Sfânta Familie la Anvers: Inventivitatea combinatorie a lui Frans Floris jpeg

Sfânta Familie la Anvers: Inventivitatea combinatorie a lui Frans Floris

­čôü Istoria unui tablou
Autor: Cosmin Ungureanu

Despre tablourile lui Frans Floris de Vriendt (1519/20-1570), pictor eminent din Antwerpen, s-a vorbit de la bun ├«nceput ├«n termenii unei ingenioase ├«mbin─âri ├«ntre specificitatea neerlandez─â ╚Öi idealul clasic. Dac─â un comentator de anvergura lui Giorgio Vasari se arat─â neconvins (la 1568) de faima lui ca ÔÇ×Rafael al FlandreiÔÇŁ, primul s─âu biograf ÔÇô Carel van Mander ÔÇô descrie, ├«n schimb (la 1604), un laborios program de asimilare a unui ÔÇ×repertoriu de citateÔÇŁ:ÔÇ×Frans, care ╚Ťinea la arta sa, a plecat ├«n Italia ┼či ╚Öi-a folosit foarte serios vremea la Roma ╚Öi a copiat tot ce i-a pl─âcut, ├«n majoritate cu cret─â ro┼čie:diferite nuduri dinJudecata de Apoi┼či tavanul lui Michelangelo, precum ┼či antichit─â┼úi, pe care le-a schi╚Ťat ╚Öi executat cu mult─â ├«ndem├ónareÔÇť[1].

 Acela╚Öi autor, mai departe, furnizeaz─â o alt─â informa╚Ťie nu mai pu╚Ťin relevant─â:ÔÇ×Floris a fost foarte inventiv la introducerea ├«n tablouri a tot felul de accesorii, precum scaunele antice sculptate sau ├«mpletite, oale frumoase, coafuri, podoabe, ghete, cizme, coifuri ╚Öi alte lucruri de acest felÔÇť[2].

Figurile preluate de pe basoreliefuri antice sau din frescele Rena╚Öterii italiene, trecute prin filtrul propriului stil ╚Öi regizate cu inventivitatea semnalat─â de biograful Carel van Mander, se reg─âsesc ├«n nenum─âratele tablouri autografe sau pictate laolalt─â cu elevii s─âi. Opera acestui artist ÔÇô unul dintre cei mai importan╚Ťi exponen╚Ťi ai a╚Öa-numitei ÔÇ×╚Öcoli romanisteÔÇŁ din Antwerpen ÔÇô relev─â cucerirea treptat─â a vocabularului stilistic italian, debordat ├«nainte de a fi asimilat. Idealitatea modelelor italiene este investit─â cu o prezen╚Ť─â direct─â, provocatoare a c─ârnii[3];rezult─â, prin urmare, un straniu efect combinatoriu, personajele pictate de Frans Floris av├ónd un aer deopotriv─â meridional ╚Öi nordic. Asemenea strategii figurative ÔÇô inventivitatea, ├«ntrep─âtrunderea stilistic─â, la care se adaug─â ├«ncifrarea iconografic─â ÔÇô sunt reperabile ╚Öi ├«n tabloul Sf├ónta Familie(ulei pe p├ónz─â, 156 x 126 cm, c. 1560-70), aflat ├«n patrimoniul Muzeului Na╚Ťional de Art─â al Rom├óniei. 

Specificitatea nordic─â ┼či idealul antic

Una dintre mizele tabloului de la Bucure╚Öti pare s─â fi fost demonstrarea ├«ndem├ón─ârii de a compune o scen─â cu mai multe personaje aflate ├«n pozi┼úii c├ót mai variate ┼či spectaculoase ÔÇô r─âsucite, ├«ntoarse cu spatele sau c─âtre privitor etc. Legate ├«ntr-o ac╚Ťiune nu tocmai lesne de deslu╚Öit, aceste personaje ocup─â spa╚Ťiul unei imagini construite abil, cu o succesiune de compartiment─âri ╚Öi ecran─âri (parapet, fereastr─â etc.), ├«ntr-o perspectiv─â u╚Öor plonjant─â ╚Öi cu un dezechilibru compozi╚Ťional atent calibrat. ├Äntocmai ca opera ├«n ansamblu, ╚Öi acest tablou este teatrul unei subtile articul─âri ├«ntre specificitatea nordic─â ╚Öi idealul antic, mijlocit de arta italian─â contemporan─â[4]. Partea dreapt─â, spre exemplu, juxtapune un posibil ÔÇ×citatÔÇŁ (vasul cu fructe de pe parapet, cu aparen╚Ťa unui detaliu de fresc─â roman─â antic─â) ╚Öi un episod colateral ce se revendic─â de la tradi╚Ťia simbolismului deghizat:pas─ârea (simbol al sufletului) p├óndit─â de pisic─â (animal ÔÇ×diabolicÔÇŁ) sau ciorchinele de struguri ca metafor─â christic─â (Ioan, 15, 5) ╚Öi euharistic─â (vinul ├«mp─ârt─â╚Ťaniei ╚Öi s├óngele lui Christos). Remarcabil─â, profund modern─â, este ├«ns─â┼či materia pictural─â. ├Än unele zone, altern├ónd cu detalii finisate atent, este vizibil ductul penelului, ca ┼či cum ar fi vorba despre un strat intermediar, expresiv tocmai printr-un non-finitoasumat ca atare. ├Än sf├ór╚Öit, iconografia ├«n sineÔÇô compozit─â, mai cur├ónd atipic─â ÔÇô asociaz─â motive ╚Öi tipologii deopotriv─â nordice ╚Öi meridionale.

frans floris sfanta familie1 0 jpg jpeg

Sf├óntul Luca sau pictorul ├«nsu┼či?

Reprezentarea Sfintei Familiipare s─â ├«mbine cel pu┼úin dou─â teme distincte. Mai ├«nt├ói, al─âturarea ├«ntre Sf├ónta Ana, Fecioara Maria ┼či Prunc red─â iconografia cunoscut─â ca ÔÇ×Ana ├Äntreit─âÔÇŁ, frecvent reluat─â de-a lungul Evului Mediu ┼či ├«n Rena┼čtere, o schem─â trinitar─â ├«nt─ârit─â, ├«n acest tablou, de conturul triunghiular ├«n care intr─â grupul personajelor. ├Äntr-o formul─â extins─â, incluz├óndu-l pe Ioachim sau pe Iosif, ÔÇ×Ana ├Äntreit─âÔÇŁ devine o variant─â aparte a iconografiei Sfintei Familii, ce se reg─âse╚Öte mai frecvent ├«n spa┼úiul italian (├«ntre al┼úii, la Leonardo da Vinci, Rafael sau Giorgio Vasari) dec├ót la nord de Alpi. Pe de alt─â parte, decupat─â din context, Fecioara Maria este redat─â ├«ntr-o ipostaz─â de asemenea compozit─â (Madonna del latte╚Öi Madonna dellÔÇÖUmilit├á), al─âpt├ónd ├«ngenuncheat─â pe p─âm├ónt (humus / humilis), ambele variante comport├ónd interesante interpret─âri ╚Öi interferen╚Ťe la nord ╚Öi la sud de Alpi.

Totu┼či, nu at├ót juxtapunerea iconografic─â ridic─â probleme de interpretare, c├ót mai cu seam─â prezen╚Ťa personajului din fundal care, retras ├«ntr-o contemplare neparticipativ─â, se plaseaz─â ├«ntr-un raport de exterioritate cu scena din prim-plan. Absent, el este ├«n acela╚Öi timp un ÔÇ×martorÔÇŁ care, ├«ntors c─âtre privitor, ├«nt─âre╚Öte adev─ârul istoriei ├«nf─â┼úi┼čate. O ipotez─â plauzibil─â ar fi reprezentarea Sf├óntului Luca (evanghelist ╚Öi artifex), c─âruia i se atribuie pictarea Fecioarei cu Pruncul, scen─â frecvent reprezentat─â ├«n arta veacurilor XV-XVI (de c─âtre Jan van Eyck, Rogier van der Weyden, El Greco ╚Öi chiar Frans Floris ├«nsu╚Öi). Tabloul de la Bucure╚Öti ar putea ├«nf─â╚Ťi╚Öa ├«ns─â o ipostaz─â mai subtil─â ÔÇô inserarea Sf├óntului Luca ca ÔÇ×emblem─â auctorial─âÔÇŁ, deopotriv─â narator ┼či pictor, intrat ├«n c├ómpul imaginii care, la modul ideal, este tocmai rodul crea╚Ťiei sale[5]. Chiar dac─â nu avem nicio certitudine, este tentant s─â identific─âm ├«n personajul din fundalul tabloului de la Bucure╚Öi chipul lui Frans Floris ├«nsu╚Öi, cunoscut dintr-o gravur─â postum─â. ├Än acest caz, inventivitatea elogiat─â de Giorgio Vasari ╚Öi Carel van Mander, ├«ndeosebi ├«n privin╚Ťa ÔÇ×introducerii ├«n tablouri a tot felul de accesoriiÔÇŁ, se confirm─â printr-o str─âlucit─â medita╚Ťie auto-reflexiv─â ├«n chiar actul creativ. 

[1]Carel van Mander, Cartea pictorilor, traducere de H.R. Radian, Meridiane, București, 1977, p. 210.

[2]Idem, p. 218.

[3]Paul Philippot, La peinture dans les ancienes Pays-Bas XVe-XVIesi├Ęcles, Flammarion, 1998, p. 238.

[4]A se vedea, ├«n aceast─â privin╚Ť─â, EDWARD H. WOUK, ÔÇ×Italy in Floris / Floris in Italy:Frans Floris and the Followers of RaphaelÔÇŁ, in Culture figurative a confront tra Fiandre e Italia dal XV al XVII secolo, a cura di Anna De Floriani, Silvana Editoriale, 2008.

[5]├Än leg─âtur─â cu aceast─â problematic─â, vezi ANNETTE DE VRIES, ÔÇ×Reformulating St. Luke. Frans Floris on Art and DiligenceÔÇŁ, in Understanding Art in Antwerp. Classicising the Popular, Popularising the Classic (1540-1580), Edited by B. Ramakers, Peeters, 2011.