Un an de la moartea Regelui Mihai, ultimul monarh al României
Astăzi se împlinește un an de la moartea Regelui Mihai I. Ultimul monarh al României s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani, a locuinţa sa din Aubonne (Elveţia). Se împlinește un an de când o lume a valorilor morale, a loialității și a dragostei față de țară nu mai există. Centenarul României a venit fără ca țara să aibă un lider – şi mai ales un om care să o iubească necondiţionat. Care să facă orice pentru țară deoarece așa a jurat. Mihai Întâiul – cel care a știut să fie și rege și român, dar mai presus de toate om – nu mai este.
Regel Mihai a fost ultima mare personalitate care a fost implicată în cel de-al Doilea Război Mondial la nivel înalt. Fiu al Regelui Carol al II-lea şi al Reginei-Mamă Elena, a domnit între 1927 şi 1930, prin intermediul unei Regenţe, precum şi între 1940 şi 30 decembrie 1947, când a fost silit să abdice şi să plece în exil. Ultimul rege al României s-a născut în 1921, în interbelic, cei mai frumoși și înfloritori ani din istoria țării; a trăit perioada grea a războiului; a semnat actul de deces al regimului monarhic și a trăit izolat în exil, departe de țară, aproape jumătate de veac.
În 1925, Mihai este declarat moștenitor al tronului – Parlamentul ia măsuri în urma renunțării la tron a Regelui Carol al II-lea, care pleacă din țară. La un an și jumătate mai târziu, bunicul lui Mihai, Regele Ferdinand moare, și la vârsta de doar 6 ani, Mihai I urcă pe tronul României. Potrivit legii, o regenţă a preluat prerogative regale, urmând a guverna în numele regelui până la majoratul său. Viața personală a tatălui său a influențat puternic bunul mers al țării, dar și viața tânărului rege. În 1930, Carol al II-lea se întoarce și prin Restaurația in 8 iunie, este proclamat, din nou, rege. În acel moment, Mihai este numit prinț moștenitor și primește titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Trăiește unul dintre cele mai triste lucruri pe care le poate avea un copil: este despărțit de mama lui, Regina Elena, care este exilată de Carol al II-lea la Florența. Pentru suferința acelor ani – Mihai avea dreptul să își vadă mama doar o dată pe an – s-a îndepărtat de Carol și nu l-a iertat până la moartea lui.
Războiul și ultimul rege
În 1940, Carol al II-lea a fost obligat să abdice, iar tânărul Mihai avea să devină din nou regele României. la încoronare, pe 6 septembrie 1940, el avea 19 ani, iar lipsa experiențe politice l-a obligat să semneze un decret prin care îi acorda puteri depline generalului Antonescu. A fost lăsat în continure pe dinafară, nefiind implicat nici măcar în decizia intrării în rîzboi de partea Germaniei naziste. Antonescu considera că: „Până când regele va deveni cu vârsta şi mintea ca să-şi dea seama de problemele statului, vă rog să luaţi notă de acest lucru, nimeni nu va putea să-i supună problemele de stat şi oricine şi pe orice treaptă s-ar găsi în stat, va fi destituit de mine. Nimeni nu va trece prin faţa Palatului decât ca să se închine în faţa unui simbol. El este un simbol şi nu are dreptul să se amestece în conducerea statului.”
Regele a acceptat până la un punct politica antonesciană. Plecaseră la război împotriva URSS-ului pentru a aduce Basarabia înapoi – pierdută de către Carol al II-lea în vara anului 1940 – însă, odată cu înfrângerea dramatică de la Stalingrad, sorții nu mai păreau a fi de partea nemților. Clasa politică din România, în frunte cu Regele Mihai, se gândeau deja la îndepărtatea lui Antonescu. Apropierea armatei sovietice de România a fost definitorie pentru momentul 23 august 1944. Regele și liderii partidelor democratice decid arestarea mareșalului Antonescu și întoarcerea armelor împotriva Germaniei.
Ultimul rege și primii comuniști
Cu toate că Regele Mihai a încercat reinstituirea unui regim democratic în țară, prin numirea lui Constantin Sănătescu în fruntea guvernului, comuniștii intraseră în legalitate odată cu alianța României cu Uniunea Sovietică. După numeroase presiuni, la 6 martie 1945, regele este obligat să accepte numirea lui Petru Groza ca prim-ministru.
Ultima încercare a Regelui Mihai de a se opune regimului comunist a fost prin greva regala din august 1945 până în ianuarie 1946: invoca faptul că Aliații nu recunoscuseră guvernarea Groza, cerându-i demisia acestuia. La începutul anului 1946, Occidentul recunoaște guvernul pro-sovietic și în noiembrie 1946, după alegerile câștigate – prin fraudare – de către Blocul Partidelor Democrate (alianță electorală controlată de comuniști), Regele Mihai a recunoscut noul parlament. Ultimul rege și exilul
În noiembrie 1947, Regele Mihai a călătorit la Londra pentru a lua parte la nunta Principesei Elisabeta a Angliei. A cunoscut-o atunci pe Ana de Bourbon-Parma, de care se îndrăgostelte și pe care decide să o ia de soție. La întoarcerea în țară – care i-a surprins pe liderii PCR, care se așteptau ca regele să rămână în străinătate, Regele a luat legătura cu membrii guvernului pentru a discuta despre viitoare căsătorie. Însă după Crăciun, când a revenit de la Sinaia la București, Regelui i-a fost pus actul de abdicare în față și a fost obligat să semeze. Se întâmpla în data de 30 decembrie 1947, ultima zi a monarhiei în România. Comuniștii au proclamat imediat abolirea regimului monarhic și nașterea republicii populare.
Regele a părăsit țara trei zile mai târziu, pe 3 ianuarie. A început astfel lungul exil al Regelui Mihai. În 1948, el s-a căsătorit, în Grecia, cu prinţesa Ana de Bourbon-Parma, cu care a avut cinci fete:Margareta, Elena, Irina, Sofia şi Maria.
Mihai I, rege până la final
Cu toate că își crease o viață în exil, Regele Mihai nu a încetat niciodată să se gândească la România și să își dorească reîntoarcerea. A păstrat legături cu românii aflați în străinătate și a fost mereu la curent cu ceea ce se petrecea în țară. Mihai I a fost un ambasador al României, promovând neobosit interesele țării sale.
Imediat după căderea comunismului, Regele a încercat să se întoarcă în țară. Noii lideri se temeau, într-un fel, de puterea și popularitatea pe care fostul monarh încă putea să o mai aibă și nu i-au acordat dreptul de a vizita mormântul familiei sale de la Curtea de Argeș, cu ocazia sărbătorilor de iarnă. A fost întors din drum și excortat până la avion.
”Nu v-am uitat niciodată și vă iubesc din toată inima”
Regele și-a văzut țara abia în 1992, de sărbătorile Pascale, când a vizitat mai întâi Putna, iar apoi a venit în capitală. Bucureștiul era plin de oameni care îi scandau numele, era o ploaie de flori și mașina în care se afla Regele Mihai aproape că fusese luată pe sus. Sute de mii de oameni strigau la unison ”Regele Mihai! Regele Mihai”, ”Monarhia, salvează România!”, ”Majestate, nu pleca! România-i țara ta!”, iar Regele a răspuns populației printr-un discurs de la balconul unui hotel din capitală, spunându-le cât de dor i-a fost de țară: ”Nu v-am uitat niciodată și vă iubesc din toată inima!”. Acest lucru i-a speriat pe guvernanți. Guvernul președintelui Iliescu, condus de Petre Roman, l-a numit pe Rege persona non grata și i s-a interzis, din nou, venirea în țară. Abia în 1997, președintele României Emil Constantinescu a ridicat această interdicție și i-a înapoi Regelui cetățenia română.
”Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume”
Din 1997, Regele a pornit într-un turneu de promovare a României, militând pe lângă marii lideri mondiali pentru integrarea României în NATO și Uniunea Europeană. Turneul regal NATO debutat cu întâlnirea dintre Regele Mihai, Regina Ana și Regina Elisabeta a II-a. Regele și Regina au continuat cu alte șase vizite externe în 1997, în Belgia, Olanda, Luxemburg, Norvegia, Danemarca și Spania. Regele, având alături ambasadorul și reprezentanții Guvernului țării sale, a lăsat o imagine diferită de cea atribuită, în mod obișnuit, României.
Regele Mihai a continuat cu vizite în Statele Unite ale Americii (mai 2000 și octombrie 2000), alte șapte vizite NATO și UE (martie-septembrie 2002), în Franța (2007), precum și în alte țări occidentale. Regele Mihai a reprezentat România la Cetatea Vaticanului (1999, 2005, 2012), în Federația Rusă (2005 și 2010), în Ungaria, Slovacia, Cehia, Serbia, Spania, Suedia, Bulgaria și a vizitat românii din Ucraina (2000) și Republica Moldova (2006). De la vârsta de 75 de ani la cea de 93 de ani, Regele Mihai a cunoscut cei mai prolifici ani de activitate oficială externă din întreaga sa viață. Un formidabil exemplu de constanță, răbdare și înțelepciune.
Regele Mihai I a susţinut, în 25 octombrie 2011, un discurs în faţa plenului reunit la celor două camere ale Parlementului. Un moment emoţionant şi unic în istorie. Monarhul a reuşit atunci, cu o decentă rar întâlnită, să ne amintească de dragostea de ţară. ”Nu putem avea viitor fără a respecta trecutul nostru. Stă doar în puterea noastră să facem ţara statornică, prosperă şi admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri”.
Citește și:
Cu cine se înrudeşte Regele Mihai
Discursul integral al Regelui Mihai din Parlamentul României! VIDEO
Regele Mihai: Nu pot să-l iert pe Churchill, care ne-a aruncat în mâinile ruşilor
Recviem pentru un vis. Întoarcerea Regelui
Puteți achiziționa în format digital ediția Historia dedicată Regelui Mihai de aici
