Vrãjitoria de la Salem – un caz ruşinos

”Ce victorie ar fi pentru diavol sã câştige un suflet pe care deja îl posedã? Le ia doar pe cele mai bune, şi al cui este mai bun decât cel al pastorului”, spune pastorul John Hale în piesa ”Vânãtoarea de vrãjitoare”.

Procesele din Salem au loc în Massachusetts-ul colonial între 1692 şi 1693. Mai bine de 200 de oameni sunt acuzaţi de practicarea vrãjitoriei, magiei diavoleşti, dintre care 20 sunt executaţi. Ulterior colonia recunoaşte greşeala comisã şi compenseazã familiile victimelor. De atunci povestea devine sinonimã cu isteria şi nedreptatea, un eveniment ruşinos din istoria omenirii, care încã mai oferã sevã pentru poveşti.

Acum câteva secole, mulţi creştini practicanţi au convingerea cã diavolul îşi poate împrumuta puterile unor persoane cunoscute sub numele de vrãjitoare pentru a face rãu altora în schimbul loialitãţii faţã de acesta. O paranoia generalã cuprinde Europa în secolele 14-16, care duce la executarea a mii de persoane. Procesele de la Salem vin se petrec exact când încep sã se mai limpezeascã apele, dar circumstantele locale le pot explica. În 1689 conducãtorii englezi William şi Mary încep un rãzboi cu Franţa în coloniile amricane, care pustieşte regiuni din New York, Nova Scotia şi Quebec, fortând refugiaţii sã ia calea ţinutului Essex, mai precis sãtucul Salem din colonia Massacussets. Resursele se epuizeazã rapid, ceea ce agraveazã rivalitatea existentã între familiile care au acces la bunurile din port şi cele care încã mai depind de agriculturã. Controversele se aştern şi în jurul pastorului Samuel Parris, primul învestit în funcţie în sat, în 1689, dezagreat din cauza personalitãţii sale rigide şi lacome. Localnicii puritani nutresc convingerea cã au de-a face cu lucrarea Satanei.

In ianuarie 1692, fiica pastorului în vârstã de 9 ani, Elisabeth, şi nepoata acestuia de 11, Abigail, încep sã aibã vedenii. Ţipã, aruncã lucruri, scot sunete bizare şi adoptã poziţii ciudate, ceea ce îl determinã pe un doctor local sã afirme cã este vorba despre forţe supranaturale. O altã copilã, Ann Putnam, tot de 11 ani, experimenteazã episoade similare. Arthur Miller îşi închipuie scena astfel:”Fata, Abigail Williams. Stãtea la cinã în casa pastorului Harris şi deodatã cade pe podea, fãrã niciun cuvânt sau semn prevestitor. Ca un animal împuşcat, spune Parris. Şi apoi urlã îngrozitor, ca pe rug. Parris vrea sã o ajute şi scoate din ea un ac care îi pãtrundea adânc în corp. Şi când a fost întrebatã cine l-a înfipt acolo, a declarat cã un spirit l-a pus acolo”. Diagnosticul sunã simplu:posedare de cãtre diavol.

Pe 29 februarie, sub presiunea magistraţilor Jonathan Corwin şi John Hathorne, fetele acuzã trei femei pentru tulburãrile de care suferã:Tituba, sclava lui Parris, Sarah Good, o cerşetoare, şi Sarah Osborne, o bãtrânã sãracã. Cele trei sunt aduse în faţa magistraţilor şi interogate câteva zile, începând cu dtaa de 1 martie. Osborne şi Good se declarã nevinovate, dar Tituba mãrturiseşte cã ”Diavolul a venit la mine şi mi-a cerut sã-i slujesc”. Descrie imagini complicate cu câini negri, pisici roşii, pãsãri galbene şi un om negru care a vrut sã-i semneze în carte. Confeseazã cã a semnat şi cã mai sunt alte câteva vrãjitoare care doresc distrugerea puritanilor. Cele trei femei sunt aruncate în închisoare.

Odatã plantatã sãmânţa paranoiei, fluxul de acuzaţii ia proporţii în urmãtoarele luni. Acuzaţia împotriva Marthei Corey, membrã fidelã a Bisericii din sat, îngrijoreazã mult localnicii pentru cã înseamnã cã oricine se poate ocupa cu vrãjitoria. Magistraţii o interogheazã chiar pe fata de 4 ani a lui Sarah Good, Dorothy, transformându-i rãspunsurile timide într-o mãrturisire. Interogãrile devin mai serioase în aprilie, când adjuctul guvernatorului, Thomas Danforth, împreunã cu asistenţii sãi, iau parte la audieri. Pe 27 mai guvernatorul William Phipps ordonã înfiinţarea unei curţi speciale care sã decidã pentru Suffolk, Essex şi Middlessex. Primul caz este cel al lui Bridget Bishop, o femeie în vârstã faimoasã prin bârfe şi promiscuitate. Întrebatã dacã a avut activitãţi vrãjitoreşti, Bishop rãspunde:”Sunt la fel de inocentã ca un copil nenãscut”. Apãrarea nu convinge pentru cã este gãsitã vinovatã şi spânzuratã  pe 10 iunie. 5 zile mai târziu, respectabilul pastor Cotton Mather scrie o scrisoare implorând curtea sã nu permitã ca dovezi visele şi vedeniile.

Curtea ignorã cererea şi 5 oameni sunt spânzuraţi în iulie, alţi 5 în august şi 8 în septembrie. Pe 3 octombrie, urmând paşii tatãlui sãu, Increase Mather, atunci preşedinte la Harvard, denunţã utilizarea de dovezi fantasmagorice:”Mai bine sã scape 10 vrãjitoare suspecte decât sã fie condamnatã o persoanã nevinovatã”. Guvernatorul Phipps, ca replicã la rugãmintea lui Mather şi întrucât propria sa soţie este investigatã, interzice arestãrile ulterioare, elibreazã mulţi acuzaţi şi dizolvã Curtea pe 29 octombrie. Phipps o înlocuieşte cu o Curte Superioarã de Justiţie, care condamnã doar 3 din cei 56 de acuzaţi. Dar rãul este deja ireparabil:19 oameni sunt spânzuraţi pe Gallows Hill, un bãtrân de 71 de ani este ucis cu pietre, iar câtiva mor în închisoare. În total 200 de persoane sunt implicate în procesul magiei diavoleşti.

Totul începe de fapt când pastorul Samuel Parris, la întoarcerea din India de Vest, unde pleacã în scopuri diplomatice, o aduce cu el pe Tituba, care practicã un soi de vrãjitorie larg rãspânditã în Antile, numitã Obeath. Fetele o viziteazã des pe aceasta, pentru a afla ce le rezervã viitorul, deşi sunt conştiente cã explorarea altor practici religioase decât cea creştinã poate avea urmãri catastrofale. Cum obiceiurile lor încep sã fie divulgate, de frica urmãrilor mimeazã o anumitã stare de extaz şi posesie care nu este altceva decât o piesã de teatru cu final tragic...

Aceasta fiind situaţia, pastorul cere ajutorul celorlalţi clerici din oraşe învecinate. Acestia rãspund imediat chemãrii şi se prezintã in Salem pentru a ajuta cu rugãciuni. De fiecare datã însã, când aceştia, in rugãciunile lor, amintesc numele Domnului, fetele sunt cuprinse de spasme puternice şi întrerup rugãciunile. Vãzând aceste grozãvii, pastorul din Salem începe sã o urmareascã pe Tituba pe care, oricum, o bãnuia ca joacã un rol. La un moment dat o vede pe femeie cum scoate ceva din cenuşa din şemineu si o ofera cainelui sa o mãnânce. Furios, pastorul îi cere Titubei sa îi explice ce face. Femeia îi spune cã a pregãtit ”prãjitura vrãjitoarelor", din dorinţa de a vindeca fetele. In acest moment, îndoindu-se de bunele intenţii ale Titubei, pastorul  începe  sã o loveascã, pânã când femeia mãrturiseşte cã ea este cea care se face vinovatã de demonizarea fetelor. Imediat dupã, pastorul merge la fiica sa, cerându-i acesteia sã îi spunã ce se petrece cu adevãrat. Fata îi mãrturiseşte tot, dar trecând şi la interogarea nepoatei, de la aceasta pastorul aflã cã unele persoane din Salem au încheiat un pact cu diavolul.

Acesta crede, iar de aici se instaleazã isteria generalã care ne aratã încã o datã cã omul este departe de a fi animalul raţional. Într-un timp şi loc unde superstiţia este la ordinea zilei, cuvântul doctorului este suficient pentru a provoca o veritabilã revoltã. Gãsirea unui ţap ispãşitor este suficientã, iar reacţia oamenilor este pe mãsura vieţii aflate sub semnul ignoranţei.

Recomandãri:

Aronson, Marc. Witch-Hunt: Mysteries of the Salem Witch Trials. Atheneum: New York. 2003,

Breslaw, Elaine G. (1996), Tituba, Reluctant Witch of Salem: Devilish Indians and Puritan Fantasies, NYU Press,

Bunn, Ivan; Geiss, Gilbert (1997), Trial of Witches: A Seventeenth-Century Witchcraft Prosecution, Routledge,

Goss, K. David (2007). The Salem Witch Trials: A Reference Guide,

Gretchen, A. (2009), The Specter of Salem: Remembering the Witch Trials in Nineteenth-Century America, University of Chicago Press,

Poole, W. Scott. Monsters in America: Our Historical Obsession with the Hideous and the Haunting. Waco, Texas: Baylor, 2011,

Reis, Elizabeth (1997), Damned Women: Sinners and Witches in Puritan New England, Cornell University Press,

Roach, Marilynne K. (2002), The Salem Witch Trials:A Day-To-Day Chronicle of a Community Under Siege, Cooper Square Press,

Rosenthal, Bernard. Salem Story:Reading the Witch Trials of 1692. Cambridge University Press:New York. 1993,

Weisman, Richard. Witchcraft, Magic, and Religion in 17th-Century Massachusetts. University of Massachusetts Press:Amherst, MA. 1984.