Timur-Lenk, Hitler și enigma „blestemului” de la Samarkand

Istoria are darul de a împleti realitatea crudă cu legendele ce se nasc în jurul marilor săi actori. În secolul al XIV-lea, și apoi în cel de-al XX-lea, două figuri de temut – Timur-Lenk și Adolf Hitler – au lăsat în urmă imperii clădite pe teroare și sânge. Între cei doi se află, însă, o punte invizibilă țesută de mit și coincidențe: povestea „blestemului” lui Timur.

Timur-Lenk și moștenirea sa sângeroasă

Descendent al mongolilor, Timur-Lenk – cunoscut în Occident ca Tamerlan – și-a propus să refacă gloria imperiului lui Genghis Khan. Nu a reușit, dar a fondat Dinastia Timuridă, responsabilă pentru moartea a circa 17 milioane de oameni. Sub stăpânirea sa au intrat teritorii vaste, de la Iran și Irak până la Afganistan, Kazahstan și părți din India și Rusia. În 1405, pornește într-o expediție spre China, condusă de Dinastia Ming, dar iarna aspră și boala îl răpun la vârsta de 68 de ani. Timur nu a cucerit China, dar și-a câștigat un loc de temut în istoria universală.

Hitler și ambiția unui „Reich de o mie de ani”

Peste cinci secole, un alt lider despotic visa să îngenuncheze lumea. Adolf Hitler, cancelar al Germaniei din 1933, a ridicat Al Treilea Reich pe ruinele Tratatului de la Versailles. În 1938 înglobează Austria, în 1939 atacă Polonia, declanșând Al Doilea Război Mondial. Cuceririle rapide din 1940 îi dau curajul să repete eroarea lui Timur: atacul împotriva unui colos răsăritean. În iunie 1941, Wehrmachtul trece granița Uniunii Sovietice, dar entuziasmul blitzkriegului se frânge la porțile Moscovei și se spulberă definitiv la Stalingrad. Reichul de „o mie de ani” avea să apună după doar doisprezece.

„Blestemul” de la Samarkand

După moartea sa, Timur a fost înmormântat la Samarkand, unde pe piatra sa funerară ar fi fost înscris: „Când mă voi ridica dintre morți, lumea va tremura”. O altă inscripție, ascunsă în interior, avertiza: „Oricine va tulbura liniștea mormântului meu, va dezlănțui un invadator mai teribil decât mine”.

La 20 iunie 1941, la ordinul lui Stalin, echipa condusă de antropologul Mihail Gherasimov deschide sarcofagul lui Timur (foto). Martorii povestesc despre mirosul puternic de rășini și flori rămas de la îmbălsămare, dar și despre avertismentele ignorate ale clericilor musulmani și ale unor bătrâni din Samarkand. Două zile mai târziu, la 22 iunie, Germania nazistă declanșa Operațiunea Barbarossa – cea mai mare invazie militară din istorie. Coincidență sau blestem?

Barbarossa și întoarcerea trupului

Armata sovietică a suferit luni de zile înfrângeri cumplite, însă în decembrie 1942, pe fundalul bătăliei de la Stalingrad, Stalin decide repatrierea rămășițelor lui Timur la Samarkand. La scurt timp, Wehrmachtul suferă înfrângerea catastrofală de pe Volga. O versiune mai târzie și romantică afirmă chiar că avionul ce transporta trupul lui Timur ar fi survolat Stalingradul, deasupra orașului mistuit de lupte.

Între istorie și legendă

Dincolo de coincidențe, istoria nu poate fi redusă la mit. Operațiunea Barbarossa fusese planificată cu luni înainte de deschiderea mormântului de la Samarkand, iar desfășurarea războiului se explică prin factori militari, strategici și logistici. Totuși, suprapunerea cronologică dintre profanarea sarcofagului și invazia germană a oferit posterității o poveste de neuitat – una care pare scrisă pentru marile ecrane.