Vestimentatie si cosmetica in Roma antică

Ca şi în ziua de azi, în Roma Antică conta aspectul. Îmbrăcămintea fiecărui roman îi scotea la iveală stilul de viaţă, funcţia, rolul şi statutul social. Dar ce purtau bărbaţii pentru a ieşi în evidenţă? Ce purtau femeile pentru a seduce? Cum erau produse hainele romanilor? Ce cosmetice utilizau? Cum îşi aranjau părul?

Cel mai purtat material era lână, cea mai recunoscută pentru calitate fiind cea importată din oraşul Tarentum. Alte materiale din care se producea vestimentaţia romană purtată la scară largă erau inul şi cânepă. Cele mai scumpe textile erau mătasea şi bumbacul, produse de lux importate din India şi China la care aveau acces doar cei bogaţi. Producătorii texili colorau vestimentaţia în diferite culori:purpuriu-vopsea preparată din melcii murex, destinată doar hainelor de mătase imperiale, indigo cu ceva nuanţe de albastru şi galben-utilizat la scară largă, roşu-vopsea preparată din roibă, fiind cel mai ieftin colorant, galben din şofran destinat doar hainelor purtate de vestale sau rochiilor de căsătorie. Romanii tăbăceau pielea animală (porc, oaie, bovină) pentru a produce echipamente militare, încălţăminte şi curele. Piei de animale (lupi, urşi, lei) erau purtate pe coifuri de către pretorieni. Multe familii bogate îşi permiteau să-şi instruiască sclavii să devină croitori. Pe de altă parte, apelau la serviciile breslelor comerciale şi ale croitorilor profesionişti. Hainele erau spălate cu înălbitor, urina fiind utilizată ca detergent natural.

Ce purtau bărbaţii?

Un bărbat roman purta 2-3 articole de vestimentaţie. Cel mai simplu articol de vestimentaţie era lenjeria din lână denumită subligaculum ce le acoperea zona genitală.

Romanii au adoptat pantalonii după model galic (bracae), purtându-i la călărie şi vânătoare şi în sezonul de iarnă.

Tunica era specifică vremii şi climatului mediteranean. Era o cămaşă de lână albă (colorată după preferinţe), alcătuită din două bucăţi, din spate şi din faţă, cusute împreună pe lateral şi pe umeri, cu deschideri pentru braţe şi cap. Mânecile erau deseori scurte. Tunicile erau încinse cu curele . Bărbaţii purtau de obicei tunici scurte căci cele lungi erau specifice femeilor. Se purtau două tunici:"tunica interior" şi "tunica exterior". Doar călăreţii şi senatorii aveau tunici desenate cu dungi purpurii. Călăreţii aveau tunici numite clavi angusti (cu bandă îngustă), iar senatorii aveau tunici denumite lati clavi (cu bandă largă).

http://bottega.avalonceltic.com/

Băieţii purtau tunici de mărimea lor. Până la vârstă majoratului purtau la gât o amuletă denumită bulei.

Bărbaţii purtau pelerine (pallium sau paenula) prevăzute cu glugă (cucullus) pe timp de ploaie. Mantia purtată de militari se numea lacernă, ulterior fiind purtată şi de oamenii de rând în perioada imperială. Paludamentum era mantia roşie prinsă cu fibulă, purtată de comandanţii supremi, consuli, dictatori sau de împăraţi.

Toga in serialul “Rome”

Toga, un articol vestimentar ce era compus dintr-o pânză, drapată peste umeri şi în jurul corpului, era ţesută din lână albă şi se purta peste tunică. Erau mai multe tipuri de togă purtate de bărbaţi în funcţie de ierarhia socială sau festival. Toga candidoza era toga purtată de candidaţi pentru funcţii publice. Virlis toga era toga bărbăţiei era albă, purtată doar la ocazii oficiale de către senatori. Toga praetexta era toga albă cu dungă purpurie purtată de tineri, magistraţi, preoţi, auguri, flamini, pontifi. Toga pulla era toga neagră purtată în perioadele de doliu sau vremuri de restrişte. Toga picta era toga brodată cu aur, vopsită purpuriu şi decorată, purtată de consuli, magistraţi şi împăraţi doar la festivităţi triumfale sau jocuri publice.Toga trabea era purtată de cetăţenii de rang ecvestru, cu dungi verticale purpurii . Laena consta doar dintr-o mantie lungă purtată de preoţi. Era interzisă purtarea togei de către străini, liberţi, proscrişi şi sclavi. Doar prostituatele şi femeile acuzate de adulter mai purtau toga.

În privinţa încălţămintei, bărbaţii romani purtau sandale sau papuci produse din piese de piele, plate şi cu şnururi şi curele, fiin de patru tipuri:“solea”, “soccus”, “calcea” şi “caliga”.

Ce purtau femeile?

O femeie romană măritată purta trei articole de vestimentaţie:lenjeria subligaculum, tunica interioară şi tunica exterioară din mătase-stola (strânsă pe corp cu două cordoane, unul sub bust şi altul deasupra soldurilor), purtată ca o eşarfă, plus un şal deasupra capului. Sub tunică interioară era purtată o curea care îi sprijinea sânii. Femeile tinere purtau doar tunici încinse cu curele. Purtau sandale moi şi comode. Femeile bogate erau machiate, parfumate şi îmbrăcate de sclave.

Cum îşi aranjau părul?

Coafuri romane purtate de femei de rang inalt reconstituite in serialele “Spartacus”, “Rome”, “I Claudius” si filmul Gladiator

Părul femeilor era atractiv pentru romani. O femeie trebuia să-şi petreacă mult timp să-şi îngrijească şi să-şi perieze părul pentru a avea un aspect cât mai impresionant. Părul indica bogăţia şi statutul social. La diferite ocazii şi ceremonii, precum nunţile, femeile captau atenţie cu varietăţi de coafuri exotice. Mireasa îşi coafa părul în formă de suliţă. Femeile necăsătorite purtau părul lung împletit în cascadă pe spate.

Bărbaţii romani încercau să fie în contrast cu “barbarii” (care purtau barbă şi plete lungi) şi de aceea se tundeau scurt şi se bărbiereau . Aspectele busturilor lui Scipio Africanul, Iulius Cezar sau Octavian Augustus erau exemple demne de urmat pentru majoritatea romanilor.Barba avea să revină la modă sub timpul domniei împăratului Hadrian (motivul:ascunderea cicatricelor).

Femeile măritate şi respectabile purtau “palla” deasupra capului pentru a-şi exprima modestia. Multe femei nobile şi chiar şi bărbaţii patricieni purtau peruci blonde din Germania sau peruci negre din India. Îşi colorau podoaba capilară cu diverse vopsele din pulberi, geluri, şofran, cenuşă, grăsimi animale şi înălbitori pentru a rezultă părul roşcat sau blond. Cum nu exista şampon sau alte produse igienice de azi, romanii se spălau pe cap cu lapte sau bălegar de capră pentru prevenirea păduchilor. Amestecuri din urină de taur, cenuşa organelor genitale de măgar, cenuşa coarnelor de cerb amestecate cu vin erau utilizate pentru a preveni pierderea părului.

Sappho

Femeile îşi ondulau părul cu calamistrum-un cilindru metalic tubular cu un cilindru interior mai mic cu care îşi înfăşurau şi îşi încălzeau firele de păr, rezultând părul cârlionţat. S-au purtat diverse stiluri de coafuri de-a lungul timpului:de la moda etruscă Tutulus (părul conic strâns în coc) până la stilul Nodus purtat în perioada iulio-claudiană(părul era despărţit în trei părţi:părţile laterale erau legate în coc, iar partea mijlocie era curbată). În perioada flaviano-antonină se purta părul în bucle şi cocul împletit şi încolăcit. În perioada dinastiei Severus, perucile erau la modă.

Matroana flaviana-sursa:imgur

Cumpără acumCum îşi ascundeau defectele?

În privinţa machiajului, femeile îşi aplicau o masca preparată din sudoarea lânii de oaie, suc, seminţe, miere, excremente, oţet, sulf, ouă, smirnă, tămâie, plumb, ceară, ceapă, grăsime, lapte de măgăriţă etc.

Pentru a-şi ascunde petele, ridurile şi pistruii, femeile îşi acopereau faţa cu praf de cretă albă, marnă, bălegar de crocodil şi plumb alb sau cenuşă de melci pentru a trata coşurile şi pistruii şi îşi lipeau pe piele peticele cu extract din alaun. Îşi smulgeau părul de pe corp, folosind răşină sau piatră ponce. Rujul era preparat din petale de trandafir sau mac, precum şi din cretă roşie, pudre, alkanet şi bălegar de crocodil. Fardul de obraz era preparat din ocru. La femei, genele lungi erau atractive . Pentru a-şi machia ochii, foloseau amestecuri din cenuşă şi funingine, precum şi şofran. Îşi pictau unghiile cu un colorant roşu importat din India, produs din sângele unei insecte indiene. Îşi puneau dinţi falşi din os sau fildeş pentru a ascunde dinţii negri şi neregulaţi. Îşi improspateau respiraţia cu pulbere şi bicarbonat de sodiu. Deodorantele erau realizate din alaun, iris, ierburi, ulei de măsline şi petale de trandafir măcinate laolaltă.