René Descartes. Academician, filosof, matematician, om de știință

Filosoful și matematicianul  René Descartes este considerat talăl filosofiei moderne deoarece a definit un punct de început al existenței prin maxima „Gândesc, deci exist”.

René Descartes s-a născut la 31 martie 1596 în La Haye, Franța. Acesta era foarte educat, mai întâi  frecventează cursurile unui colegiu iezuit de la vârsta de 8 ani, apoi obține o diplomă de drept la vârsta de 22 de ani. Un profesor l-a îndrumat să urmeze un curs de  matematiciă aplicată și unul de logică pentru a înțelege lumea naturală. Aceaste cursuri l-au ajutat pe filosof să înțeleagă mai bine natura existenței umane și să formuleze faimoasa sa  observație:„Gândesc, deci exist”.

René Descartes s-a născut la 31 martie 1596 în La Haye, un mic oraș din centrul Franței. Acesta s-a născut într-o familie cu trei copii, iar mama sa, Jeanne Brochard, a murit în primii ani de viață ai lui René. Tatăl  său, Joachim, membru al consiliului  în parlamentul provincial, și-a trimis copii sa locuiască împreună cu bunica maternă, unde au rămas chiar și după ce Joachim s-a recăsătorit câțiva ani mai târziu. Cu toate acestea Joachim era foarte preocupat de buna educație a copiilor săi, așa că îl trimite pe René la vârsta de 8 ani, la școala cu internat, Colegiul Iezuit al lui Henri al IV-lea din La Flèche, la câteva mile spre nord, pentru o perioadă de șapte ani.

Descartes era un bun elev, cu toate acestea se crede că ar fi putut fi bolnăvicios, din moment ce nu trebuia să se supună programului riguros al școlii și era lăsat, în schimb să se odihnească în pat până la jumătatea dimineții. Disciplinele pe care le studia, precum retorică, logică și „arte matematice” printre care erau incluse muzică și astronomie, dar și metafizică, filosofia naturală și etica, l-au înzestrat cu abilități pentru cariera sa de filosof. Așa, și-a petrecut următorii patru ani pentru a dobândi specializarea în drept la Universitatea din Poitiers. Unii istorici presupun că René ar fi avut o cădere nervoasă în acea perioadă.

Descartes a adăugat, pe lista sa de studii, teologia și medicina. Dar a renunțat la toate acestea „ încercând să caute cunoașterea ce nu poate fi găsită decât în sine. Cum de altfel și scria acesta mult mai târziu în lucrarea „Discurs asupra metodei motivației corecte și cautarea adevărului în științe” (Discourse on the Method of Rightly Conducting the Reason and Seeking Truth in the Sciences), publicată în anul 1637.

Așadar, acesta a călătorit, s-a înrolat în armată pentru o scurtă perioadă de timp, a văzut câteva bătălii și i-a fost prezentat unui savant și filosof olandez, Isaac Beeckman, care a devenit un foarte influent profesor. La un an după de a terminat cursurile de la  Poitiers, Descartes a avut o  serie de trei vise sau viziuni puternice care l-au determinat pe acesta să-și hotărască cursul studiilor pentru tot restul vieții.  

 Tatăl filosofiei moderne

Descartes este privit de mulți oameni ca fiind părintele filosofiei moderne din cauza ideilor sale foarte diferite fațp de curentul de la începutul secolului al VII-lea, care era bazat mai mult pe simțiri. În timp ce elementele filosofiei sale nu erau cu totul noi, abordarea sa  asupra acestora  era nouă. Descartes credea în înlăturarea tuturor  noțiunilor preconcepute și transmise din generație în generație. Trebuia să  o iei de la capăt, punând cap la cap lucrurile certe, care pentru el începeau cu propoziția „Eu exist”. Așa a apărut faimosul său citat:„Eu gândesc, deci exist”.

Din moment ce Descartes credea ca toate adevărurile sunt legate între ele, el a căutat să descopere sensul lumii printr-o abordare rațională, prin știință și matematică – în cateva aspecte fiind o extensie a abordării lui Sir Francis Bacon pe  care acesta a susținut-o cu câteva decenii mai devreme.Pe lângă „Discurs asupra Metodei” Descartes a publicat și lucrarea „ Meditații asupra filosofiei și principiilor filosofiei” printre alte tratate.  

Cu toate că studiile sale în filosofie au atras cel mai mult atenția  în secolul XX – în fiecare secol se punea accent pe diferite aspecte ale muncii sale – cercetările sale în fizică teoretică i-au făcut pe mulți savanți să  il considere, mai întâi, un matematician. El a inventat geometria carteziană care includea algebra;prin prisma legilor sale ale refracției, a dezvoltat o înțelegere empirică a curcubeielor;și  a propus o abordare naturalistică a formării sistemului solar. Cu  toate acestea, Descartes, deși era încrezător în ideile sale a simțit că trebuia să suprime multe dintre aceste teorii îngrijorat fiind de soarta lui Galileo care era urmărit îndeaproape de Inchiziției. Grijile sale nu erau nefondate deoarece Papa Alexandru al VII-lea a adăugat lucrările lui Descartes în Indexul Cărților Interzise.

Viața, moartea și moștenirea lui Descartes

Descartes nu s-a căsătorit niciodată, dar a avut o fiică, Francine, care s-a născut în Olanda în anul 1635. Acesta s-a mutat în Olanda în 1628 deoarece viața sa în Franța era prea zbuciumată pentru el și îi afecta concentrarea asupra muncii,   mama lui Francine fiind servitoare în casa în care acesta locuia. El plănuise ca fetița să studieze în Franța, aranjase deja pentru ea să locuiască cu rudele acestuia, dar  fetița a murit de febră la vârsta de 5 ani.  

Descartes a locuit în Olanda mai bine de 20 de ani, dar a decedat în Stockholm, Suedia la 11 februarie 1650. Se mutase acolo cu mai puțin de un an înainte, la cererea reginei Christina, pentru a-i fi meditator la filosofie. Starea precară pe care o avea încă de mic persista. El petrecea, deobicei, diminețile în pat, dar insistențele reginei de a avea lecții la 5 dimineața au dus la o criză de pneumonie din care nu și-a mai revenit niciodată. Avea 53 de ani.

Suedia este o țară protestantă, așa că Descartes, fiind catolic, a fost înmormântat într-un cimitir pentru bebelușii nebotezați. Mai târziu, rămășițele sale au fost duse la mânăstirea Saint-Germain-des-Prés, cea mai veche biserică din Paris. Rămățițele au fost mutate în timpul Revoluției Franceze și au fost aduse înapoi – cu toate că legendele urbane spun că doar inima sa este acolo, iar restul corpului este înmormântat în Panthéon.

Abordarea lui René Descartes de a combina matematica si logica împreună cu filosofia pentru a explica lumea fizică transformată în metafizică atunci când se confrunta cu întrebări  teologice;  l-a condus la contemplarea naturii existenței și a dualității minte-corp, identificând punctul de contact dintre corp și suflet în glanda pineală (epifiza). De asemenea, Descartes a definit ideea de dualism:materia întâlnind non-materia. Sistemul său filosofic a cauzat multe controverse. Din fericire, Descartes însuși a inventat scepticismul metodologic, sau  îndoiala carteziană, așadar,  făcându-ne pe toți filosofi.