Giorgio Basta, povestea generalului - mercenar care a comandat asasinarea lui Mihai Viteazul

 Giorgio Basta este un personaj care, la prima vedere, nu spune mai nimic astăzi, atât în Istoria Europei, cât și în cea a României, însă rolul pe care l-a jucat acesta în ambele spații a fost unul major... Acesta a a fost un general italian de origine albaneză, diplomat și scriitor, angajat de Împăratul Rudolf al-II-lea al Sfântului Imperiu Roman să comande trupele habsburgice în Războiul Cel Lung (1593-1606)[1] și să lupte alături de domnitorul Mihai Viteazul împotriva otomanilor, fiind apoi, cel care... a comandat asasinarea acestuia, în vara lui 1601.[2] Acesta s-a născut în 1550 și a murit în 1607.

Un portret din secolul al-XVI-lea al lui Giorgio Basta (Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Giorgio_Basta)

Cum să ajungi un mercenar faimos? Începutul vieții și carierei militare a lui Giorgio Basta

 Giorgio Basta (în albaneză Gjergj Basta) se naște la 1550, într-o familie albanezi arbëreshë (etnicii albanezi care s-au stabilit încă din timpul cuceririi Albaniei de către otomani, sfârșitul secolului al-XV-lea și trăiesc și astăzi în sudul Italiei, în regiunile Campania și Abruzzo și în Sicilia).[3] Se crede că acesta s-ar fi născut în orașul La Rocca din Regatul Neapolelui (numit astăzi Roccaforzata), însă sursele istorice spun altceva și anume că...s-ar fi născut în Ulpiano Nel Monferrato. Acesta era fiul lui Demetrius Basta, un albanez din regiunea Epirului (nord-vestul Greciei de astăzi) care a fost în Regatul Neapolelui în urma cuceririi Albaniei de către otomani la sfârșitului secolului al-XV-lea, acolo punându-se în slujba Imperiului Spaniol, luptând în zona rurală a Piemontului în anii 1550 și apoi, în calitate de comandat al unui regiment de cavalerie al Ducelui de Alba.[4] Încă din tinerețe, Giorgio Basta calcă pe urmele tatălui său, devenind soldat și apoi, este promovat la rangul de ofițer într-un detașament comandat chiar...de tatăl său, Demetrio. Apoi, după ce tatăl său a murit, el servește într-un regiment de cavalerie comandat de fratele său, Niccolo. În 1589, acesta se căsătorește cu Anne de Liedekerke de Gavre, alături de care va avea 5 copii:Charles, Georges, Demetrius, Ferdinand și Madeleine.

 Basta își începe cariera militară în Flandra (pe atunci aflată sub stăpânirea Imperiului Spaniol), unde îl impresioneză cu abilitățile sale de tânăr ofițer pe Don Juan de Austria și ca atare, obține conducerea orașului Nivelles (din Belgia de astăzi). În 1577, el se alătură trupelor lui Alessandro Farnese (Ducele Parmei) în Flandra. Acesta își va conduce propria lui armată, în principal, pe frontul Franței de astăzi, în timpul Războiului celor 3 Henric (Henric de Navara, Henric al-III-lea al Franței și Henric de Guise, cunoscut și ca Al Optulea Război Religios, parte a Războaielor Religioase dintre 1562-598 dintre catolici și protestanți pentru controlul Franței) și al Ligii Catolice.[5] În 1584, Giorgio Basta obține prima sa victorie majoră când trupele lui blochează comunicațiile dintre orașele Malines și Antwerp.[6] În mod similiar, în timpul Asediului Bruxelles-ului (1584-1585), care se încheie prin capitulare asediatorilor în martie 1585, tot Basta este cel care conducere blocada asupra orașului. Mai mult decât atât, în 1589, când francezii catolici mărșăluiesc să recucerească Parisul (care se afla sub stăpânirea regelui Henric al-III-lea, ce urma să fie asasinat), cavaleria condusă de Giorgio Basta a fost cea care a salvat spatele Armatei Spaniole de atacul neașteptat al lui Henric de Navara (ce urma să devină viitorul rege al Franței sub numele de Henric al-IV-lea).

 În 1591, Giorgio Basta se întoarce în Franța și ia parte la Asediul Rouen-ului, având rangul de Comandant General de cavalerie.[7] Totuși, acesta e cât pe ce să fie omorât de Sir Roger Williams (un mercenar galez aflat în slujba trupelor franceze ale lui Henric al-IV-lea), când acesta îl rănește la gât într-o luptă personală. În 1592, Basta reușește să separe Regatul Navarei de trupele sale și ca atare, Henric de Navara fuge pentru a evita capturarea lui și a trupelor sale.[8] În același timp, el este însărcinat să asigure comunicațiile între Rouen și Țările de Jos (care era și ea, la acel moment, sub stăpânirea Imperiului Spaniol), care erau în mod clar amenințate de Armata Franței și mai mult decât atât, reușește să protejeze retragerea trupelor spaniole după rănirea lui Alessandro Farnese la Caudebec.[9]

 II. Intrarea în serviciul Imperiul Habsburgic, alianța cu Mihai Viteazul și asasinarea acestuia

 În 1596, după moartea Ducelui de Parma (Alessandro Farnese), Giorgio Basta a urmat soarta multor prinți italieni, trebuind să-i abandoneze pe spanioli. Astfel, acesta decide să intre în serviciul Împăratului Rudolf al-II-lea (la recomandarea regelui de atunci al Spaniei, Filip al-II-lea). Rudolf al-II-lea (Împăratul de la acel moment al Sfântului Imperiu Roman și Arhiduce al Austriei) l-a numit general al cavaleriei lui ușoare și mai mult decât atât, l-a făcut și cavaler al Ordinului “Lânii de Aur” la 16 februarie 1598.[10] Acesta ajunge să servească ca general maestru în Armata Arhiepiscopului Mattia, iar mai târziu, ca Guvernator al Ungariei Superioare și în cele din urmă, în calitate de Comandant al Armatelor Ungariei și Transilvaniei. Istoricul Ambrogio Merodio (contemporan cu acesta) îl numește pe Giorgio Basta în lucrarea lui, Istoria Tarantina, “teroarea otomanilor”.

 Pentru mai mult de un deceniu, Giorgio Basta a luptat împotriva ungurilor, transilvănenilor, valahilor și tătarilor, câștigând multă faină și ajungând să fie cunoscut ca unul dintre cei mai buni generali din Europa la acea vreme. În 1597, acesta a fost eliberat împreună cu Generalul Schwarzenberg din orașul Papa (aflat pe teritoriul Ungariei de astăzi), care fusese cucerit cu 3 ani înainte de turci. În 1597, în timp ce era viceguvernator al Ungariei, acesta reușete să recucerească orașul Huszt, ce se răsculase împotriva Imperiului Habsburgic. Însă, cea mai mare realizare politică și diplomatică a acestuia a fost...alianța pe care el ajunge ajunge să o încheie cu Mihai Viteazul, acesta având mare nevoie de Basta pentru a recăpăta controlul asupra Moldovei (pe care o cucerise în mai 1600, invocând ca motiv alianța lui Ieremia Movilă turcii și tătarii, realizând astfel primă unire a Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei, una care n-avea, însă, să reziste mult...)[11] și Transilvaniei.

 Inițial, cei doi fuseseră inamici, Mihai Viteazul fiind înfrânt în Bătălia de la Mirăslău, de pe 18 septembrie 1600, de Giorgio Basta.[12] Apoi, Mihai are parte de o serie de înfrângeri în lupta cu oastea polonă (între timp, Ieremia Movilă revenind ca domn pe tronul Moldovei, cu ajutorul polonezilor), fiind nevoit să ia drumul Vienei în ianuarie 1601. În primăvara acelui an, Mihai apelează la Împăratul Rudolf al-II-lea, care mediază disputa acestuia cu Basta. După intervenția acestuia, cei doi se împacă și primesc misiunea de a supune Transilvania, unde Sigismund Bathory revenise la domnie.

 La 3 august 1601, are loc Bătălia de la Guruslău (Goroslău), unde forțele unite ale lui Mihai Viteazul și ale Generalului Basta îl înfrâng pe Sigismund Bathory. Cu toate acestea, în zorii zilei de 3 august, din ordinul lui Basta, Mihai Viteazul este prins de un detașament de valoni și unul de germani și ucis pe Câmpia Turzii.[13] Dar de ce a ajuns Giorgio Basta să comande acest asasinat, dacă el și Mihai erau (teoretic) aliați?Deoarece el știa că imperialii (habsburgii) nu doreau ca Transilvania să fie condusă de o personalitatea puternică precum Mihai Viteazul și mai mult decât atât, Basta își dorea puterea pentru sine, dorea ca el să guverneze Transilvania, ca reprezentant al împăratului.

Moartea lui Mihai Viteazul, pictură de Constantin Lecca

 (Sursă: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Mihai_Viteazul)

 Sfârșitul vieții și moartea lui Giorgio Basta

 După asasinarea lui Mihai Viteazul și înfrângerea lui Bathory, Basta ajunge comandant militar al Transilvaniei, dar cruzimea sa reușește să atragă nemulțumirea generală.[14] În timpul conducerii sale, nelegiuirile și omorurile se înmulțesc în toată Transilvania. În 1604, acesta îi cheamă la Cluj pe nobilii unguri și îi spânzură pe câțiva dintre ei, prilej cu care îi spânzură pe câțiva dintre ei.[15] Tot în acel moment, Rudolf al-II-lea decide să-l recheme și astfel, Transilvania scapă defintiv de Basta.

 După retragerea din cariera sa, acesta scrie câteva tratate militare. În cele din urmă, Giorgio Basta moarte în 1607, la Praga, rămânând în continuare un personaj controversat al Evului Mediu Târziu, un general și strateg desăvârșit prin victoriile pe care le-a obținut contra turcilor, dar în același timp, un conducător infam și crud prin modul mișelesc în care a scăpat de Mihai Viteazul și a guvernat Transilvania în primii ani ai secolului al-XVII-lea.

Bibliografie

 I.Surse secundare

1.     Bărbulescu Mihai, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea&Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Corint Educational, București, 2017

II.Surse web

1.     https://en.wikipedia.org/wiki/Long_Turkish_War

2.     https://en.wikipedia.org/wiki/Giorgio_Basta

3.     https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Giorgio_Basta

[1] Războiul Cel Lung (cunoscut și ca Războiul Turc Lung sau Războiul de 13 ani)-O serie de confruntări militare între forțele militare habsburgice și aliații acesteia (Statele Papale, Mantova, Toscana, Regatul Spaniei, Principatele Moldovei, Țării Românești și Transilvaniei și Regatul Polono-Lituanian) și cele otomane pentru controlul asupra Europei de Sud-Est și mai ales al Principatelor Moldovei, Valahiei și Transilvaniei, prin care habsburgii sperau să îndepărteze stăpânirea otomană din regiune (https://en.wikipedia.org/wiki/Long_Turkish_War)

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Giorgio_Basta

[3] Ibidem

[4] Ibidem

[5] Ibidem

[6] Ibidem

[7] Ibidem

[8] Ibidem

[9] Ibidem

[10] Ibidem

[11] Bărbulescu Mihai, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Șerban Papacostea&Pompiliu Teodor, Istoria României, Editura Corint Educational, București, 2017, Partea a-II-a (, , De la geneza statelor românești la națiunea română”), Cap.9 (, , Pro Republica Christiana”), p.194

[12] https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Giorgio_Basta

[13] Ibidem

[14] Ibidem

[15] Ibidem