„Expoziția Generală Română din 1906 - Jubileul în imagini la 120 de ani”, la Palatul Suțu
Muzeul Municipiului București găzduiește vineri, de la ora 17:00, la Palatul Suțu, vernisajul unei expoziții temporare care reconstituie universul efemer al Expoziției Naționale din 1906, prin fotografii, documente, materiale promoționale, medalii și cărți.
Pe lângă documentarul fotografic, în „Expoziția Generală Română din 1906 - Jubileul în imagini la 120 de ani” se pot vedea documente și promoționale, medalii și cărți dedicate care permit conturarea unei imagini asupra modului în care era conceput și perceput spațiul expozițional în urmă cu 120 de ani, informează un comunicat al Muzeului Municipiului București.
Cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie ai lui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului și 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian, a fost organizată Expoziția Națională din 1906.
Dintre mai multe amplasamente avute în vedere, precum Cotroceni ori șoseaua Kiseleff, a fost ales în final locul de la Filaret, pornind de la o idee mai veche din 1894, transformarea câmpiei mlăștinoase de aici, numită Câmpul sau Câmpia Libertății în iunie 1848, într-un parc național menit să găzduiască Expoziția Generală Română din 1906. Legea de organizare a fost votată de Adunarea Deputaților și de Senat în mai 1905, Comisar General fiind numit Dr. Constantin I. Istrati.
Lucrările au început la 15 mai 1905, dar inaugurarea, întârziată de ploi torențiale, a avut loc marți, 6 iunie 1906, în prezenţa regelui Carol I, alături de regina Elisabeta, principele Ferdinand și principesa Maria, cu onoruri de trâmbițași și salve de tun. Ministrul Ion Lahovari a descris, în discursul inaugural, efortul celor 11 luni de lucrări: „am tăiat dealuri, am secat bălți, am umplut o vale, am săpat un lac mare și în mai puțin de un an am scos la lumină parcul și grădina expoziției” – pe o suprafață de 41 ha, cu 575.000 m³ de pământ mutat și 35.000 m² de construcții.
Cele circa 165 de pavilioane prezentau evoluția României în plan economic, politic, militar și cultural între 1866 și 1906, arhitectura lor inspirându-se din monumente reprezentative ale istoriei naționale: Pavilionul Regal după mănăstirea Cozia, Pavilionul Penitenciarelor după un castru roman, Biserica Cuțitul de Argint după biserica ieșeană a lui Ștefan cel Mare, alături de reconstituiri ale mănăstirii Hurezu și ale unei cule oltenești.
Centrul expoziției era Palatul Artelor, numit „Muzeul Trecutului Nostru”, în spatele căruia fusese reconstituită căsuța de la Poradim, unde locuise Carol I în 1877-1878 – despre care Lahovari spunea că „din căsuța din gard și lut a ieșit edificiul măreț al României de sine stătătoare”. Au avut pavilioane proprii și țări străine „Italia, Elveția, Franța, Germania, Comisia Europeană a Dunării – precum și românii din Transilvania, Bucovina, Banat și Macedonia; singurii absenți, din cauza refuzului puterii țariste, au fost basarabenii. Pavilionul Transilvaniei expunea tablouri despre adunarea de la Blaj din 1848 și fruntașii Memorandumului, motiv pentru care autoritățile ungare se opuseseră participării românilor transilvăneni. Nicolae Iorga nota atmosfera sosirii „reprezentanților românimii nelibere”, primiți „cu o fanatică iubire” pe Calea Victoriei.
Expoziția s-a închis oficial la 23 noiembrie, cu cheltuieli de 6.600.000 lei și venituri de 1.500.000 lei, plus 3.000.000 lei pentru parc.
Bucureștii lui 1906, scria Iorga, „deveniseră, în adevăr, capitala poporului românesc”.
Prin acest omagiu adus regelui, românii îi arătau astfel prețuirea, iar orașul se îmbogățea cu un parc. Majoritatea pavilioanelor au fost demontate ulterior, rămânând în prim-plan Palatul Artelor, care a suferit însă de pe urma seismului din 1940 și a unui incendiu ulterior care a determinat demolarea acestuia.
În perioada interbelică au avut loc aici o serie de alte expoziții, însă niciuna la nivelul celei din 1906, astfel că în Parcul Carol au fost organizate până la mijlocul anilor ‘30 o serie de expoziții deosebit de importante în calendarul evenimentelor postbelice: în septembrie 1921 are loc Expoziția Industrială, o expoziție pentru care au fost refăcute o serie de pavilioane ale expoziției din 1906, dar și alte 14 pavilioane noi pentru această expoziție industrială la care urmau să participe societăți comerciale din România Mare, dar și din străinătate.
Doi ani mai târziu, în 1923, a fost amenajat Muzeul Militar Național, în ceea ce fusese pavilionul Palatului Artelor pe platoul superior al parcului, iar în fața acestuia a fost amplasat Mormântul ostașului necunoscut.
La un an de la înființarea Școlii de Electricieni și Mecanici, profesorul Dimitrie Leonida pune bazele unui muzeu tehnic în cadrul școlii. În anul 1928 are loc prima Expoziție a Electricității din România. În octombrie 1930 are loc în Parcul Carol prima Expoziție Națională de Pielărie, Încălțăminte și Blănărie, ai cărei comisari erau ing. Gavril Timiș și I.Gr. Oprişan. În anul 1934 a fost organizată în Parcul Carol o nouă expoziție industrială la care au fost invitate să expună întreprinderile tuturor ramurilor industriei românești, și nu numai.
Un an mai târziu a fost organizată aici prima expoziție din cadrul sărbătorii Luna Bucureştilor, care a presupus o serie de manifestări anuale desfășurate în anii 1935-1940, între 9 mai și 9 iunie, depășind însă de fiecare dată durata prevăzută, și care își dorea să fie un exemplu de preluat și de celelalte mari orașe, adoptând o așa-numită „lună a municipiilor”. Mutarea atenției către noul parc construit în Nordul Capitalei va pune într-o oarecare umbră mai vechiul parc, iar odată cu instaurarea regimului comunist, numele acestuia va fi schimbat în Parcul Libertății, pentru ca la sfârșitul anilor ‘50 să sufere o modificare structurală prin reconfigurarea parcului în vederea construirii mausoleului liderilor comuniști amplasat pe locul Palatului Artelor și pentru a cărui amenajare a fost mutat la mausoleul de la Mărășești Mormântul ostașului necunoscut și dezmembrarea ansamblului sculptural „Grota fermecată” care spunea povestea Jepilor, reamplasând personajele.
Astăzi, dintre pavilioanele Expoziției mai pot fi văzute Turnul lui Vlad Țepeș, Arenele Romane, Biserica Cuțitul de Argint sau fântâna Minelor și Carierelor din Ministerul Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor. Prin grija dr. Alexandru Zaharia, colaborator al dr. Constantin I. Istrati și membru al comitetului de organizare, putem să pătrundem în culisele organizării Expoziției generale din 1906, într-un periplu fotografic prin șantierul amenajărilor și al construirii pavilioanelor, cu largi perspective, cu pavioanele finalizate și interioare ale acestora.
Mai multe pentru tine...
