Cu mocăniţa pe Valea Vaserului: o plimbare de basm
Tablourile imaginate în urma poveștilor prietenilor, lista aproximativă de obiective pe care le alegi spre vizitare, precum și unele informații adunate în iureșul pregătirilor de plecare par a te îndreptăți să-ți creezi o versiune proprie a Maramureșului pe care te aștepți s-o regăsești odată ajuns acolo. Nimic mai neadevărat! Maramureșul nu este doar o destinație.
Aș îndrăzni să-l definesc și ca pe o stare de spirit pe care o dobândești doar lăsându-te în voia peisajului și a timpului care parcă se scurge altfel. Viața maramureșeană e mai tihnită, chiar și la oraș, și încă simți în oameni o bunăvoință pe care n-o mai regăsești printre orășenii mai sudici. Drumul lung cu mașina are efectul unui ritual de primenire sufletească peste care se pot așterne apoi impresiile plăcute din bogatul ținut al Maramureșului.
Am preferat, ca și în alte călătorii, să-mi las pașii purtați de inspirația momentului, să nu planific prea mult, căci mai degrabă în astfel de momente simte destinul disponibilitatea noastră pentru cunoaștere și ne scoate în cale mici surprize. Și astfel Maramureșul ți se dezvăluie ca un colț de natură mai puțin alterat de modernitate, cu sate păstrând încă un aer pitoresc și peisaje desprinse parcă dintr-o ilustrată. Farmecul acestei regiuni nordice este confirmat și de publicații renumite din străinătate, fiind catalogat drept un muzeu în aer liber.
Maramureșul istoric, atestat documentar încă de la începutul secolului al XIII-lea, în perioada expansiunii ungare, ocupă doar partea de est a județului cu același nume, care mai cuprinde și țara Lăpușului, țara Chioarului, țara Codrului și regiunea din jurul reședinței de județ, Baia Mare.
O călătorie de basm cu mocănița
Ne îndreptăm spre Vișeul de Sus, pentru a ne bucura de o plimbare cu mocănița pe Valea Vaserului, parte a Parcului Natural Munții Maramureșului. Îngusta cale ferată, construită între 1924 şi 1932, pornește din Vișeul de Sus și ne poartă pe parcursul a 21 de kilometri până la stația Paltin, punctul terminus al călătoriei pentru turiști. Acolo sunt amenajate facilități de recreere până la călătoria de întoarcere. Aventurierii pot porni și într-o drumeție scurtă peste o coamă de munte apropiată, având un traseu marcat prin pădure.
Mocănița, singurul mijloc de transport potrivit unui tărâm de basm (foto: Getty Images)
Această cale ferată forestieră, ultima din lume pe care circulă locomotive cu abur, încă este folosită pentru scopul inițial, exploatarea lemnului, rămânând și în zilele noastre singura modalitate de transportare a buștenilor. În anul 2000, cu ajutor elvețian, au fost reparate locomotivele și s-au cumpărat vagoane, pentru a impulsiona turismul. Până în 2007, traseul se lungea până la stația Făina, unde pe vremuri avea o cabană chiar Regele Carol al II-lea.
În prezent, se dorește renovarea căii ferate pentru ca pasagerii să poată ajunge până în stația Comanu, la 43 de kilometri de Vișeul de Sus. Mocănița funcționează între lunile mai şi octombrie, dar și de Paște, Crăciun și Anul Nou. Se pare că există, la cerere, și un tren-hotel, Carpatia Express, care își primește oaspeții în vagoane de dormit produse în fosta Republică Democrată Germană.
Acest text este un fragment din articolul „Maramureșul, o primenire sufletească”, publicat în nr. 231 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
