Viața lui Eugène Delacroix
Pictorul Eugène Delacroix a fost unul dintre principalii artiști ai perioadei romantice franceze din secolul al XIX-lea.Eugène Delacroix s-a născut în Charenton-Saint-Maurice, Franța la 26 aprilie 1789. Acesta a primit instructajul artistic la Paris și a devenit liderul epocii romantice franceze din secolul al XIX-lea. Fiind inspirat de istorie, literatură și scena exotică, Delaroix a pictat opere faimoase, precum „Libertatea conducând poporul” și „Moartea lui Sardanapalus”. Artistul s-a stins din viață la 13 august 1863.
Primii ani și educația
Ferdinand-Eugène-Victor Delacroix a fost născut la data de 26 aprilie 1798, în Charenton-Saint-Maurice din Franța. Tatăl său, Charles, a fost ministru afacerilor externe și a fost și prefect în Marsilia și Bordeaux. Mama sa, Victoire Oeben, era o femeie educată care i-a încurajat dragostea tânărului Delacroix pentru artă și literatură.
Tatăl pictorului a decedat atunci când acesta avea vârsta de 7 ani, iar mama sa s-a stins când tânărul avea doar 16 ani. Delacroix a frecventat Liceul Louis-le-Grand din Paris, dar a abandonat școala pentru a-și începe studiile artistice. Acesta a fost sponsorizat de un unchi binevoitor care avea multe cunoștințe foarte bune și s-a alăturat studioului pictorului Pierre Narcisse Guérin. În anul 1816, acesta s-a înscris la Școala de Arte Frumoase. Delacroix a făcut multe vizite la muzeul Luvru unde a admirat tablourile unor mari maeștrii precum Titian și Rubens.
Recunoașterea publică
Multe dintre primele lucrări ale lui Delacroix au avut subiecte religioase. Cu toate acestea, primul său tablou a fost expus la un salon prestigios din Paris, „Dante și Virgil în iad” (1822), pentru care s-a inspirat din literatură.
Pentru celelalte lucrări ale anilor 1820, Delacroix a apelat la evenimente istorice recente la acea vreme. Din interesul său pentru Războiul Grec de Independență și suferința atrocităților acelui război au rezultat operele „Masacrul de la Chios” (1824) și „Grecia pe ruinele de la Missolonghi” (1826)
Delacroix a fost foarte norocos pentru că a găsit cumpărători pentru operele sale, chiar de la începutul carierei sale. Acesta a fost perceput ca figura centrală a epocii romantice a artei franceze, împreună cu Théodore Géricault și Antoine-Jean Gros. Asemenea acestor alți pictori, Delacroix și-a încărcat operele cu extremă emotie, conflicte dramatice și violență. De cele mai multe ori era inspirat de istorie, liteartură și muzică și a ales culori îndrăznețe și exprimare liberă cu pensula.
Mari opere ale Romantismului
Delacroix continuă să impresioneze criticii și clienții săi prin opere precum „Moartea lui Sardanapalus” (1827), o scenă decadetă a regelui asirian care a fost învins în luptă și se pregătea să se sinucidă. Unul dintre cele mai cunoascute tablouri ale sale a fost „Libertatea conducând poporul” și reprezenta un răspuns la revoluția din iulie din anul 1830 în care o femeie ținând un steag francez conduce grupul de luptători din toate straturile sociale. Lucrarea a fost achiziționată de guvernul francez în anul 1831.
După ce a călătorit în Maroc în anul 1832, Delacroix s-a întors la Paris cu noi idei pentru arta sa. Tablouri precum „Femei algeriene în apartamentele lor” (1834) și „Căpetenie marocană primind tribut” (1837) a definit interesul romantic pentru subiecte exotice și tărâmuri îndepărtate. Delacroix a continuat să picteze scene împrumutate din operele autorilor favoriți, înclusiv Lord Byron și Shakespeare și a fost angajat să picteze câteva camere din Palatul Bourbon și Palatul de la Versailles.
Ultima parte a vieții și opere
Începând din anii 1840, Delacroix a petrecut mai mult timp în împrejurimile Parisului. Pictorul s-a bucurat de prietenia cu o altă figură culturală binecunoscută în persoana lui compozitorului Frédéric Chopin și a scriitorului George Sand. Pe lângă subiectele abordate din literatură, acesta a produs tablouri de natură moartă, flori și mai multe lucrări denumite „Vânătoarea de lei”.
Ultima mare comandă a fost un grup de fresce pentru biserica Saint-Sulpice din Paris. Una dintre scenele reproduse a fost „Iacov luptându-se cu un înger”, o scenă de un atac fizic intens dintre cele două figuri din pădurea întunecată. Această comandă l-a ținut ocupat pe Delacroix de-al lungul anilor 1850 și în următorul deceniu. Ferdinand-Eugène-Victor Delacroix s-a stins din viață la data de 13 august 1863 în Paris.
