Wilhelm al II-lea și primul genocid modern

Studiul recent al unui academician din Africa de Sud a ajuns la concluzia că distrugerea sistematică a populaţiei Herero din Africa de Sud-Vest (fostă colonie germană) între anii 1904-1908 a fost ordonată de însuşi Kaiserul Wilhelm al II-lea.

Cercetarea asupra acestui posibil prim genocid organizat de stat dezvăluie în detalii cum gândirea germană, pare-se predispusă la genocid, ar fi premers Holocaustul cu mai bine de 30 de ani. Cel care a condus studiul timp de 10 ani este un profesor de drept internaţional şi drepturile omului, Dr. Jeremy Sarkin, care predă la University of South Africa. Acesta a estimat că aproximativ 80% din populaţia Herero a pierit ca urmare a campaniei germane de genocid.

Cercetările lui Sarkin sugerează că lipsa pământurilor, rasismul şi mândria imperială germană au stat în spatele deciziei de a distruge populaţia Herero, un trib de 100.000 de oameni care trăia pe pământurile fertile din partea centrală a Namibiei de azi. Autorităţile germane considerau că practica de eliberare a pământurilor arabile de populaţiile indigene – şi înlocuirea acestora cu emigranţi germani – era o soluţie atractivă pentru lipsa spaţiului locuibil din Germania continentală. Alt factor important a fost numărul mare de copii născuţi din mamă Herero şi tată german. Conform legii, aceşti copii puteau obţine naţionalitate germană, situaţie ce nemulţumea cumplit autorităţile.

Mândria imperială trebuia păstrată cu orice preţ

Conform Dr. Sarkin, cel mai important lucru a fost păstrarea mândriei imperiale a Germaniei. Între 1902 şi 1904, rezidenţii germani din Africa de Sud-Vest s-au întâlnit cu Kaiserul la Berlin în mai multe rânduri, şi şi-au manifestat nemulţumirea faţă de guvernatorul colonial care ar fi fost prea blând cu populaţia indigenă. Astfel, atunci când tribul Herero s-a revoltat împotriva ocupanţilor germani în 1904 – şi mai ales după o serie de victorii contra acestora – Kaiserul, se pare, ar fi început să simpatizeze cu părerile anti-Herero. În plus, el şi soldaţii germani credeau că succesul militar trebuie impus fără milă pentru a descuraja posibilele revolte din alte colonii.

Toţi aceşti factori ar fi contribuit, conform lui Sarkin, la implicarea personală a Kaiserului în soluţionarea problemei Herero. Profesorul este de părere că însuşi Wilhelm l-ar fi însărcinat pe generalul Lothar von Trotha să preia conducerea operaţiunilor militare împotriva indigenilor. Mai mult decât atât, Sarkin susţine că Împăratul ar fi dat personal ordinul ce a condus la genocid. La şase luni după începutul genocidului, Kaiserul îi scria lui von Trotha următoarele cuvinte:„Ai îndeplinit toate aşteptările de la tine pe care le aveam atunci când te-am numit comandantul schutztruppe(forţa militară colonială), şi este o plăcere să-mi exprim întreaga recunoştiinţă pentru realizările tale de până acum”.

(generalul von Trotha, 1848-1920)

„În interiorul graniţelor germane, orice Herero, găsit înarmat sau nu, cu sau fără vite, va fi împuşcat.”

Un document în original descoperit recent în arhivele naţionale ale Botswanei confirmă existenţa unui ordin la genocid venit din partea germanilor. Documentul – o notă oficială scrisă de von Trotha şi tradusă în limba Herero – avea ca scop forţarea tribului în direcţia deşertului Kalahari, loc în care trebuiau să moară de foame. Nota menţiona că dacă populaţia Herero nu părăseşte ţara (adică dacă nu se retrage în deşert), oamenii vor fi omorâţi. „În interiorul graniţelor germane, orice Herero, găsit înarmat sau nu, cu sau fără vite, va fi împuşcat.” Dacă femeile şi copii refuzau să plece, să se alăture bărbaţilor în deşert, erau de asemenea omorâţi:„Voi ordona să fie împuşcaţi”, spune documentul semnat de „Marele General al Măreţului Kaiser, von Trotha”.

Decizia Kaiserului de a-l însărcina pe von Trotha cu înfăptuirea genocidului pare să fi fost influenţată de rolurile jucate de cei doi bărbaţi în oprirea rebeliunii boxerilor din China, în 1900. Wilhelm al II-lea ar fi fost impresionat de modul în care von Trotha, pe atunci comandant al trupelor germane din Beijing, ar fi ajutat la pedepsirea rebelilor. Cruzimea generalului ar fi egalat-o, pare-se, pe cea a kaiserului.

Într-adevăr, monarhul german a încurajat trupele germane să nu dea nici cel mai mic semn de milă. Într-un discurs ţinut în faţa trupelor ce urmau să se îmbarce spre China, Împăratul sublinia că „iertarea nu trebuie acordată nimănui şi nu trebuie luat niciun prizonier. Oricine ajunge în mâinile voastre trebuie să piară de sabia voastră. Trebuie să faceţi în aşa fel încât numele de German să fie amintit în China şi peste 1000 de ani, ca orice chinez să nu îndrăznească să privească un German în ochi”.

Profesorul Sarkin crede că dorinţa de ucidere în masă făcea parte din personalitatea împăratului. Într-o scrisoare adresată împăratului austriac, în timpul primului război mondial, Wilhelm spunea că „toate trebuie trecute prin foc şi sabie:bărbaţi, femei, copii şi vârstnici trebuie măcelăriţi, şi niciun copac, nicio casă lăsată în picioare”. Apoi, patru ani mai târziu, într-o scrisoare cu iz antisemit, el a devenit primul lider german care să sugereze Holocaustul.