Ion Alin Gheorghiu, unul dintre cei mai mari artiști postmoderniști ai României, se vede la Art Safari, din 30 iunie
Ion Alin Gheorghiu (1929-2001), pictorul „Grădinilor Suspendate” și unul dintre cei mai importanți artiști postmoderniști ai României, se bucură de o amplă expoziție în noul sezon Art Safari, care începe din 30 iunie. Aceasta este îngrijită de Anamaria Smigelschi, în timp ce textul curatorial este scris de Andrei Pleșu, cel care i-a fost și prieten. Pânze abstracte de mari dimensiuni, precum și obiecte personale pot fi admirate în Palatul Dacia-România, pe Lipscani 18-20, până pe 10 septembrie. Iubitorii de artă sunt să invitați să descopere simboluri, fantezie și mitologie într-o plimbare prin arta labirintică a marelui artist, într-un palat în inima Bucureștiului.
Ion Alin Gheorghiu s-a bucurat de un mare succes, dar asta numai după ce a avut de înfruntat o serie de obstacole la începutul carierei sale artistice. Se naște într-o familie modestă de la marginea Bucureștiului, în 1929. Tatăl, mecanic, mama, casnică, plus două surori mai mici. Deși intră cu calificativul „Excepțional” la Institutul de Belle Arte, în 1947, fiind preferatul profesorului Camil Ressu, termină facultatea fără diplomă. Motivul: lucrarea sa „Creangă și Eminescu la Iași” este considerată naționalistă și formalistă, în plină perioadă de afirmare a realismului socialist (cea mai grea perioadă a artei românești).
Nefiindu-i acceptate lucrările în expoziții oficiale, este nevoit să se descurce cum poate pentru a se întreține. Descarcă noaptea cartofi în Obor, lucrează ca pontator și în tot acest timp pictează cum poate, neavând un atelier.
În sfârșit, vremuri bune pentru Gheorghiu!
Anul 1958 este unul deosebit pentru artist. Are prima sa expoziție personală în Salonul lui Crângu Bronițki şi vinde primul tablou. Un an mai târziu, primește împreună cu Ion Pacea atelierul din Pangratti, unde lucrează împreună cam 16 ani şi pe urmă, singur, încă 26. Un total de 42 de ani! Acest loc devine „capsula sa cosmică, cu care traversează spațiul în siguranţă”, așa cum povestește soția sa, Anamaria Smigelschi. Atelierul său este martorul unei uriaşe sârguințe artistice, căutări şi transformări, deveniri şi reușite, o a doua natură, singurul creuzet în care a avut idei noi.
În 1971, călătorește la Tokyo, Edinburgh, Düsseldorf și petrece două luni la New York. „Îl conving, încă o dată, că locul lui e în România, chiar dacă eu am făcut tot posibilul să-l previn la ce se întoarce (de altfel, nu i-a înţeles niciodată pe cei care rămâneau în străinătate). În afară de muzeele de artă, nimic nu-i place la New York – un oraş fără curbe, cu dimensiuni inumane, oameni fără cultură şi foarte neplăcuți”, adaugă soția artistului, Anamaria Smigelschi.
La scurt timp, descoperă sculptura și începe să lucreze din ce în ce mai mult. Participă la expoziția de grup „Rumanian art of the 20th century. Brâncuși and his countrymen”, la Galeriile RCA din Londra.
În 1979 are prima mare expoziție personală la Muzeul de Artă al României, unde expune 200 de Grădini suspendate, 50 de Himere și o tapiserie de 280 x 600 cm, din sfoară de Manilla, țesută de artista Șerbana Drăgoescu.
Perioada întunecată din arta și viața lui Gheorghiu
1986 este un an greu pentru artist, fiind anul în care moare atât tatăl său, cât și cel mai bun prieten al lui din acea epocă, pictorul Petru Popovici. Lucrările lui încep se se întunece, iar „cutremurul din august îi transformă lucrările într-o hecatombă de sculpturi pe care nu le-a mai refăcut niciodată”, așa cum mărturisește soția lui.
În 1989, face un experiment cu Andrei Pleșu și Daniela Crăsnaru, prin care vrea să domonstreze că nu abilitatea este importantă în artă. Cei doi au mărturisit că nu puteau nici măcar să traseze o linie dreaptă, astfel că Gheorghiu le dicta fiecare mișcare. Rezultatul: doi Gheorghiu mai stângaci.
Despre această întâmplare relatează și Andrei Pleșu în textul curatorial al expoziției dedicate lui Ion Alin Gheorghiu la Art Safari: „O amintire din tinerețe îmi provoacă și acum un surâs melancolic. Eram într-o vară la Tescani, alături, ca de obicei, de mai mulți artiști plastici. Unul dintre ei, un mare pictor, mi-a propus, mai în glumă, mai în serios, să mă învețe să pictez… Era Ion Alin Gheorghiu. M-a amuzat, pentru că, de obicei, postura criticului e aceea a „învățătorului”: el îi spune artistului, cu suficiența teoreticianului, ce a făcut bine și ce nu, ce trebuia să facă etc. Or, acum lucrurile s-au răsturnat… Îi spusesem lui Alin că n-am niciun pic de talent la desen și la pictură. Și el se oferea să mă consoleze, să mă ajute. Ne-am așezat, deci, dinaintea unui peisaj și, după ce m-am străduit să încropesc ceva, a intervenit, cu un amestec de profesionalism și umor, până a ieșit o imagine atașantă… Am și acum în casă obiectul final, mândru că sunt un (stângaci) co-autor”.
„Ca orice mare artist, Alin Gheorghiu e greu de încadrat didactic. E original fără ostentație, e cultivat stilistic și istoric, dar fără afectare sau sincretism. Orice s-ar spune și s-a spus, arta lui Alin Gheorghiu e greu de definit în bogăția și seducția ei. E de admirat, de savurat, de urmat ca o călăuză cordială în miracolul vizualității”, mai spune Andrei Pleșu în textul curatorial.
Sute de lucrări în muzeele şi colecțiile particulare din România şi din străinătate, din Europa până în Asia şi SUA
În 1993, Gheroghiu expune la ARTEXPO ciclul la care a lucrat încă din 1979, În jurul lui Arcimboldo: 107 interpretări în grafică, pictură şi sculptură ale artistului baroc. Expoziția s-a închis 10 zile mai târziu, deși trebuia să fie deschisă trei luni, din motive independente de voința organizatorilor. Se întoarce, dezamăgit, cu lucrările în atelier, cu gândul să nu le despartă unele de altele. „Am încercat să-i îndeplinesc dorința, donând întreaga serie Bibliotecii Naționale a României, unde, chiar dacă deocamdată nu e expusă, se găseşte păstrată în compania lui Codex Aureus şi a altor comori ale culturii”, adaugă soția sa.
Pe 11 decembrie 2001, după șapte săptămâni în care a suferit teribil, moare, lăsând pe șevalet o lucrare începută.
Studioul lui Gheorghiu – o parte din el – este refăcut în Muzeul de Artă din Constanța şi, împreună cu 35 de lucrări de pictură şi de sculptură, ocupă – în urma donației soției sale și a surorilor sale, Nina Gheorghiu şi Mariana Docheru – două săli cu expunere permanentă. 12 pânze decorează Sala „Titu Maiorescu” din Palatul ONU – Geneva, dăruite de Guvernul României. Restul, sute de lucrări, se află răspândite prin muzeele şi colecțiile particulare din România şi din străinătate, în Europa, Asia şi Statele Unite.
Ce mai vedem la Art Safari Love Edition
Art Safari organizează una dintre cele mai ample expoziții în cinstea marelui artist Ion Alin Gheorghiu, în sezonul Art Safari Love Edition. Pe lângă expoziția dedicată lui Gheorghiu, Art Safari mai expune și Love Stories, o expoziție adusă în premieră de la celebrul muzeu National Portrait Gallery, Londra, cu peste 100 de capodopere de van Dyck, Gainsborough, Man Ray sau Andy Warhol, ce ilustrează povești reale de dragoste de la Renaștere până în zilele noastre.
Art Safari îl aduce în actualitate și pe marele maestru al artei românești, Constantin Artachino (1870-1954), într-o expoziție organizată împreună cu Muzeul Municipiului București. O lume de basm versus o scenă SF cu zombie - o expoziție de artă contemporană românească, curatoriată de Ruth Hibbard (Victoria and Albert Museum, Londra): “Nymphs and Zombies: Ondine’s Hope and Baraka’s Despair”.
Program Art Safari (30 iunie-10 septembrie 2023)
- Joi-duminică – 12:00-21.00; Night Tours – în fiecare vineri și sâmbătă 22:00-1:00 (experiențe speciale de vizitare cu ghidaj în toate expozițiile și prosecco)
- Bilete online artsafari.ro sau direct de la intrare
- Palatul Dacia-România, strada Lipscani, nr. 18-20, București
