Tabloul care a scandalizat lumea islamică
Vom arunca, în cele ce urmează, o privire asupra uneia dintre cele mai controversate picturi ale lui Osman Hamdi Bey, „Mihrap”, numită și „Geneză”. Realizată în 1901, lucrarea este expusă pentru prima oară în același an la Berlin, ca mai târziu să fie prezentată și la Royal Academy Exhibition din Londra în 1903.
Pictura de mari dimensiuni (210 x 108 cm) înfățișează o tânără femeie stând pe un rahle (suport pentru citirea Coranului), cu spatele la mihrap, nișa orientată către Mecca, locul sfânt al Islamului. Tânăra, care este însărcinată, poartă o rochie galbenă, a cărei croială este nu medievală, ci de secol XIX. La picioarele ei apar manuscrise și cărți, între care se remarcă Zend-i-Avesta, cartea sfântă a zoroastrienilor, și un Coran. Pe una dintre cărțile de la picioarele tinerei apare semnătura artistului. De remarcat că suportul pentru Coran și sfeșnicul care apar în tablou pot fi și astăzi văzute în actualul Muzeu de Artă Islamică din Istanbul, situat în incinta fostului Saray, care a aparținut odinioară Marelui Vizir Ibrahim Pașa (1494-1536).
Pentru unii, acest tablou ar fi un „manifest al secularismului”. Pentru alții, o replică a unei sculpturi pictate, numită Tanagra, realizată în 1890 de către Jean-Léon Gérôme. Nu puțini au considerat acest tablou ca blasfemiator, dar nimic din viața și din celelalte opere ale lui Osman Hamdi Bey nu susține această afirmație. Deși adept convins al Tanzimatului, o ideologie a occidentalizării, printre ai cărei reprezentanți s-au numărat Marele Vizir Midhat Pasha și tatăl artistului, Ibrahim Edhem Pasha, Osman Hamdi Bey și-a exprimat în repetate rânduri adeziunea față de religia mahomedană și respectul față de valorile otomane. Da, considera el, Imperiul avea mare nevoie de infrastructură și de instituții de tip occidental pentru a supraviețui în condițiile secolului al XIX-lea, dar toate acestea trebuiau adaptate specificului național.
Pornind de la aceste idei ale pictorului – exprimate cât se poate de explicit în corespondența cu tatăl său, redactată în limba franceză –, istoricul de artă Edhem Eldem, descendent al lui Osman Hamdi Bey, vine cu o explicație mult mai plauzibilă. Pentru el, tânăra doamnă însărcinată este o personificare a unei Turcii (și, prin extensie, a Imperiului Otoman) care întoarce spatele trecutului și privește spre viitor. După unii, modelul este o tânără armeancă, fiica cameristei a celei de-a doua soții a pictorului, Marie/Naile Hanim. Însă istoricul Edhem Eldem afirmă că modelul este nimeni alta decât una dintre fiicele lui Osman Hamdi Bey, Layla (născută în 1880), însărcinată în perioada realizării tabloului. Ea va da naștere unei fetițe, Nimet, pe data de 1 mai 1902, când tabloul era deja finalizat. Această sarcină pare a semnifica o rodnicie care va veni odată cu un viitor mai bun, pe care Osman Hamdi Bey îl dorea, la modul cel mai sincer, pentru toate popoarele din Imperiu.
De altfel, atitudinea față de religie a lui Osman Hamdi Bey este una cât se poate de reverențioasă, atât în peisaje precum cel care ne înfățișează „Așezămintele fondate de Çoban Mustafa Pasha”, care cuprindeau o moschee, o madrassah (școală teologică) și o cantină (tablou realizat în perioada 1880-1890), cât şi în portrete precum „Tânăr Emir Studiind Coranul” (tablou realizat la începutul secolului XX) sau „Teologul” (bărbat citind Coranul, începutul secolului XX), dar și „Dezbatere lângă ușa moscheei”, lucrare din 1891.
Acest text este un fragment din articolul „Osman Hamdi Bey. O viaţă în slujba progresului” apărut în numărul 220 al revistei Historia, disponibil în format digital pe paydemic.com.
