Cum a rezistat Marea Piramidă din Giza mai bine de 4.600 de ani, chiar și după cutremure puternice?

Marea Piramidă din Giza, cunoscută și sub numele de Piramida lui Khufu (sau Keops), rezistă de mai bine de 4.600 de ani, chiar și după cutremure puternice. Acum, noi cercetări explică de ce: structura este remarcabil de rezistentă la vibrații.

Piramida a pierdut doar aproximativ 10 metri din înălțime de la construcția sa în timpul Regatului Vechi al Egiptului (2649–2150 î.Hr.). Și asta în ciuda faptului că a trecut prin cutremure puternice de-a lungul mileniilor, inclusiv unul estimat la magnitudinea 6,8 care a lovit la sud de Cairo, în orașul Fayum, în 1847, și un alt seism cu magnitudinea 5,9 în 1992, care a doborât la pământ unele dintre pietrele din partea superioară a piramidei.

Noul studiu privind vibrațiile din întreaga structură a piramidei indică faptul că anumite caracteristici arhitecturale, cum ar fi o serie de camere cunoscute drept camere de descărcare a presiunii, situate deasupra încăperii unde se odihnea odinioară faraonul Khufu, reduc mișcările seismice către vârful structurii.

„Acest studiu evidențiază cunoștințele practice extraordinare de inginerie ale constructorilor egipteni antici, care au dezvoltat practici de construcție extrem de eficiente prin secole de experimentare și perfecționare”, a scris pentru Live Science, într-un e-mail, coautorul studiului, Asem Salama, geofizician la Institutul Național de Cercetare în Astronomie și Geofizică din Cairo.

Salama și echipa sa au amplasat senzori de vibrații în 37 de puncte din și din jurul Marii Piramide și au înregistrat vibrațiile ambientale atunci când nu existau turiști în interiorul piramidei. „În conservarea patrimoniului, aceste informații pot oferi perspective importante asupra stabilității structurale, vulnerabilităților ascunse și strategiilor de conservare pe termen lung, respectând în același timp integritatea monumentului”, a explicat Salama.

Echipa a descoperit că, în întreaga piramidă, vibrațiile erau remarcabil de similare, variind între aproximativ 2,0 și 2,6 hertzi. Acest lucru era foarte diferit de frecvențele măsurate în solul din apropiere, care erau de obicei în jur de 0,6 hertzi. Această diferență de frecvențe înseamnă că, în timpul cutremurelor, piramida rămâne oarecum separată de vibrațiile care se propagă prin sol, ceea ce ar putea contribui la rezistența sa, au raportat cercetătorii în revista Scientific Reports.

Alte caracteristici care contribuie la stabilitatea piramidei includ baza sa masivă, fundația solidă din calcar și geometria simetrică, a spus Salama. Vibrațiile cresc totuși spre partea superioară a structurii, ceea ce este tipic pentru majoritatea clădirilor (imaginați-vă un zgârie-nori proiectat să se legene în timpul unui cutremur), însă acest tipar este întrerupt de camerele de descărcare a presiunii situate la aproximativ 61 m în interiorul piramidei.

Aceste camere se află deasupra Camerei Regelui și se crede că au fost construite pentru a prelua o parte din greutatea locului de odihnă final al faraonului. De asemenea, se pare că ele atenuează vibrațiile care altfel s-ar propaga spre vârful structurii.

Cercetătorii intenționează să efectueze mai multe măsurători la Marea Piramidă și speră să folosească metode similare și în alte situri arheologice importante din Egipt. Este probabil ca unele dintre aceleași caracteristici ale formei piramidale să contribuie și la protejarea celorlalte piramide din Giza, însă fiecare structură este probabil unică, a spus Salama, deoarece arhitecții egipteni antici și-au perfecționat metodele de-a lungul timpului.

„Piramidele mai vechi”, a spus el, „prezintă dovezi ale experimentării și evoluției structurale, inclusiv modificări ale geometriei pantelor și ale configurațiilor interne.”