De la Casa Scînteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în Bucureşti 1945 - 1989

Vă invităm să participaţi la lansarea volumului „De la Casa Scânteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în Bucureşti 1945-1989”-autor arh. Alexandru Panaitescu.

Evenimentul va avea loc luni 10 decembrie 2012, începând cu ora 17:30, la sediul O.A.R.-Casa Mincu-Bucureşti, str. Pictor Verona nr.19.

Vor prezenta volumul studioBASAR, Mariana Celac şi Ana Maria Zahariade

Apariţia volumului „De la Casa Scânteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în Bucureşti 1945-1989”-autor Alexandru Panaitescu

Cu ocazia Târgului de carte GAUDEAMUS, care se desfăşoară între 21-25 noiembrie 2012 la Pavilionul central Romexpo s-a pus în circulaţie volumul „De la Casa Scânteii la Casa Poporului. Patru decenii de arhitectură în Bucureşti 1945-1989”, autor arh. Alexandru Panaitescu, Editura Simetria 2012.

Cartea, al cărei autor şi-a desfăşurat jumătate din carieră în anii comunismului, este rezultatul interesului manifestat de către acesta, timp îndelungat, pentru cunoaşterea şi mai ales pentru înţelegerea cauzelor care au influenţat devenirea producţiei de arhitectură din România în condiţiile statului comunist, cu referire directă la Bucureşti.

Fiind adresată în primul rând celor care au cunoscut prea puţin perioada 1945-1989 sau nu au profesat atunci, s-a considerat oportun ca prima parte a lucrării să aibă un caracter general, concentrându-se pe transformările produse în practica profesională mai ales în primii ani ai regimului, cei ai impunerii modelului unic, când statutul profesional al arhitecţilor s-a schimbat radical. Astfel, s-a prezentat cu atenţie:

• procesul de ideologizare a creaţiei şi a învăţământului de arhitectură şi de impunere la începutul anilor ’50 a realismului socialist, inclusiv evidenţierea rolului unor personalităţi din interiorul profesiei în această direcţie;
• înregimentarea arhitecţilor în marile institute de proiectare, care au constituit unicul cadru de desfăşurare profesională a acestora până după 1990;
• consecinţele pe termen lung ale hotărârilor CC al PMR din 1952 privind politica în domeniul arhitecturii;
• tema unică a locuinţelor colective care, pentru a fi la fel pentru toţi, au ajuns să nu corespundă de fapt aproape nimănui;se apreciază că drama apartamentelor realizate până în 1990 nu a fost că erau prea mici, că erau mai bine sau mai rău conformate, mai bine sau mai rău dotate sau finisate, ci că au fost unica posibilitate a oamenilor, în primul rând din mediul urban, de a-şi rezolva nevoile de locuire, indiferent de preferinţele, personalitatea sau de nivelul lor de pregătire.

Volumul este completat cu un număr de anexe cuprinzând textele integrale ale hotărârilor CC al PMR din 1952 referitoare la arhitectură şi cu prezentări privind contextul istoric, evoluţia administrativă şi a nomenclaturii stradale, situaţia monumentelor de for public, construcţiile demolate şi translatate în Bucureşti, cât şi reamenajarea Dâmboviţei. La final s-a adăugat şi un foarte concis dicţionar cuprinzând mulţi dintre arhitecţii care au fost activi în Bucureşti cu precădere în perioada 1945-1990.