Trei misterioase crime în București, în primele zile ale anului 1945

Fenomenul infracțional din Capitală luase amploare în primele zile ale anului 1945, iar după jafuri și furturi din locuințe, infractorii au început să ucidă, chiar în plină stradă, oameni nevinovați, uneori pentru sume modice de bani sau bunuri de nimic.

La jumătatea lunii ianuarie 1945, în București au fost descoperite trei cadavre, victime ale criminalității din oraș. Prima era o femeie al cărei trup a fost zărit, de gardianul public Ion Burlacu și subofițerul Mihai Trăilă din centrul de instrucție Pipera, plutind în apa înghețată a Dâmboviței, la podul Senatului, în dreptul teatrului „Regina Maria”. „Oamenii crezând că femeia mai trăiește – scria ziarul „Timpul” (nr. 2746) din 15 ianuarie 1944 – au sărit în apă să o salveze. Însă hoitul era înțepenit și mirosea urât. Totuși, gardianul și subofițerul nu s-au lăsat și fiindcă tot intraseră în apă au prins cadavrul și l-au scos la mal”.

Cadavrul prezenta urme de violență la cap și gât, iar după îmbrăcăminte era al unei femei modeste. A doua zi, victima a fost identificată. Femeia ucisă cu bestialitate era Ana Gurău, de 38 de ani, o fostă muncitoare la Uzinele Comunale București (U.C.B.) care își avea domiciliul în fundătura I Grozăvești la nr. 45. Anchetatorii au aflat că victima obișnuia să-și poarte banii la ea, de teamă să nu-i fure cineva din casă. „Ori de ce s-a temut n-a scăpat – concluziona autorul articolului din ziarul „Timpul” –, căci probabil un cunoscut care știa că femeia are banii la ea a atras-o într-o cursă și după ce au consumat într-o cârciumă, pe drum a atacat-o și ucis-o, furându-i toți banii, vreo 200.000 de lei și actele. Cadavrul l-a târât apoi până la cheiul Dâmboviței, unde l-a aruncat în apă. Criminalul a fost pus în urmărire”.

A doua victimă era tot o femeie, de vreo 40 de ani, găsită fără suflare în adăpostul antiaerian din curtea bisericii Sfântul Dumitru. „Intendentul bisericii, intrând în adăpost – scria în paginile aceluiași număr al ziarului „Timpul” – a dat peste cadavrul complet dezbrăcat. Alături de ea s-a găsit o rochiță ruptă. Atât. Restul hainelor lipseau, probabil că criminalul, care abuzase de femeie, după ce a ucis-o, i-a luat hainele, poșeta și actele pentru a îngreuna cercetările autorităților, precum și identificarea cadavrului”.

Cazul a fost preluat de comisarul de serviciu de la Circumscripția 9 Poliție, care în urma anchetei a stabilit „că era vorba de o vagaboandă, alcoolică în ultimul grad, care neavând locuință, se adăpostea în timpul nopții acolo, unde a murit, probabil de frig”, concluziona însă ziarul „Universul” (nr. 11) din 15 ianuarie 1945.

Ultima victimă era un bărbat de 40-45 de ani, care a fost împușcat și apoi jefuit, în seara zilei de 12 ianuarie 1945, lângă podul de pe Splaiul Independenței, vizavi de arena echipei de fotbal „Venus” (actualmente parcul Operei Naționale). Cadavrul a fost descoperit de câțiva trecători care se aflau în zonă. Aceștia au auzit o împușcătură și alertați de zgomot au ajuns în zona podului, unde au găsit trupul unui „bărbat voinic, înalt și brunet”, trântit cu fața în jos. Victima era împușcată în cap. După îmbrăcăminte, anchetatorii au stabilit inițial că era vorba de un funcționar, dar nu i-au putut stabili identitatea, pentru că, la fel ca și în cazul celorlalte victime, hoții îi furaseră, pe lângă bani, și actele. După ce a fost transportat la morgă, pe corpul bărbatului s-au descoperit și urme de violență.

Victima avea să fie identificată după ce la Comisariatul 32 Poliție s-a prezentat un domn care reclama că șoferul său dispăruse cu tot cu mașină și cu o sumă de bani. Ulterior s-a stabilit că bărbatul ucis lângă arena „Venus” era chiar șoferul dispărut. Reclamantul automobilului furat l-a recunoscut, în fotografia făcută de polițiști, pe șoferul său, Mihai Anghel, care locuia în Șoseaua Vitan, la nr. 27. Apoi anchetatorii au refăcut firul acțiunii: „Criminalul care este șofer de meserie, l-a angajat pe Anghel Mihai să-l ducă la Cotroceni, seara după ora 7, însă când a ajuns lângă arena Venus, sub un pretext oarecare, a forțat pe șofer să oprească. Pe Splai nici țipenie de om. Criminalul a lovit de mai multe ori pe șofer, după care i-a tras și un glonț în tâmpla dreaptă care a ieșit apoi prin cea stângă. După aceea criminalul a jefuit cadavrul și l-a aruncat lângă pod, după care s-a urcat în mașină și a dispărut. Printr-o întâmplare fericită s-a găsit și mașina. Criminalul s-a dus cu ea până în strada Aurel Vlaicu, unde a părăsit-o în fața casei cu nr. 127, unde a fost găsită de un gardian. Crima s-a săvârșit în mașină deoarece s-au găsit mai multe pete de sânge. Se fac cercetări pentru arestarea criminalului”.

Acest text este un fragment din articolul „Hoții și vardiștii în Bucureștiul anului 1945”, publicat în numărului 51 al revistei Historia Special, (revista:special/51), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 27 iunie - 25 septembrie 2025, și în format digital pe paydemic.com.