O impresie asupra post impresionismului: Paul C├ęzanne jpeg

O impresie asupra post-impresionismului: Paul C├ęzanne

­čôü Biografii
Autor: Beatrice Feleag─â

Post-impresionismul este un concept care define┼čte o perioad─â de manifestare a unor arti┼čti de la sf├ór┼čitul secolului al XIX-lea mai mult dec├ót este un curent artistic sau o mi┼čcare de art─â. Anul 1886 este considerat, ├«n general, ├«nceputul perioadei post-impresioniste. ├Än acest an a fost ├«ntrunit─â a opta ┼či ultima Expozi╚Ťie Impresionist─â de art─â. Sf├ór┼čitul acestei perioade este pozi╚Ťionat undeva ├«n primul deceniu al secolului XX. ├Än post-impresionism s-au afirmat personalit─â╚Ťi creatoare at├ót de remarcabile, fenomene artistice at├ót de puternic individualizate ╚Öi stiluri de pictur─â at├ót de variate ├«ncat aceast─â perioad─â poate fi considerat─â din punct de vedere artistic o ÔÇ×er─âÔÇŁ[2].

De╚Öi contemporan cu impresioni┼čtii, Paul C├ęzanne a fost considerat un artist post-impresionist. Impresioni╚Ötii chiar ├«l considerau ca fiind unul de-ai lor, C├ęzanne chiar aduc├ónd lucr─âri la prima expozi╚Ťie impresionist─â din 1874;drept urmare a fost asimilat de criticul Leroy, ┼či nu numai, ca f─âc├ónd parte din mi┼čcarea impresioni┼čtilor. El a lucrat al─âturi de arti┼čti precum Monet, Renoir ┼či Pissarro, cu care a fost prieten pe via╚Ť─â, c─ârora le-a apreciat lucr─ârile ├«n mod critic, urm├ónd ├«ns─â propria sa cale ┼či des─âv├ór┼čindu-┼či propriul stil independent. C├ęzanne nu a rezonat cu aspira╚Ťia impresioni┼čtilor de a transpune natura ├«ntr-un mod c├ót mai obiectiv pe p├ónz─â, el sus╚Ťin├ónd c─â ochiul nu este suficient pentru un pictor, ci c─â acesta trebuie s─â ┼či g├óndeasc─â, fapt ce este chiar necesar.[3]A╚Öadeci, interesant este c─â din disputa lui cu modul impresioni┼čtilor de a picta s-a n─âscut sistemul artistic al lui C├ęzanne.

Pictorul care a cl─âdit acest sistem s-a n─âscut ├«n Aix-en-Provence pe data de 19 ianuarie 1839, ├«ntr-o familie respectabil─â. Louis-Auguste C├ęzanne, tat─âl s─âu, era fiul unor imigran╚Ťi italieni din Cesena, loc care le va da numele. Acesta avea un deosebit respect pentru banii ob╚Ťinu╚Ťi prin munc─â cinstit─â, ╚Öi astfel ├«┼či va ├«ndeplini ambi╚Ťia vie╚Ťii sale, devenind un respectabil bancher dintr-un ucenic de p─âl─ârier. Viziunea aceasta asupra vie╚Ťii ├«i aducea, printr-un fir logic destul de u┼čor de urmat, ┼či o aversiune pentru voca╚Ťiile mai precare, ├«n fruntea c─ârora se afla meseria de pictor.[4]E de ├«n╚Ťeles a╚Öadar c─â C├ęzanne senior ├«╚Öi vedea fiul ├«ntr-o pozi╚Ťie social─â asem─ân─âtoare c├ó╚Ötigat─â ├«n urma practic─ârii unei meserii onorabile ┼či b─ânoase. Intimidat de prezen╚Ťa autoritar─â a tat─âlui s─âu, micul Paul se ├«nchidea ├«ntr-o t─âcere ├«nd─âr─âtnic─â;cu toate acestea, profit├ónd de cea mai mic─â clip─â de neaten╚Ťie, copilul o zbughea de acas─â a╚Öa c─â trebuia adus ├«napoi pe sus ├«n ciuda m├ór├óielilor ╚Öi protestelor lui.[5]Ne├«ndem├ónatic din fire, prin faptul c─â se poticne╚Öte de fiecare obstacol, b─âiatul nu a atras dragostea p─ârintelui s─âu, a╚Öa cum a f─âcut sora lui mai mic─â, Maria, pe care tat─âl o prefera. Cei doi copii au mers ├«mpreun─â la aceea╚Öi ╚Öcoal─â p├ón─â ce ├«n timpul revolu╚Ťiei din 1848, perioad─â b├óntuit─â de o criz─â economic─â ├«n Fran╚Ťa, criz─â care pe Louis-Auguste nu l-a afectat, acesta continu├óndu-╚Öi ascensiunea, micul Paul este trimis de tat─âl s─âu la ╚Öcoala Saint-Joseph. Aici s-au conturat tr─âs─âturile firii sale. Astfel, Henri Perruchot ni-l zugr─âve╚Öte pe C├ęzanne:ÔÇ×E prea mobil, cu o sesnibilitate prea vie, aproape boln─âvicioas─â, ca s─â-l po╚Ťi ├«n╚Ťelege, e g─âl─âgios ╚Öi timid ├«n acela╚Öi timp, nep─âs─âtor ╚Öi p─âtima╚Ö, s─âlbatic ╚Öi prietenos, dup─â prilej ╚Öi toane, dup─â impresiile diverse ╚Öi succesive pe care le fac asupra lui oamenii ╚Öi lucrurile.ÔÇŁ[6]. ├Äntr-un mod destul de curios, am putea spune chiar ironic, prima cutie de culori ├«i fusese pus─â ├«n m├ón─â micului C├ęzanne chiar de c─âtre tat─âl sau. Pe parcursul tinere╚Ťii s-a manifestat astfel aplecarea irezistibil─â a lui Paul c─âtre pictur─â, aplecare care a devenit disperarea p─ârin╚Ťilor s─âi.[7]

Temperamentul impetuos al lui C├ęzanne care s-a manifestat ├«nc─â din tinere╚Ťe a dus la lips─â de ├«ncredere ├«n sine, fiind cel mai irascibil dintre cei trei prieteni care s-au ├«ntalnit la Coll├Ęge Bourbon mai t├órziu, tradi╚Ťionala institu╚Ťie de ├«nv─â╚Ť─âm├ónt umanist din Aix-en-Provence. Ceilal╚Ťi doi erau ├ëmille Zola, viitorul romancier, ┼či Jean Baptistin Baille care avea s─â devin─â inginer. Ace┼čtia ├«┼či petreceau timpul ├«mpreun─â ├«n zonele dimprejur, hoin─ârind ┼či av├ónd discu╚Ťii pline de entuziasm despre art─â ┼či literatur─â, de la Homer ┼či Virgiliu p├ón─â la autorii romantici Victor Hugo ┼či Alfred de Musset.[8]Ba chiar compuneau ├«mpreun─â versuri ├«n limbi moarte. Revenind la personalitatea dificil─â a lui C├ęzanne avem ca dovad─â a acesteia chiar m─ârturia prietenului Zola care cu toate acestea ├«l tolera, ├«l respecta ╚Öi ├«├« purta o deosebit─â prietenie.[9]

 Zola a plecat la Paris, ├«n luna februarie a anului 1858 ╚Öi astfel camaraderia acestor b─âie╚Ťi a luat sf├ór╚Öit. Totu╚Öi, ├«n urma acestei desp─âr╚Ťiri, C├ęzanne ┼či Zola au p─âstrat o coresponden╚Ť─â plin─â de evoc─âri ale timpului petrecut ├«mpreun─â ┼či de reconfirm─âri ale eternei lor prietenii. C├ęzanne ├«i scria lui Zola:ÔÇ×De c├ónd ai plecat din Aix, dragul meu, o triste╚Ťe sumbr─â m─â cople╚Öe╚Öte;nu mint, z─âu a╚Öa. Nu m─â mai recunosc eu ├«nsumi, parc─â m─â apas─â ceva, sunt stupid ╚Öi greoi.ÔÇŁ[10]Zola ├«i r─âspunde prietenului s─âu ╚Öi ├«n repetate r├ónduri ├«i scria ├«n aceast─â perioad─â s─â-l urmeze la Paris unde s─â-┼či ├«nceap─â cariera de pictor, f─âc├óndu-i chiar un program strict de lucru pentru a-i da o m─âsur─â de rigoare firii lui nesigure ┼či nestatornice.[11]

Paul C├ęzanne n-a ascultat ├«ns─â de chemarea lui Zola ╚Öi, sub semnul autorit─â╚Ťii paterne, a continuat studiile urm├ónd cursurile clasice ┼či ob╚Ťin├ónd o diplom─â ├«n literatur─â. Trecuse cu greu, dar mai ales cu team─â, bacalaureatul, ├«nainte de care prevede ÔÇ×c─âderea sa viitoareÔÇŁ:ÔÇŁM─â trec fiori de groaz─â c├ónd v─âd cum geografia, / istoria, latina ╚Öi greaca, geometria, / conspir─â ├«mpotriv─â-mi, v─âd amenin╚Ť─âtori/ pe examinatorii cu ochi sfredelitori, / ├Än inim─â st├órnindu-mi ad├ónc─â tulburare./ Cu fiecare clip─â mi-e teama tot mai mare, / ╚śi zic ├«n mine Doamne, ├«mpr─â╚Ötie ast─â ceat─â/ Menit─â s─â m─â piard─â, ╚Öi pedepse╚Öte-ndat─â/ Pe-ace╚Öti vr─â╚Öma╚Öi obraznici ce vor s─â m─â striveasc─â./ E drept c─â rug─âciunea nu-i tocmai cre╚Ötineasc─â, / ├Ämi ├«mpline╚Öte totu╚Öi ÔÇôte-ndur─â!-aceast─â rug─â/ Sunt la altaru-╚Ťi, Doamne, o prea pioas─â slug─â.ÔÇŁ[12]Cu tot temperamentul s─âu vulcanic Paul manifesta ├«ns─â o supunere ┼či o timiditate destul de accentuate c├ónd venea vorba de tat─âl s─âu. A continuat, ├«ntr-adev─âr, s─â exerseze artele plastice, dar mai mult pe ascuns ┼či f─âr─â ┼čtirea acestuia. Ca s─â-i fac─â pe plac tat─âlui, cel care-i umbrea caracterul puternic, el s-a ├«nscris la Facultatea de Drept din Aix ├«n 1858-1859, ÔÇťtrec─ând chiar prima sesiune de examene f─âr─â mari dificult─â╚ŤiÔÇŁ[13].

Paul Cezanne 1892 95 Les joueurs de carte The Card Players 60 x 73 cm oil on canvas Courtauld Institute of Art London jpg jpeg

├Än anul 1859 C├ęzanne se ├«nscrie la cursuri de pictur─â ├«n cadrul ├ëcole sp├ęciale de Desin din Aix, care func╚Ťiona ├«n cadrul Mus├ęe Garnet, muzeul de art─â din Aix. Aici a ob╚Ťinut locul doi la un concurs. Interesant este c─â, de╚Öi n-a ascultat de chemarea prietenului Zola s─â mearg─â la Paris ╚Öi s─â se apuce de pictur─â, a ascultat de glasul propiului-i spirit ├«nclinat spre art─â. Astfel, dup─â o vreme a ├«nceput s─â-┼či neglijeze din ce ├«n ce mai mult studiile de drept ┼či s─â se devoteze artei, fiind deseori v─âzut copiind picturi expuse ├«n muzeu.[14]

├Än urm─âtorii doi ani Paul a devenit din ce ├«n ce mai retras ┼či ├«n cele din urm─â, probabil exasperat de comportamentul fiului, tat─âl s─âu i-a permis acestuia s─â plece de acas─â. Desigur, a pornit-o spre Paris unde ╚Öi ajunge ├«n 1861 ╚Öi unde era a┼čteptat cu ner─âbdare de c─âtre bunul prieten Zola. Cu toate acestea, marile speran╚Ťe legate de Paris nu i s-au ├«ndeplinit t├ón─ârului C├ęzanne, de╚Öi f─âcea vizite dese la Louvre, unde copia lucr─âri de Ti╚Ťian, Rubens ┼či Michelangelo. Se ├«nt├ólnea des cu Zola, ┼či ├«n cadrul Acad├ęmie Suisse lucra regulat. Acad├ęmie Suisse era un studio unde tinerii studen╚Ťi la arte puteau s─â-┼či exerseze tehnica pe modele pentru plata a zece franci pe lun─â. Acesta este locul unde i-a ├«ntalnit pe Camille Pissarro, cu care avea s─â fac─â mai tarziu sesiuni de pictur─â ├«n natur─â, Armand Guillaumin, Claude Monet ┼či Auguste Renoir. Firea ciudat─â a lui C├ęzanne ├«l f─âcea pe acesta s─â se simt─â ca un str─âin la Paris ┼či nu dup─â mult timp se preg─âtea s─â plece de acolo, pl├óng├óndu-i-se unui prieten din Aix c─â ├«┼či pierde timpul ├«n toate privin╚Ťele.[15]

Dup─â ce a ajuns la Aix, nu a durat mult p├ón─â s─â simt─â din nou dorul Parisului, ┼či, deloc surprinz─âtor, dat fiind firea sa schimb─âtoare, dup─â c├óteva luni s-a ├«ntors.[16]Pe de alt─â parte surprinz─âtor e c─â tat─âl s─âu, d├óndu-┼či seama c─â Paul nu va c─âlca niciodata pe urmele sale a fost de acord cu aceast─â a doua c─âl─âtorie a fiului s─âu la Paris, dar cu condi╚Ťia ca de aceast─â dat─â s─â studieze pictura ├«ntr-un mod serios, put├ónd face acest lucru doar ├«nscriindu-se la ├ëcole des Beaux-Arts. I-a dat fiului s─âu chiar ┼či o aloca╚Ťie lunar─â de 125 de franci care ├«i d─âdea libertatea de a picta f─âr─â s─â trebuiasc─â s─â-┼či c─â┼čtige existen╚Ťa.[17]├Äntors ├«n Paris a ├«nchiriat un studio ├«n Rue Beautreillis, ├«n apropiere de Bastilia, unde a realizat c├óteva naturi statice notabile printre care amintim Pains et ┼ôufs(1866)┼či un studiu de mari dimensiuni al Les baigneusesinspirat de Rubens.[18]T├ón─ârul pictor a ├«ncercat s─â intre la ├ëcole des Beaux-Arts ┼či a fost respins pe motiv c─â lucr─ârile sale sunt st├óngace ┼či neconven╚Ťionale, fiind la o distan╚Ť─â considerabil─â de ceea ce era acceptat ca art─â la acea vreme, iar C├ęzanne nu a mai ├«ncercat s─â se mai ├«nscrie din nou.[19]

C├ęzanne nu s-a grabit s─â urmeze impresioni┼čtii afar─â din studioul s─âu, unde se putea concentra asupra lucr─ârilor sau ├«n afara s─âlilor de muzeu pentru a se dedica picturii ├«n aer liber. El era imersat ├«ntr-o lume imaginar─â, fantastic─â, mistuit de dorin╚Ťa de a exprima un tumult irezistibil al pasiunii umane. Pentru un artist cu un sim╚Ť dramatic pentru perceperea complexit─â╚Ťii lumii precum al lui C├ęzanne, o reprezentare simpl─â a vizibilului era insuficient─â.[20]

Paul Cezanne 047 jpg jpeg

Diferen╚Ťele dintre stilul lui C├ęzanne ╚Öi stilurile prietenilor lui impresioni╚Öti erau evidente. De╚Öi peisajele sale aveau ca motive acelea┼či bancuri ale Senei pe care le pictaser─â Claude Monet, Sisley ┼či Pissarro. Monet transmitea impresia de mi┼čcare fragment├ónd culorile copacilor ┼či reflec╚Ťiile lor ├«n ap─â ├«ntr-o multitudine de pete de culoare, culorile sale radiind lumina soarelui. C├ęzanne, din contr─â, a ales o culoare de albastru verzui suficient de ├«ntunecat─â ┼či conven╚Ťional─â cu care a pictat ┼či apa dar ┼či malul r├óului Marna. Avea nevoie de culoare doar pentru a extrapola volumul. ╚śi acest efect se dovedea a fi exact opusul celui urm─ârit de impresioni┼čti:r├óul p─ârea absolut nemi┼čcat ┼či nici m─âcar o frunz─â nu se mi┼čca ├«n copacii care se eviden╚Ťiaz─â pe p├ónz─â ca mase dense ┼či rotunjite.[21]

C├ęzanne era de p─ârere c─â un pictor nu ar trebui s─â surprind─â doar impresia caracterului momentan ┼či trec─âtor al naturii din jurul lui, ci s─â ajung─â s─â reprezinte natura etern─â ┼či neschimb─âtoare, a┼ča cum a fost creat─â de divinitate. De aceea acest artist ├«┼či construia tablourile conform regulilor de compozi╚Ťie clasic─â. Pentru el, orice fragment de natur─â era  o ├«ntrupare a eternit─â╚Ťii lumii din jur pe care el ├«ncerca s─â o reconstruiasc─â pe p├ónz─â.[22]

Prin metoda folosit─â poate fi ├«n╚Ťeleas─â calitatea solidit─â╚Ťii compozi╚Ťiilor lui C├ęzanne. El nu lucra cu toat─â pensula, ci obi┼čnuia s─â aplice, unul peste altul, numeroase straturi la fel de sub╚Ťiri ca acuarela, care se uscau instantaneu. A╚Öadeci, lucr─ârile lui sunt protejate de riscul de a se forma cr─âp─âturi ca atunci c─ând un strat de vopsea exterior se aplic─â peste unul ud interior ┼či fiecare se usuc─â la un moment diferit.[23]

          Scopul final al lui C├ęzanne era acela de a picta o capodoper─â. Cu toate c─â a pictat multe opere considerate acum capodopere, cum ar fi Les joueurs des cartes(1892), Nature-morte aux pommes et aux oranges(1895-1900) sau Les grands baigneuses(1898-1905), el considera c─â nu a reu╚Öit  s─â creeze nicio lucrare demn─â de a fi numit─â capodoper─â. Ambi╚Ťia lui era s─â creeze o oper─â de art─â m─ârea╚Ť─â, complet─â ┼či compact─â ├«n care s─â cuprind─â ├«ntreaga sa viziune asupra vie╚Ťii, asemenea geniilor picturii clasice, raport├óndu-se ├«n mod excep╚Ťional la Poussin.[24]

├Än coresponden╚Ťa ┼či conversa╚Ťiile lui C├ęzanne cu prietenii s─âi reapare periodic o tem─â tregic─â ce s-a compus din g├óndurile sale nu chiar optimiste, am putea spune amare. Aceste g├ónduri constituie tragedia ├«ntregii sale vie╚Ťi, o tragedie a ├«ndoielii, insatisfac╚Ťiei ┼či lipsei de ├«ncredere ├«n propria abilitate de a atinge nivelul dorit. Dar chiar ├«n aceste g├ónduri se afl─â ÔÇťizvorul creator al artei sale care s-a dezvoltat ├«n acela┼či mod cu felul ├«n care un copac cre┼čte sau ├«n care se formeaz─â o roc─â:acumularea de straturi succesive pe o funda╚Ťie deja existent─âÔÇŁ[25].

C├ót despre via╚Ťa personal─â a pictorului e de la sine ├«n╚Ťeles c─â un temperament dintre cele mai stranii, a╚Öa cum era al lui, nu se poate apropia cu at├óta u╚Öurin╚Ť─â de femeie. Comportamentul lui fa╚Ť─â de tinerele modele care ├«i pozau pentru schi╚Ťe e gr─âitor:ÔÇ×[...] vrea s─â le ignore, ursuz, brutal, grosolan, dar le prive╚Öte cuprins de ame╚Ťel─â c├ónd se dezbrac─â ╚Öi, c├óteodat─â, nemaiput├óndu-se st─âp├óni, le d─â pe u╚Ö─â afar─â, pe jum─âtate despuiate, apoi se ├«ntoarce la ╚Öevaletul s─âu [...].ÔÇŁ[26]Tot de unul dintre modelele sale ├«nt├ómpl─âtoare s-a ╚Öi ├«ndr─âgostit, ÔÇťo fat─â ├«nalt─â ╚Öi blond─â, frumu╚Öic─â, cu ni╚Öte ochi mari, ├«ng├óndura╚Ťi, pl─âcut─â la vedereÔÇŁ[27], Marie-Hortense Fiquet. Peste un timp iubirea lui pentru ea dispare, dar C├ęzanne fiind dintre cei care nu au curajul s─â rup─â o leg─âtur─â, dintre cei ÔÇťpentru care, cu sau f─âr─â voie, prima femeie iubit─â va fi femeia iubit─â pentru totdeaunaÔÇŁ[28], nu s-a desp─âr╚Ťit de aceasta;Hortense a r─âmas ├«ns─ârcinat─â. B─âiatul care s-a n─âscut a fost numit Paul. Dup─â moartea lui Zola, pe care a primit-o zguduit ╚Öi, ├«nchis ├«n atelier, a pl├óns acolo o zi ├«ntreag─â[29], pe t├ón─ârul Paul ╚Öi-l mai ╚Ťinea aproape suflete╚Öte.[30]Pe patul de moarte, la ╚Öaptezeci de ani, ├«n conacul s─âu din Aix, C├ęzanne ├«╚Öi striga fiul. Acesta n-a fost al─âturi de b─âtr├ónul s─âu tat─â ├«n ultimele ceasuri ale acestuia;Hortense, mama sa cu care era ├«mpreun─â la Paris, ascunsese de t├ón─ârul Paul telegrama care anun╚Ťa boala grav─â a lui C├ęzanne. Ea nu putea pleca urgent ├«n Aix pentru c─â nu-╚Öi ispr─âvise probele la croitoreas─â.[31]

 Paul C├ęzanne a murit ├«n octombrie 1906 ├«n Aix-en-Provence. La acea dat─â ziarele pariziene au publicat o serie de necrologuri destul de echivoce, atribuindu-i tot felul de epitete printre care de ÔÇ×talent imperfectÔÇŁ, ÔÇ×stil necoptÔÇŁ, ÔÇ×un artist incapabil dec├ót de schi╚ŤeÔÇŁ ┼či av├ónd un ÔÇ×defect de vedere congenitalÔÇŁ.[32]

Abia mai t├órziu, la ├«nceputul secolului XX, C├ęzanne a ├«nceput s─â fie luat ├«n serios din ce ├«n ce mai mult de c─âtre avangard─â:Matisse, Picasso, Braque, Vlaminck, Derain ┼či al╚Ťii ai c─âror noi direc╚Ťii artistice datorau mult maestrului din Provence. Cu toate acestea, a╚Öa cum li s-a ├«nt├ómplat ╚Öi altor spirite m─âre╚Ťe, mul╚Ťi dintre contemporanii lui C├ęzanne nu l-au luat ├«n seam─â ┼či nu au fost impresiona╚Ťi de lucr─ârile sale. Se poate spune ├«ns─â c─â aceste lucruri nu se bazau doar pe o ne├«n╚Ťelegere care se afla de partea unor arti┼čti sau critici individuali, ci mai degrab─â pe un tip de ne├«n╚Ťelegere general─â, care ├«┼či are r─âd─âcina ├«n complexitatea cople┼čitoare a sistemului artistic al lui C├ęzanne.

Paul Cezanne 185 jpg jpeg

├Änc─â din copil─ârie un retras, un ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, poate ├«ntr-un cuv├ónt un ciudat, Paul C├ęzanne r─âm├óne prin caracterul lui ╚Öi prin tehnica pe care a folosit-o, ├«n ciuda r─âut─â╚Ťilor unora dintre contemporanii s─âi, un mare nume al picturii de sf├ór╚Öit de secol XIX. Tr─âind ├«n mod constant sub o umbr─â a dezn─âdejdii ╚Öi a ne├«ncrederii ├«n propria for╚Ť─â ╚Öi valoare, C├ęzanne a reu╚Öit s─â r─âm├ón─â nemuritor prin lucr─ârile sale care au inspirat genera╚Ťia ulterioar─â de arti╚Öti, chiar dac─â el a fost ve╚Önic nemul╚Ťumit de produsele artei sale, urm─ârind ├«ntotdeauna realizarea unei capodopere, n─âzuin╚Ť─â a pictorului care nu a fost niciodat─â ├«ndeplinit─â ├«n ochii s─âi. Marele s─âu merit, am putea spune, este acela de a face trecerea, prin concep╚Ťia sa despre art─â pe care a pus-o ├«n practic─â ├«n lucr─ârile sale, prin metoda sa geometric─â ╚Öi sculptural─â de a crea formele ╚Öi de a folosi culorile, de la impresionismul ├«n s├ónul caruia s-a dezvoltat la noile forme de art─â ale ├«nceputului de secol XX.

[1]Henri Perruchot, Via╚Ťa lui Cezanne, Editura Meridiane, Bucure╚Öti, 1967, p. 16.

[2]Nathalia Brodskaia, Post-Impressionism, Parkstone Press International, New York, 2007, p. 7.

[3]Ibidem, p. 25.

[4]Abroise Vollard, Paul Cezanne, his Life and Art, Crown, New York, 1937, p.13.

[5]Henri Perruchot, op. cit., pp. 17-18.

[6]Ibidem, p. 20.

[7]Abroise Vollardop.cit., p. 14.

[8]Ulrike Becks-Malorny, Paul C├ęzanne, 1839-1906:Pioneer of Modernism, Tachen, Koln, 2004, p. 7.

[9]A voi s─â-i dovede╚Öti ceva lui C├ęzanne ├«nseamn─â a voi s─â convingi turnurile de la Nore-Dame s─â execute un cadril. S-ar putea s─â zic─â da, ├«ns─â n-ar ie╚Öi din ale lui nici cu o iot─â. E croit dintr-o bucat─â, ╚Ťeap─ân ╚Öi dur fa╚Ť─â de oricine;nimic nu-l face mai ml─âdios, nimic nu-i poate smulge o concesie. Nu vrea nici m─âcar s─â discute ceea ce g├ónde╚Öte;are oroare de discu╚Ťii, mai ├«nt├ói fiindc─â vorba ├«l obose╚Öte ╚Öi apoi fiindc─â ar trebui s─â-╚Öi schimbe p─ârerea dac─â advesarul are dreptate...Altminteri e cel mai bun b─âiat din lume. [...] Am sperat c─â v├órsta ├«l va mai schimba. Dar ├«l g─âsesc a╚Öa cum l-am l─âsat. Planul meu de conduit─â fa╚Ť─â de d├ónsul e simplu:niciodat─â s─â nu m─â pun ├«n calea lui, cel mult s─â-i dau sfaturi c├ót mai pe ocolite, s─â m─â bizui pe firea lui bun─â, ca s─â putem fi prieteni mai departe s─â nu-i for╚Ťez niciodat─â m├óna ca s-o str├óng─â pe a mea;├«ntr-un cuv├ónt s─â m─â dau ├«n l─âturi cu totul, primindu-l ├«ntotdeauna cu bucurie, c─âut├óndu-l f─âr─â s─â-l deranjez, l─âs├óndu-l s─â hot─ârasc─â dup─â cum are chef dac─â ├«ntre noi trebuie s─â fie mai mult─â sau mai pu╚Ťin─â intimitate. S─â nu-╚Ťi ├«nchipui c─â e vreun nor ├«ntre noi, suntem foarte lega╚Ťi unul de altul.Henri Perruchot, op. cit., pp. 75-76.

[10]Ibidem, p. 44.

[11]Ulrike Becks-Malorny, op. cit.p. 8.

[12]Henri Perruchot, op. cit., p. 47.

[13]Abroise Vollard, Paul Cezanne, his Life and Art, Crown, New York, 1937, pp. 17-18.

[14]Ulrike Becks-Malorny, Paul Cezanne, 1839-1906:Pioneer of Modernism, Tachen, Koln, 2004, p. 8.

[15]Ibidem, p. 9.

[16]Abroise Vollard, Paul Cezanne, his Life and Art, Crown, New York, 1937, p. 25.

[17]Ulrike Becks-Malorny, op.cit., p. 10.

[18]Abroise Vollard, op.cit., p. 25.

[19]Ulrike Becks-Malorny, op.cit., p. 10.

[20]Nathalia Brodskaia, Cezanne, Sirrocco, London, 2010, p 20.

[21]Nathalia Brodskaia, Post-Impressionism, Parkstone Press International, New York, 2007, p 28.

[22]Ibidem, pp. 30-31.

[23]Ambroise Vollard, CezanneÔÇÖs Studio├«n The Soil, Vol 1, No. 3, March, 1917, p. 105.

[24]Nathalia Brodskaia, op.cit., p. 13.

[25]Ibidem, p 8.

[26]Henri Perruchot, op. cit., p. 119.

[27]Ibidem, p. 147.

[28]Ibidem, p. 161.

[29]Ibidem, p. 353.

[30]Paul Cezanne, op. cit., p. 156.

[31]Henri Perruchot, op. cit., p. 373.

[32]Nathalia Brodskaia, op. cit., p. 5.

Bibliografie:

Becks-Malorny, Ulrike, PaulC├ęzanne, 1839-1906:Pioneer of Modernism, Tachen, Koln, 2004.

Brodskaia, Nathalia, Post-Impressionism, Parkstone Press International, New York, 2007.

Idem, C├ęzanne, Sirrocco, London, 2010.

PaulC├ęzanne, Peisaje, Text de John Rewald, Editura Meridiane, Bucure╚Öti, 1967.

PaulC├ęzanne, Scrisori, Antologie ╚Öi traducere de Andreea Dobrescu-Warodin, Editura Meridiane, Bucure╚Öti, 1972.

Perruchot, Henri, Via╚Ťa luiC├ęzanne, Editura Meridiane, Bucure╚Öti, 1967

Vollard, Ambroise, PaulC├ęzanne, his Life and Art, Crown, New York, 1937.

Idem, C├ęzanneÔÇÖs Studio├«n The Soil, Vol 1, No. 3, March, 1917, pp. 102-111.