Tiffany & Co. La magazinul de bijuterii

De aproape un veac şi jumătate, micuţa cutie azurie legată cu fundă argintie închide în ea o nepreţioasă bucurie. Diamantele tăiate cu fineţe şi bijuteriile modelate cu gingăşie au plecat dintr-un magazin din New York şi s-au răspândit în toate colţurile lumii, purtând cu ele eticheta eleganţei:Tiffany &Co.

1837, New York. Mare deschidere, mare! La adresa Broadway 259 şi-a deschis porţile un magazin cu „articole de papetărie şi bunuri extravagante”. Tânărul Charles Lewis Tiffany, născut în Connecticut, a simţit că în marele oraş bate un vânt al schimbării în modă şi mentalitate şi, împreună cu prietenul său din copilărie, John B. Young, au întreprins o mică afacere. Tatăl lui Charles, care, la rându-i, deţinea o companie de prelucrare a bumbacului, nu i-a lăsat moştenire fiului numai spiritul antreprenorial, ci l-a ajutat şi cu 1.000 de dolari să îşi pună afacerea pe picioare. Tiffany &Young, cum s-a numit iniţial, a avut profit în primele trei zile doar 4, 38 de dolari. Cu toate acestea, ei nu s-au descurajat. Câţiva ani mai târziu, în 1841, magazinul s-a (re)deschis şi a devenit cunoscut pentru obiectele fine din cristal de Bohemia şi porţelan pe care le vindea.

Interiorul magazinului în 1887.

Interiorul magazinului în 1887.

Cei doi parteneri nu au uitat conceptul magazinului:trebuia să fie iubitul doamnelor şi prietenul cel mai bun al domnilor. Aşa că au profitat de faptul că Europa era sub semnul revoluţiei şi, în 1848, John B. Young a licitat tot ce era disponibil:bijuterii, diamante, pânze fine. Toate, de la Curţile regale ale Europei. Se spune că a adus pe tărâm american şi un corset ornat cu pietre preţioase, care ar fi aparţinut Mariei Antoaneta. Pentru nobilii francezi, loiali lui Ludovic Filip, oferta magazinului Tiffany &Young a fost colacul de salvare. Şi dată fiind legătura care s-a creat cu Franţa, în 1850, la Paris, pe Rue de Richelieu nr. 79, domnii Tiffany şi Young deschideau prima reprezentanţă europeană.

 Istoria se scrie cu bijuterii

În cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Tiffany s-a impus în lumea bijuteriilor. Charles a obţinut şi jumătatea prietenului său, iar firma a preluat un nume mai familiar, care s-a menţinut până astăzi:Tiffany &Co. Anul 1851 a rămas în istorie:celebrul brand a stabilit standardul de puritate pentru argint – 925/1000. La Expoziţia de la Paris din 1878, Charles Lewis Tiffany a primit premiul de excelenţă pentru măiestria sa de argintar. Tot în acelaşi an, este numit Cavaler al Legiunii de Onoare Franceze. Se pare că, din 1878, Tiffany &co. a devenit numele cel mai răsunătordin lumea bijuteriilor, devenind şi firma furnizoare pentru mai multe nume mari ale Europei, precum Sultanul Imperiului otoman sau Ţarul Rusiei.

 Nici statul american nu s-a lăsat mai prejos:Tiffany a realizat designul săbiilor folosite de către generalii americani în Războiul Civil, cel al Medaliei de Onoare a Congresului – cel mai prestigios titlu american, iar în 1885 a recreat Marele Sigiliu al Statelor Unite ale Americii, care apare pe bancnote. De asemenea, vesela Casei Albe, dar şi majoritatea bijuteriilor Primelor Doamne sunt furnizate de celebra firmă. Însuşi Abraham Lincoln îi aprecia valoarea, la ceremonia de investire ca Preşedinte oferindu-i în dar soţiei sale, Mary, un superb colier cu perle. Imediat după Primul Război Mondial, Marina americană a dorit la rândul ei să aibă o Medalie de Onoare. Proiectul a fost dus la bun sfârşit:Crucea Tiffany. Pandantivul de aur în formă de cruce, care purta pe mijloc amprenta Marelui Sigiliu, suspendat de panglica albastră cu cele 13 stele albe, a fost proiectat de compania Tiffany.

 Invazia diamantelor

Safir, opal, turcoaz, demantoid, turmalină. Preţioase, semipreţioase. Şi un val de diamante. Aşa a contribuit la eternitatea firmei Tiffany &Co. George Frederick Kunz, cel mai cunoscut specialist în pietre strălucitoare şi foarte scumpe. Edward Moore şi Paulding Farnham, designerii companiei de la finalul secolului al XIX-lea, au adus o nouă modă în rândul bijuteriilor:îmbinarea pietrelor de mai multe culori pe aceeaşi bijuterie.

În 1877, în mina Kimberley din Africa de Sud a fost descoperit unul dintre cele mai mari diamante:de un galben strălucitor, de parcă imensa piatră ar fi fost umplută cu miere, dar şi cu uşoare nuanţe arămii, avea la o primă impresie aspectul de chihlimbar. 287, 42 de carate şi 57, 48 grame. Vândut! Bineînţeles, lui Charles Tiffany. Diamantul a stat un an în mâinile lui George Frederick Kunz, care a reuşit să îl transforme. A fost tăiat cu măiestrie, şi acum are 90 de faţete, 128, 42 carate şi 25, 108 grame. Diamantul Tiffany, cum i-a rămas denumirea, este cel mai mare diamant galben existent şi are, bineînţeles, o valoare inestimabilă. Nici măcar faimosul diamant Hope nu îl întrece, acesta măsurând doar o treime din Marele Galben. El locuieşte în New York, la reşedinţa Tiffany &Co. de pe Fifth Avenue, doar în 2007 fiind expus la Muzeul de Istorie Naturală Smithsonian din Washington. Doar două femei s-au bucurat personal de strălucirea sa:doamna Mary Sheldon Whitehouse, la balul Tiffany din 1957, şi Audrey Hepburn, în 1961, pentru realizarea fotografilor de prezentare ale filmului „Breakfast at Tiffany’s”.

 Sărbătoarea Tiffany

Secolul XX a adus schimbarea. Firma a fost preluată de către fiul lui Charles, Louis Comfort Tiffany, el punând în valoare noua epocă a jazzului. New York-ul parcă prinsese viaţă. Femeile aveau deja drept de vot, lăsaseră în urmă corsetele şi rochiile pompoase, iar dansul era rege în oraş. Pentru noua modă care se afirmase ca o explozie, trebuiau bijuterii pe măsură, iar Tiffany a reuşit din nou să se impună. Aflată între două continente, unul plin de exaltarea jazz-ului şi altul colorat de eleganţa Art-Deco, firma a readus aminte lumii modei de ce este numărul unu.

Astăzi, bijuteria Tiffany este incontestabil cea mai apreciată. Aşa cum există Săptămâna modei, Blue Book – catalogul anual mult aşteptat – are o sărbătoare special dedicată, unde toată lumea artei este invitată, şi de unde nu lipsesc oamenii cu (foarte) mulţi bani. Şi tot acest festin de diamante, pus în pagini încă din 1854... Toate colecţiile sunt bineînţeles gândite ca o afacere. De exemplu, Tiffany a lansat ideea inelului de logodnă lucrat asemănător cu verigheta:o îmbinare perfectă, care ar face orice femeie fericită. Inspirat de idealul de eleganţă care a devenit sinonim cu numele magazinului, Truman Capote a scris povestea de dragoste newyorkeză căreia i-au dat viaţă Audrey Hepburn şi George Peppard:„Breakfast at Tiffany’s”. Vitrina mare cu bijuterii, în faţa căreia s-ar opri orice Holly Golightly, suspinând ca în film „Sunt înnebunită după Tiffany’s!”