Amorurile lui Napoleon

În ceea ce priveşte sexul frumos, Napoleon a fost un om al extremelor. De avut, a avut mai multe femei decât oricare alt conducător din secolul al XIX-lea, dar de iubit cu adevărat, a iubit-o doar pe una. În rest au fost doar capricii, pasiuni şi aventuri, care însă nu au rămas fără urmări.

După prima afecţiune pe care copilul de opt ani o simte pentru Giacominetta în insula Corsica, tânărul de 16 ani se înamorează de fiica pe nume Caroline a familiei Colombier din Valencia franceză…”aproape că nu-ţi vine să crezi”…scrie el mai târziu, “că toată fericirea noastră consta în cireşele pe care le mâncam împreună”. Inocenţa şi platonismul tânărului se pierd doi ani mai târziu, în cartierul rău famat Palais Royal din Paris, la întâlnirea cu o prostituată – un eveniment care l-a încântat prea puţin. Mai entuziasmat a fost de Luisa, soţia reprezentantului popular Turreau, o femeie extreme de frumoasă şi plină de viaţă, pe care o cunoaşte la Nisa în 1793.

Logodna cu fiica de negustor Desiree Clary, din Marseille, în aprilie 1795, este motivată îndeosebi de simpatie şi raţiuni practice:fata trebuia să intre în posesia unei dote considerabile. Aşadar, nicio mirare că Napoleon cel în vârstă de 26 de ani cedează farmecelor lui Josephine de Beauharnais, la finele anului 1795, în saloanele pariziene.

Iubirea

“Atunci Napoleon era din cale-afară de urât”, scrie o cunoştinţă. Josephine, dimpotrivă, era “o damă foarte atrăgătoare plină de spirit”, subţire, cu păr castaniu şi ochi întunecaţi, strălucitori. Avea 32 de ani, era văduvă, mamă a doi copii şi iubita lui Paul Barras, unul dintre membrii directoratului care deţinea puterea în Franţa. Întrucât ea avea nevoie să fie întreţinută pe termen lung, iar Napoleon se îndrăgostise până peste urechi, dar şi pentru că prin intermediul ei avea acces la cercuri politice şi sociale importante, la 9 martie 1796 cei doi se căsătoresc. “Primeşte o mie de sărutări din iubirea cea mai gingaşă şi cea mai sinceră…”scrie el cu patimă de departe. Deoarece la numai două zile după nuntă porneşte în Campania italiană. Josephine, dimpotrivă, îl găsea destul de stângaci şi se întâlnea cu el mai mult sau mai puţin public. Dezamăgit de această mare dragoste care toată viaţa a rămas Josephine, Napoleon renuntă în Egipt în 1799 la toată încrederea pe care i-a acordat-o. “Să mă înşele astfel! Divorţez de ea!”, ţipă el la secretarul său. Amantul ei, Pauline Foures, avea 18 ani, era chipeş, blond – şi însurat. Ca să fie aproape de ea, la o întâlnire varsă un pahar cu băutură pe rochia sa, pe care Napoleon trebuie s-o cureţe ore în şir…Totuşi, prin farmecele ei, Josephine reuşeşte să prevină divorţul, în ciuda lipsei unui moştenitor. Treptat ea ajunge să-l iubească şi să fie geloasă. Avea şi motive.

Capricii

Napoleon are numeroase aventuri de-o noapte, pe lângă acestea relaţii mai lungi sau mai scurte, printere care enumerăm  legăturile sale cu doamna Duchatel şi Carlotta Gazzani. Pe frumoasa cântăreaţă Guiseppina Grassini o aduce la Paris când revine din cea de-a doua campanie din Italia, mascând aventura cu pretextul că îi promovează talentul. Nemulţumită din pricina vieţii sale singuratice şi statutului de metresă, artista îl părăseşte curând. Şi fascinanta actriţă de doar 15 ani Marguerite Josephine George, alintată de Napoleon “Georgina”, este pe lista cuceririlor sale. “Impăratul era, cel puţin cu mine, bland, amuzant, cam ca un copil”, relatează ea mai târziu despre întâlnirile care i se păreau foarte romantice. “Când se anunţa vreo damă, o ruga, fără să ia privirea de la birou, să îl aştepte în pat”, povesteşte funcţionarul Stendhal…”pentru ca mai târziu să se întoarca nestingherit la lucru…cea mai importanta parte a întrevederii nu dura de regula mai mult de trei minute.”. Si contele Coulaincourt, unul dintre apropiaţii săi, observa:“Impăratul era atât de dornic să vorbească despre cuceririle sale amoroase, încât te gândeai că le face doar de dragul de a avea ce povesti”. Deci o afirmare a propriei masculinităţi, cu conştiinţa că întreaga Europă se întreabă de ce marele împărat nu poate avea urmaşi? Josephine avea doi copii sănătoşi din prima căsătorie şi nu pierdea nicio ocazie să-I amintească soţului său despre asta. Cu toate acestea au venit şi moştenitorii.

În ianuarie 1806 se naşte fiica unei cunoştinţe de-a lui Napoleon, Emilie. De altfel mama sa era căsătorită, deci paternitatea incertă. Un an mai târziu cede lumina zilei la Paris un băieţel, viitorul conte Leon, fruct al relaţiei lipsite de dragoste dintre Napoleon şi Eleonore Denuelle de la Plaigne, guvernanta surorii sale Karoline. Dar pentru că frumoasa fată nu i-a trezit interesul doar lui Napoleon, nici de această dată paternitatea nu e sigură…

Pasiuni

S-a întâlnit cu Maria Walewska, în vârstă de 18 ani şi măritată, probabil la o serată în Varşovia, în 1807, căreia îi scrie după aceea:“Numai pe dumneata te-am văzut, numai pe dumneata te doresc. Dă-mi repede un răspuns, care să-mi domolească focul care mă mistuie!”. Fata nu a răspuns iniţial provocării, pentru că o aventură cu împăratul contravenea principiilor sale morale. Naţionaliştii, care sperau la o refacere a statului polonez prin intermediul lui Napoleon, o forţează să-I cedeze Impăratului. Aşa că petrece mai întâi o seară cu el, plângând, apoi din ce în ce mai mult timp. În mod surprinzător se naşte o iubire profundă. “Era o femeie fascinantă, un înger”, o descrie Napoleon fratelui său Lucien:“Se poate spune că avea un suflet la fel de frumos ca şi chipul”. Dar în loc să oficializeze relaţia, împăratul decide ca următoarea căsătorie nu numai să-i asigure urmaşi, dar şi să întărească pacea şi să-l ridice pe treptele vechilor case domnitoare europene. Prin urmare o alege pe fata împăratului austriac, de 19 ani, Marie Luise, pe care o place şi chiar o învaţă să danseze. Încă o dată îşi confirmă faima şi o cucereşte pe fată înainte de a-I deveni soţie. Îi rămâne fidel celei care pe 18 martie 1811 dă naştere mult aşteptatului moştenitor.

g-geschichte.de