Voodoo, originea unei religii tabu
Religia Voodoo este privită în general ca o practică misterioasă şi sinistră, fiind un subiect tabu în multe culturi. Voodoo este asociat adesea cu sacrificarea animalelor, păpuşi cu ace înfipte în ele, şi oameni care dansează noaptea în jurul unui foc, pe ritm de tobe.
Voodoo este, defapt forma mai cosmetizată a religiei voudon, originară din Haiti, şi care s-a răspândit pentru început în Jamaica, Republica Dominicană, Brazilia şi Statele Unite ale Americii. De menţionat este faptul că acestaă religie nu are mai nimic în comun cu păpuşile voodoo sau oamenii morţi. Voudon se referă la „un întreg ansamblu de elemente culturale:credinţe şi practici personale, incluzând un sistem elaborat de medecină populară, un sistem etic transmis de la o generaţie la alta, incluzând şi proverbe, poveşti, cântece. Voudon este mai mult de o credinţă, este un mod de viaţă”, spune profesorul haitian Leslie Desmangles.
Zeitatea supremă a voudonului este Bondye, un zeu creator necunoscut. Adepţii religiei venerează mai multe spirite, fiecare dintre ele protejând o anumită arie. De exemplu, cei care suferă din dragoste se roagă zeului Erzulie Freda, spiritul dragostei. Mai mult, pentru a ajuta oamenii, aceste spirite intră în corpul celor care le venerează. Un alt principiu al voudonului este credinţa într-o energie universală şi că sufletul poate părăsi corpul dacă este posedat de un spirit sau dacă visează. În tradiţia creştină, posedarea este considerată o acţiune malefică, pe când în voudon este un lucru dorit. Într-o ceremonie oficiată de către un preot sau o preoteasă, posedarea este considerată o experienţă valoroasă spiritual.
Voudonul este o religie a sclavilor, un rezultat al unui sincretism între elemente ale tradiţiei din Africa de Vest şi credinţele catolicismului roman impuse de către stăpânii lor. O lege dată în 1685 interzicea practicarea religiilor africane şi cerea tuturor stăpânilor de sclavi ca aceştia să fie creştinaţi în timp de 8 zile de la sosirea lor. Sclavia a fost tolerată de către Biserică, fiind considerată o modalitate prin care africanii pot fii creştinaţi. Sclavii care au fost obligaţi să adopte religia creştină au găsit o metodă pentru a se eschiva, şi le-au dat spiritelor o semnificaţie dublă, prin care puteau fi asociaţi cu sfinţii creştini.
Cu toate că sclavia în Haiti a fost abolită în anii 1800, adepţii voudonului erau persecutaţi de către autorităţi. La sfârşitul secolului al XIX-lea o lucrare intitulată „Haiti sau Republica Neagră” a atribuit în mod eronat voudonului sacrificiul uman, canibalismul şi alte atrocităţi, răspândind teamă faţă de această religie. Mulţi specialişti în creştimism încă asociază voudonul şi voodoo-ul cu magia neagră, ocultismul şi satanismul. Astăzi, voodoo-ul este folosit deobicei pentru a descrie ceva care este necunoscut, misterios, sau pur şi simplu care nu poate funcţiona în societatea contemporană (de exemplu, în 1980, George H.W. Bush a discreditat politica economică a lui Ronald Reagan ca fiind „ economie voodoo”).
În cadrul societăţilor voodoo nu există accidente. Adepţii săi consideră că niciun eveniment, nimic nu are o viaţă proprie. De aici şi denumirea voodoo-„vous deux”, şi tu, şi ţie. Universul este un întreg, fiecare lucru afectează altul. Cuvântul voodoo s-a tradus ca „şarpele sub ale cărui auspicii se adună toţi cei care îi împărtăşesc credinţa.” Principalele zeităţi ale religiei sunt Damballah, Ezili, Ogu, Agwe, Legba şi sunt denumite Loa.
