┬źSultanul Marocului ┼či suita sa┬╗: Orientul v─âzut de Eug├Ęne Delacroix  jpeg

┬źSultanul Marocului ┼či suita sa┬╗: Orientul v─âzut de Eug├Ęne Delacroix

Se poate spune c─â Europa a f─âcut cuno╚Ötin╚Ť─â cu lumea celor O mie ╚Öi una de nop╚Ťi nu numai prin traducerile orientalistului francez Antoine Galland (1646-1715) ╚Öi ale orientalistului englez Edward William Lane (1801-1876), ci ╚Öi prin intermediul tablourilor lui Eug├Ęne Delacroix. 

├Än anul 1832, Delacroix a vizitat Marocul, ├«n anturajul contelui Charles-Edgar de Mornay, aflat ├«n misiune diplomatic─â. ├Änt├ólnirea cu nordul Africii, avanpostul occidental al civiliza╚Ťiei arabo-musulmane, avea s─â se concretizeze ├«n peste o sut─â de lucr─âri ├«n care se face sim╚Ťit─â fascina╚Ťia Orientului. Scopul vizitei contelui de Mornay ├«n Maroc era acela de a aplana un conflict militar ale c─ârui costuri ar fi fost prea mari chiar ╚Öi pentru o putere european─â de talia Fran╚Ťei, care ├«ncepuse s─â-╚Öi edifice vastul s─âu imperiu colonial, prin cucerirea nordului Africii.

Dup─â ocuparea Algerului, regatul francez intrase ├«n conflict cu Marocul, ╚Ťar─â ├«n care domnea sultanul Abder-Rahman ibn Hisham (1788-1859, ├«ncoronat ├«n 1822). Sultanul se aliase cu emirul Abd-el-Kader, conduc─âtorul rezisten╚Ťei algeriene, a╚Öa c─â Fran╚Ťa a declarat r─âzboi Marocului, care a fost ├«nfr├ónt ├«n b─ât─âlia de la Isly.

Totu╚Öi, oric├ót de m─âgulitoare ar fi fost aceast─â victorie pentru orgoliul na╚Ťional francez, factorii de decizie de la Paris ╚Öi-au dat repede seama c─â nu au destule for╚Ťe ├«n zon─â pentru a ocupa ╚Öi aceast─â ╚Ťar─â, al c─ârei sultan avea o armat─â mai combativ─â dec├ót trupele algeriene ╚Öi otomane (la data ocup─ârii sale de c─âtre francezi, Algerul era, din punct de vedere juridic, vilayet otoman).

├Än plus, Abd-er-Rahman ibn Hisham se bucura de un foarte mare prestigiu ├«n ├«ntreaga lume arabo-islamic─â, datorit─â calit─â╚Ťii sale de descendent al fiicei lui Mahommed, Fatima, ╚Öi a v─ârului acestuia, Ali, pe care profetul Islamului ╚Öi-l f─âcuse ginere. Dup─â o analiz─â la rece a situa╚Ťiei geopolitice din nordvestul Africii, Parisul a ajuns la concluzia c─â situa╚Ťia marocan─â necesita o altfel de abordare ╚Öi c─â ar fi mai bine ca Fran╚Ťa s─â-╚Öi transforme fostul adversar ├«n prieten ╚Öi aliat.

Ca urmare a acestei decizii (care ast─âzi ar fi considerat─â un str─âlucit exemplu de realpolitik), diplomatul Charles de Mornay a fost trimis ├«n Maroc pentru a negocia o ÔÇ×pace convenabil─â pentru ambele p─âr╚ŤiÔÇŁ cu sultanul Marocului, ├«n numele suveranului de atunci al Fran╚Ťei, Louis Philippe dÔÇÖOrleans. Misiunea diplomatic─â a durat ╚Öase luni ╚Öi a fost ├«ncununat─â de succes ÔÇô ceva mai t├órziu, regatul marocan avea s─â devin─â un stat clientelar al Fran╚Ťei.


Sultanul Marocului si suita sa jpg jpeg

O singură privire aruncată asupra portretului lui Abd-er- Rahman ibn Hisham este suficientă pentru a ne da seama că suveranul marocan l-a fascinat pe Delacroix nu atât prin calitatea sa de descendent al lui Mahommed, cât mai ales prin personalitatea sa.

Sultanul era un administrator remarcabil: reu╚Öise s─â refac─â situa╚Ťia financiar─â a statului s─âu, care, ├«n timpul predecesorului s─âu, Suleyman ibn Mohammed, devenise catastrofal─â, ╚Öi a dus la bun sf├ór╚Öit numeroase lucr─âri publice ╚Öi de infrastructur─â; de exemplu, a re├«mp─âdurit Gr─âdinile Agdal, create ├«n secolul al XII-lea de c─âtre califii dinastiei Almohade, ╚Öi le-a ├«nconjurat cu un zid de p─âm├ónt.

Abd-er-Rahman s-a dovedit ╚Öi un foarte bun comandant militar, calitate pe care ╚Öi-a demonstrat-o pun├ónd cap─ât tendin╚Ťelor centrifuge ale marii nobilimi, ├«ntre anii 1824 ╚Öi 1858 ├«n─âbu╚Öind nu mai pu╚Ťin de opt revolte. Nu este, deci, de mirare c─â ├«n tabloul realizat de Delacroix sultanul este reprezentat ca un personaj plin de demnitate, maiestuos, ale c─ârui putere ╚Öi autoritate nu sunt contestate de nimeni.

Semne ale autorit─â╚Ťii: sultanul, singurul reprezentat c─âlare

De╚Öi a fost finalizat─â de-abia ├«n anul 1845, lucrarea ÔÇ×Sultanul Marocului ╚Öi suita saÔÇŁ a fost ├«nceput─â ├«n anul 1832, printr-un set de schi╚Ťe realizate de Delacroix la fa╚Ťa locului. Tabloul final, de dimensiuni impresionante (384 x 343 cm), a fost precedat de o acuarel─â de mici dimensiuni, ├«n care Abd-er-Rahman apare ├«nso╚Ťit de numai dou─â personaje. Acest studiu avea s─â fie mai t├órziu d─âruit de c─âtre pictor lui Charles de Mornay.

De╚Öi, la data finaliz─ârii tabloului, Fran╚Ťa controla deja nordul Africii ╚Öi transformase Marocul ├«n stat clientelar, ├«n tabloul lui Delacroix, suveranul Alaouit apare (├«n ciuda ├«nfr├óngerii de la Isly) ca un suveran cu nimic mai prejos de capetele ├«ncoronate din Europa primei jum─ât─â╚Ťi a secolului al XIX-lea. De altfel, singurul personaj reprezentat c─âlare este chiar sultanul Abd-er-Rahman.

De╚Öi membrii suitei suveranului marocan sunt solda╚Ťi din garda sa de cavaleri╚Öti, Delacroix i-a pictat desc─âleca╚Ťi. ├Än aceast─â postur─â apare chiar ╚Öi comandantul cavaleriei regale, Mohammed ben Abou ben Abd el-Malek, sau un mare demnitar precum consilierul regal Moukhtar el-Jamai. Pictorul a ╚Ťinut s─â adauge ├«n lucrare umbrela contra soarelui ╚Ťinut─â de un slujitor pentru c─â astfel de accesorii erau semne ale autorit─â╚Ťii regale.

├Än mod evident, compozi╚Ťia se ├«nscrie ├«n tradi╚Ťia francez─â a portretelor ecvestre, rezervate capetelor ├«ncoronate (regi ╚Öi ├«mp─âra╚Ťi) ╚Öi altor persoane ├«nzestrate cu autoritate. Titlul complet al lucr─ârii, ├«nscris ├«n livret-ul Salonului de Pictur─â din 1845, nu las─â niciun dubiu ├«n acest sens:

ÔÇ×Moulay Abd-er-Rahman, sultan al Marocului, ├«nconjurat de garda sa ╚Öi de principalii s─âi ofi╚ŤeriÔÇŁ.

Pictura este plin─â de referin╚Ťe la nordul Africii, particularit─â╚Ťile locale (cum ar fi arhitectura marocan─â) fiind redate cu acurate╚Ťe. Diferen╚Ťele fa╚Ť─â de Europa sunt subliniate cu subtilitate prin includerea ├«n compozi╚Ťie a unor personaje specific orientale, cum ar fi pajul din dreapta calului, care ╚Ťine ├«n m├óini o bucat─â de p├ónz─â folosit─â pentru alungarea insectelor sup─âr─âtoare. Iar maiestatea regal─â este subliniat─â de frumuse╚Ťea nobilului arm─âsar gri ÔÇ×de BarbariaÔÇŁ ├«nc─âlecat de Abd-er-Rahman, un exemplar superb. De altfel, Delacroix a excelat ├«n reprezent─âri ale cabalinelor.

Invita╚Ťie la descoperirea Orientului

Impresionat de personalitatea suveranului marocan descendent din Profetul Islamului, Delacroix a inten╚Ťionat de la bun ├«nceput s─â transmit─â prin tabloul realizat de el un mesaj politic adresat nu numai compatrio╚Ťilor s─âi, ci ╚Öi lumii ├«ntregi. Iar mesajul s─âu este cu totul altul dec├ót cel desprins din tablouri precum ÔÇ×Cucerirea taberei lui Abd el KaderÔÇŁ, realizat de Horace Vernet ├«n 1843, sau din alte asemenea lucr─âri al c─âror con╚Ťinut este umilitor pentru ├«nvin╚Öi. Important de subliniat e ╚Öi faptul c─â ├«n epoca ├«n care Delacroix ├«╚Öi realiza tabloul, pentru francezi, statutul politic al Marocului, regat independent ├«nc─â din secolul al VIII-lea, era cu totul altul dec├ót cel al Algeriei (care, a╚Öa cum ar─âtam mai sus, p├ón─â la cucerirea sa de c─âtre francezi fusese vilayet otoman).

A╚Öa c─â Moulay Abd-er-Rahman ibn Hisham al-Alaoui nu este reprezentat ├«n Tangerul bombardat de flota francez─â, ci ├«n ora╚Öul Meknes, care nu avusese de suferit de pe urma r─âzboiului. Mai mult chiar, suveranul marocan, ├«nconjurat de o suit─â care subliniaz─â statutul s─âu de ├Änalt Personaj, este reprezentat oarecum atemporal ÔÇô din pictur─â nu transpare niciun indiciu cronologic, tabloul put├ónd ├«nf─â╚Ťi╚Öa oricare moment al domniei acestui reprezentant al dinastiei Alaouite.

Prezent├óndu-l pe suveranul marocan a╚Öa cum ├«l v─âzuse el ├«n 1832, pictorul transmitea unei Europe care ├«╚Öi construia imperii coloniale (cum era cazul Fran╚Ťei) sau ╚Öi le consolida (cazul Marii Britanii) un mesaj foarte diferit de cel triumfalist, transmis de autorit─â╚Ťile Monarhiei din Iulie prin tablouri realizate de pictori precum Horace Vernet. Delacroix ├«╚Öi invita compatrio╚Ťii s─â treac─â peste prejudec─â╚Ťile europocentriste ╚Öi s─â admit─â (sau m─âcar s─â ├«ncerce) faptul c─â Orientul are istoria ╚Öi civiliza╚Ťia lui, cu nimic mai prejos dec├ót cea a Occidentului ╚Öi c─â ÔÇ×diferitÔÇŁ nu ├«nseamn─â neap─ârat r─âu.

Foto sus: Schi╚Ťe ╚Öi ├«nsemn─âri ale lui Eug├Ęne Delacroix din timpul vizitei sale ├«n Maroc

Acest text este un fragment din articolul ÔÇ×Orientul, dincolo de cli┼čee: Portretul sultanului MaroculuiÔÇŁ, publicat ├«n revista Historia, nr. 217, disponibil─â ├«n format digital pe paydemic.com.

Cump─âr─â Acum


H 217 jpg jpeg