Singurul om scăpat din naufragiul în care au pierit 800 de evrei: „Nimeni n-a venit să vadă dacă sunt supravieţuitori“
La 24 februarie 1942, nava „Struma“, pe care erau îmbarcaţi aproape 800 de evrei care se refugiau în Palestina, a fost torpilată de un submarin sovietic în Marea Neagră. David Stoliar, singurul supravieţuitor, a murit în 2014, în SUA, la vârsta de 92 de ani. Soţia sa, Marda, a vorbit cu reporterii „Adevărul“ despre omul care a trăit cu vina de a fi scăpat cu viaţă din dezastrul naval.
Marda şi David Stoliar s-au cunoscut printr-un prieten comun. „A fost o căsătorie aranjată“, râde Marda. Era cu 20 ani mai tânără decât David. Ea avea 26 ani, era designer de pantofi şi trăia la New York. El, 46 de ani, inginer chimist în industria încălţămintei, văduv, cu un fiu, lucra la Tokyo. După trei luni se mutase la el, iar după încă o lună se căsătoreau. Se văzuseră doar de trei ori, dar mariajul lor a durat 46 ani.
În toţi aceşti ani, David nu i-a povestit niciodată despre dezastrul căruia i-a supravieţuit şi nici ea nu l-a întrebat. Nu a vrut să-i răscolească amintirile pe care le voia uitate.
În comunitatea de evrei, povestea lui David era arhicunoscută. Când a apărut internetul, cei curioşi să-i afle povestea-printre care şi compania de film HBO, care voia să turneze un film-l-au găsit uşor pe singurul supravieţuitor de pe Struma. Către sfârşitul vieţii, David a acceptat să dea câteva interviuri. Se simţea dator pentru că rămăsese lăsat în viaţă şi voia ca povestea să fie ştiută. A încercat atunci să-i spună soţiei sale de ce este căutat, dar Marda l-a oprit. „Ştiu. Ştiu“, i-a spus ea.
„Sunteţi acel Stoliar?“
Marda Stoliar povesteşte cât de special era David al ei, supravieţuitorul de pe Struma. Vorbea perfect 8 limbi străine şi era capabil să poarte o discuţie cu persoane diferite, în limbi diferite, în acelaşi timp. „Învăţase franceza regală la colegiul din Fontainbleau. Toată lumea vedea că el este cineva important, după ţinută, după cum vorbea. Când îi afla numele, lumea îl întreba:«Sunteţi acel Stoliar?». Iar el răspundea scurt:«Da, eu sunt». Şi nimic altceva. Toată tragedia i-a rămas adânc întipărită în minte. Ştia orice amănunt, ca şi când s-ar fi întâmplat ieri. Ştia orice detaliu, totul. Nu înflorea, nu uita nimic. Dar nu spunea niciodată ce simţea. Şi nu blama pe nimeni niciodată“, povesteşte Marda.
