Sf├ónta Alian╚Ť─â, concertul european ╚Öi ideea de Europa jpeg

Sf├ónta Alian╚Ť─â, concertul european ╚Öi ideea de Europa

­čôü Istorie Modern─â Universal─â
Autor: Octavian Florin Lixeanu

Pentru a putea vorbi de ideea de Europa, mai ├«nt├ói trebuie adus ├«n discu╚Ťie termenul de Europa. Na╚Öterea acestui cuv├ónt este legat─â de legenda Europei, fiica regelui Agenor din Tyr. Aceasta, r─âpit─â de Zeus va da ulterior na╚Ötere mai multor fii care vor crea ├«n insula Creta prima mare civiliza╚Ťie european─â, civiliza╚Ťia minoic─â. Aceast─â legend─â este men╚Ťionat─â ├«n Antichitate de Herodot ╚Öi Tucidide, iar ├«n Evul Mediu o ├«nt├ólnim la Isidor din Sevilla. Cuv├óntul europeni a fost utilizat pentru prima oar─â ├«n secolul al VIII-lea, mai precis ├«n anul 732, cu prilejul victoriei o╚Ötirii lui Carol Martel asupra arabilor, la Poitiers.

├Än acest context, se precizeaz─â faptul c─â oastea acestuia era format─â din europeni. Termenul de Europa s-a impus cu adev─ârat, ca un concept geopolitic, abia ├«n secolul al XVII-lea, dup─â o coexisten╚Ť─â cu termenul de Cre╚Ötin─âtate, acesta din urm─â devenind ├«ns─â ├«n jurul anului 1750 un arhaism.

Europa geografic─â

├Än ceea ce prive╚Öte ├«ntinderea geografic─â a Europei p─ârerile au fost ├«mp─âr╚Ťite de-a lungul istoriei ├«n privin╚Ťa limitei sale estice. ├Än cele din urm─â, ├«n secolul al XIX-lea, oamenii de ╚Ötiin╚Ť─â au c─âzut de acord c─â Europa se ├«ntinde la est p├ón─â la Mun╚Ťii Urali. ├Äncerc├ónd s─â r─âspund─â la ├«ntrebarea: ÔÇ×Ce este ideea european─â?ÔÇŁ, Ovidiu Pecican afirm─â c─â aceasta este ÔÇ×o succesiune de idei, e evantaiul ├«n╚Ťelesurilor diverse pe care le-a ├«mbr─âcat de-a lungul timpului cuv├óntul Europa.  De fiecare dat─â ├«n╚Ťelesul e altul, de╚Öi se utilizeaz─â aceea╚Öi vocabul─â: Europa. Exist─â, la ├«nceputurile epocii moderne, o Europ─â mic─â, occidental─â, dar ├«n secolul al XVIII-lea se trece la ┬źmarea┬╗ Europ─â, prin extinderea no╚Ťiunii asupra centrului ╚Öi r─âs─âritului continentului. A╚Öadar, o modificare a ├«n╚Ťelesului datorat─â modific─ârii spa╚Ťiale, geografice a EuropeiÔÇŁ1.

Alexandru Du╚Ťu, ├«n volumul ÔÇ×Ideea de Europa ╚Öi evolu╚Ťia con╚Ötiin╚Ťei europeneÔÇŁ, remarca faptul c─â Europa nu a luat na╚Ötere ├«n jurul unui singur centru. Astfel, pe parcursul a dou─â mii de ani asist─âm la o mutare a centrului de greutate al vie╚Ťii culturale ╚Öi politice dinspre r─âs─ârit, dinspre ÔÇ×Bizan╚ŤÔÇŁ c─âtre vest, mai ├«nt├ói ├«n Italia Rena╚Öterii ╚Öi apoi c─âtre statele cu ie╚Öire la Atlantic: ╚Ü─ârile de Jos, Fran╚Ťa, Anglia2. Ca atare, pentru autorul rom├ón devine clar faptul c─â ÔÇ×pe continent s-au format state care au cunoscut faze de expansiune, ├«n timp ce alte popoare au trebuit s─â se replieze asupra tradi╚Ťiei, pentru a se ap─âra ╚Öi pentru a supravie╚ŤuiÔÇŁ3.

Napoleon ╚Öi Sf├ónta Alian╚Ť─â

La ├«nceputul secolului al XIX-lea asist─âm la o ├«ncercare de unificare a Europei prin for╚Ť─â. Ea ├«i apar╚Ťine ├«mp─âratului francez Napoleon I. Ca ╚Öi Hitler un secol ╚Öi ceva mai t├órziu, ╚Öi Napoleon se va vedea oprit din realizarea visului s─âu de a da o unitate continentului ÔÇ×sub o singur─â hegemonieÔÇŁ4 de imensitatea stepelor din r─âs─âritul Europei ╚Öi de celebra iarn─â ruseasc─â.

Totu╚Öi, Napoleon Bonaparte a l─âsat mo╚Ötenire Europei un cod civil extrem de riguros ╚Öi de bine pus la punct, dar ╚Öi o uniformizare a unit─â╚Ťilor de c├ónt─ârire ╚Öi m─âsurare. ├Än ceea ce prive╚Öte Sf├ónta Alian╚Ť─â, ea apare ca o replic─â la proiectul napoleonian, pretinz├ónd a recunoa╚Öte cele trei mari biserici europene: catolic─â, ortodox─â ╚Öi protestant─â, personificate de ├«mp─âratul Austriei, Francisc I, de ╚Ťarul Rusiei, Alexandru I ╚Öi de regele Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea.

Dar Sf├ónta Alian╚Ť─â nu a constituit singura replic─â la planurile lui Napoleon. O imaginare alternativ─â a Europei g─âsim ╚Öi la unii g├ónditori liberali de ├«nceput de secol XIX, precum Germaine de Sta├źl sau Benjamin Constant. Benjamin Constant observa c─â, spre deosebire de imperiile lumii antice, care respectau diversitatea cultural─â a popoarelor pe care le cucereau, imperiul de tip modern impunea o uniformizare cultural─â.

Aceast─â idee este, totu╚Öi, discutabil─â, ├«n condi╚Ťiile ├«n care Imperiul Roman a practicat o politic─â uniformizatoare ╚Öi de ╚Ötergere a barierelor culturale ├«n interiorul grani╚Ťelor sale. Sf├ónta Alian╚Ť─â a luat na╚Ötere imediat dup─â Congresul de la Viena, care s-a desf─â╚Öurat ├«ntre octombrie 1814 ╚Öi iunie 1815. Europa Congresului de la Viena a fost o Europ─â dominat─â de interesele marilor puteri. Odat─â cu acest congres, identitatea european─â a devenit ├«n mod clar o realitate politic─â distinct─â, un cadru ├«n care na╚Ťiunile erau obligate s─â ├«╚Öi g─âseasc─â un loc ╚Öi o modalitate de coexisten╚Ť─â unele cu celelalte5.

La Congresul de la Viena s-a ├«ncercat restaurarea statu-quo-ului existent ├«n Europa ├«nainte de Revolu╚Ťia Francez─â. Astfel, ÔÇ×suveranii ├«nving─âtori ai Fran╚Ťei convin s─â reinstaureze o ordine european─â ├«ntemeiat─â pe legitimitate, echilibru al puterilor, autoritatea monarhiilor conservatoare. Pe continent, imperiul austriac ╚Öi Rusia sunt garan╚Ťii continuit─â╚Ťii acestei situa╚Ťii. Regatul Unit, juc├ónd ╚Öi pe mai departe rolul de putere liberal─â, supravegheaz─â men╚Ťinerea echilibrului europeanÔÇŁ6.

Printre principalele hot─âr├óri ale Congresului de la Viena se num─âr─â: readucerea Fran╚Ťei la grani╚Ťele din 1789, crearea Regatului ╚Ü─ârilor de Jos ╚Öi a Confedera╚Ťiei Germane (ce cuprindea 39 de state), prezidat─â de ├«mp─âratul Austriei, consfin╚Ťirea f─âr├ómi╚Ť─ârii Italiei. Ini╚Ťiativa cre─ârii Sfintei Alian╚Ťe apar╚Ťine ╚Ťarului Alexandru I. Europa de dup─â Congresul de la Viena este, ├«ns─â, ├«n mare parte, opera cancelarului austriac Metternich (foto dreapta), care a ├«ncercat o ÔÇ×ra╚ŤionalizareÔÇŁ a h─âr╚Ťii Europei ╚Öi o organizare a ÔÇ×concertului europeanÔÇŁ, av├ónd la baz─â principiul legitimit─â╚Ťii.

Metternich jpg jpeg

Cu toate c─â prevederile Congresului de la Viena au avut, ├«n bun─â parte, un caracter reac╚Ťionar, trebuie remarcat faptul c─â secolul al XIX-lea este ├«n mare parte, o perioad─â de pace european─â. P├ón─â la izbucnirea conflagra╚Ťiei mondiale din 1914, r─âzboaiele dintre diferitele state au un caracter limitat.

ÔÇ×Concertul europeanÔÇŁ

Este interesant de observat faptul c─â ╚Ťarul Alexandru I al Rusiei visa s─â realizeze la Congresul de la Viena o federa╚Ťie a statelor europene ├«n fruntea c─âreia s─â se g─âseasc─â el. ├Äns─â acest proiect nu s-a realizat, el st├órnind ├«ngrijorarea reprezentan╚Ťilor Marii Britanii ╚Öi Austriei. Sf├ónta Alian╚Ť─â avea s─â devin─â, al─âturi de Cvadrupla Alian╚Ť─â garanta noului sistem european. De remarcat faptul c─â Europa de dup─â Congresul de la Viena era o Europ─â monarhic─â aproape ├«n cvasitotalitate. Singurele excep╚Ťii erau reprezentate de Republica Helvetic─â ╚Öi de patru ora╚Öe libere germane. ├Än opinia profesorului francez Jean-Baptiste Duroselle:

ÔÇ×Aceasta este [ÔÇŽ] o nou─â Europ─â care se va na╚Öte din cenu╚Öa marelui ImperiuÔÇŁ 7 .

Referindu-se la ÔÇ×concertul europeanÔÇŁ al Marilor Puteri, ministrul britanic Castlereagh afirma c─â acesta ÔÇ×reprezint─â singura lor asigurare contra t─âciunilor aprin╚Öi ai Revolu╚Ťiei care existau, mai mult sau mai pu╚Ťin ├«n fiecare stat din Europa; iar... adev─ârata ├«n╚Ťelepciune const─â ├«n a ╚Ťine sub control micile controverse ale vremurilor obi╚Önuite ╚Öi ├«n a sprijini ├«mpreun─â principiile stabilite ale ordinii socialeÔÇŁ8.

Noua configura╚Ťie a Europei

Configura╚Ťia Europei dup─â r─âzboaiele napoleoniene era extrem de realist─â ╚Ťin├ónd cont de scopul antirevolu╚Ťionar al creatorilor s─âi. Astfel, harta Europei a fost trasat─â ├«n a╚Öa fel ├«nc├ót s─â existe un echilibru ├«ntre cele cinci mari puteri europene existente la acea dat─â: Austria, Prusia, Rusia, Marea Britanie ╚Öi Fran╚Ťa. Marea Britanie nu avea ambi╚Ťii teritoriale pe continent, ea mul╚Ťumindu- se s─â controleze c├óteva puncte strategice: Malta, Insulele Ionice ╚Öi Heligoland.

Tot acum Ceylonul intr─â sub control britanic. Rusia, for╚Ťa militar─â cea mai puternic─â pe continent dob├óndea Finlanda, Basarabia ╚Öi cea mai mare parte din Polonia, c─âreia i-a fost conferit─â o oarecare autonomie p├ón─â la r─âscoala din 1830-1831. ├Än opinia lui Eric Hobsbawm, ÔÇ×Austria ╚Öi Prusia erau mari puteri doar prin bun─âvoin╚Ť─â, sau cel pu╚Ťin a╚Öa se credea ÔÇô ├«n mod corect ÔÇô av├ónd ├«n vedere sl─âbiciunea bine cunoscut─â a Austriei ├«n perioade de criz─â interna╚Ťional─â ╚Öi ÔÇô ├«n mod incorect ÔÇô av├ónd ├«n vedere pr─âbu╚Öirea Austriei din 1806. Principala lor func╚Ťie era aceea de a juca rolul unor stabilizatori europeniÔÇŁ9.


Europa 1815 jpg jpeg

Harta Europei în 1915

Austria ╚Öi-a redob├óndit fostele teritorii de pe coasta dalmatic─â, plus provinciile italiene din nordul Peninsulei Apenine, instaur├óndu-╚Öi totodat─â protectoratul asupra principatelor din nordul ╚Öi centrul Italiei. ├Än componen╚Ťa Prusiei au intrat Pomerania, Renania ╚Öi o parte din Saxonia. Acela╚Öi Eric Hobsbawm remarc─â despre a╚Öa numitul ÔÇ×concert europeanÔÇŁ c─â nu corespundea cu Na╚Ťiunile Unite, ci cu ceea ce am putea identifica ast─âzi ├«ntre cei 5 membri permanen╚Ťi ai Consiliului de Securitate al ONU. Congresele regulate ale ÔÇ×concertului EuropeiÔÇŁ s-au desf─â╚Öurat doar pentru o scurt─â perioad─â de timp, din 1818 ╚Öi p├ón─â ├«n 182210.

├Än fapt, Sf├ónta Alian╚Ť─â a reprezentat ÔÇ×un pact de asisten╚Ť─â mutual─â ├«ntre monarhi ├«mpotriva fr─âm├ónt─ârilor revolu╚ŤionareÔÇŁ11, p├ón─â ├«n 1823 acesta permi╚Ť├ónd ÔÇ×├«mpiedicarea tuturor mi╚Öc─ârilor liberale sau na╚Ťionale europeneÔÇŁ12.

Trebuie precizat faptul c─â la Congresul de la Viena au fost practic reprezentate aproape toate na╚Ťiunile Europei, ├«n acest sens fiind vorba de o premier─â. Astfel, putem preciza ├«n acest context c─â asist─âm la ÔÇ×punctul de plecare, este adev─ârat, modest, al eforturilor de organizare a continentuluiÔÇŁ13. Modest ├«ntruc├ót reprezentan╚Ťii micilor puteri au avut un rol mai mult decorativ, ei fiind ╚Ťinu╚Ťi deoparte de luarea deciziilor.

Legitimitate și echilibru

A╚Öa cum am mai precizat, la baza deciziilor luate de Congresul de la Viena au stat principiile legitimit─â╚Ťii ╚Öi echilibrului. Cel care s-a zb─âtut foarte mult pentru impunerea acestor principii a fost reprezentantul Fran╚Ťei la Congres, Talleyrand, care a c─âutat ca ╚Ťara lui, de╚Öi ├«nvins─â, s─â ias─â c├ót mai bine din aceste negocieri. Talleyrand nu a militat numai pentru revenirea la tradi╚Ťie, ci ╚Öi pentru o ÔÇ×garan╚ŤieÔÇŁ a principiilor formulate, milit├ónd pentru un echilibru ├«n acela╚Öi timp durabil ╚Öi real. ├Än argumenta╚Ťia sa diplomatul francez face referire la ÔÇ×justi╚ŤieÔÇŁ; nu este ├«ns─â vorba de o justi╚Ťie determinat─â de dreptul na╚Ťiunilor, ci de o justi╚Ťie a legitimit─â╚Ťii dinastice.

Talleyrand (foto dreapta) consider─â c─â exist─â o solidaritate european─â fundamental─â ╚Öi c─â aceasta, fundamentat─â pe principiile legitimit─â╚Ťii ╚Öi echilibrului, reprezint─â o baz─â foarte solid─â a p─âcii14. La r├óndul s─âu, Castlereagh a fost preocupat de ideea unui echilibru ├«ntre Marile Puteri pe continentul european, el utiliz├ónd, pentru a defini ideea solidarit─â╚Ťii dintre acestea, expresia Commonwealth of Europe.

Talleyrand 02 jpg jpeg

Actul final al Congresului de la Viena, adoptat la 9 iunie 1815 reprezint─â, cu siguran╚Ť─â, ceea ce am putea numi o prim─â cart─â teritorial─â a Europei. Parafraz├óndu-l pe Albert Sorel, a╚Ö putea spune c─â pacea general─â a Europei s-a fundamentat pe un contract colectiv. Garantarea principiului legitimit─â╚Ťii nu se referea numai la ap─ârarea ├«n fa╚Ťa unei viitoare ofensive a republicanilor, ci ╚Öi o ap─ârare ├«mpotriva liberalilor, adic─â a acelora care aduceau ├«n discu╚Ťie principiile voin╚Ťei na╚Ťionale, pe care o opun voin╚Ťei absolute a monarhilor.

Trebuie remarcat faptul c─â at├ót ╚Ťarul Alexandru I c├ót ╚Öi reprezentantul Marii Britanii la Congres, Castlereagh considerau c─â ap─ârarea principiilor legitimit─â╚Ťii ╚Öi echilibrului constituia un interes european comun. ├Än alt─â ordine de idei, Castlereagh a considerat ├«nfiin╚Ťarea Sfintei Alian╚Ťe ca fiind un nonsens. ├Än schimb, el propune o alian╚Ť─â secret─â, intrat─â ├«n istorie sub numele de Cvadrupla Alian╚Ť─â.

Aceasta reunea Marea Britanie, Prusia, Rusia ╚Öi Austria ╚Öi era ├«ndreptat─â ├«mpotriva unei eventuale noi agita╚Ťii revolu╚Ťionare ├«n Fran╚Ťa sau a revenirii la putere ├«n aceast─â ╚Ťar─â a lui Napoleon ori a vreunui membru al familiei sale. Alexandru I a dorit ca aceast─â alian╚Ť─â s─â devin─â un adev─ârat jandarm al continentului, ├«ns─â s-a lovit de refuzul categoric al lui Castlereagh.

Reuniunile Sfintei Alian╚Ťe

Prima reuniune a ÔÇ×concertului europeanÔÇŁ avea s─â se desf─â╚Öoare la Aixla- Chapelle ├«n 1818. Cu acest prilej s-a decis retragerea trupelor str─âine de pe teritoriul Fran╚Ťei ╚Öi admiterea acesteia ├«n ÔÇ×concertÔÇŁ. ╚Üarul Alexandru I nu rateaz─â ocazia de a readuce ├«n discu╚Ťie posibilitatea ├«nfiin╚Ť─ârii unei alian╚Ťe generale, deschis─â tuturor statelor, alian╚Ť─â ce ar fi urmat s─â garanteze at├ót men╚Ťinerea frontierelor c├ót ╚Öi a regimurilor existente. Cel care se va opune propunerii ╚Ťarului va fi acela╚Öi Castlereagh.

Alte congrese, care au luat ├«n discu╚Ťie necesitatea interven╚Ťiei ├«n Spania ╚Öi Neapole, unde suveranii acestor state fuseser─â nevoi╚Ťi s─â accepte liberalizarea regimurilor, au avut loc la Troppau (├«n noiembrie 1820), Laibach (ianuarie 1821) ╚Öi Verona (1822). Marea Britanie se va opune categoric unei interven╚Ťii militare a Cvadruplei Alian╚Ťe ├«n statele mai sus amintite. Cu toate acestea, Marile Puteri europene continentale hot─âr─âsc interven╚Ťia trupelor austriece ├«n Italia ╚Öi a celor franceze ├«n Spania. Sf├ónta Alian╚Ť─â a supravie╚Ťuit at├ót timp c├ót s-a putut men╚Ťine statuquo- ul hot─âr├ót prin tratatele din 1815.

ÔÇ×Dar, ├«n momentul ├«n care repunerea ├«n discu╚Ťie a ordinii interna╚Ťionale fixate de Congresul de la Viena ar fi putut g─âsi sprijinul unei puteri europene, sistemul ar fi fost ├«n mod iremediabil condamnat. Interven╚Ťia francez─â ├«n Spania, al c─ârei principiu a fost condamnat de Anglia lui Canning, avea s─â fie ultimul ei succesÔÇŁ 15 .

Totu╚Öi, ├«ntr-o form─â modificat─â, ÔÇ×concertul europeanÔÇŁ avea s─â supravie╚Ťuiasc─â pe ├«ntreg parcursul secolului XIX. ├Äns─â, dup─â 1823, ├«nt├ólnirile sale nu se vor mai desf─â╚Öura la cel mai ├«nalt nivel, ci prin intermediul ambasadorilor Marilor Puteri. ├Än cazuri excep╚Ťionale, cum a fost Congresul de la Paris din 1856, au participat mini╚Ötrii afacerilor externe; Congresul de la Berlin din 1878 s-a bucurat de participarea prim-mini╚Ötrilor puterilor europene ale momentului.

Am observat ├«n aceste pagini felul ├«n care ├«nving─âtorii, dar ╚Öi reprezentantul Fran╚Ťei la Congresul de la Viena din 1815, ├«n╚Ťelegeau ideea de Europa. Mai mult, am scos ├«n eviden╚Ť─â modalitatea ├«n care fiecare dintre ei a c─âutat s─â se foloseasc─â de ideea european─â ├«n interesul ╚Ť─ârilor pe care le reprezentau. ├Än concluzie, lu├ónd ├«n considerare ceea ce ├«nseamn─â ast─âzi ideea de Europa ╚Öi compar├ónd accep╚Ťiunea din zilele noastre cu cea de la ├«nceputul secolului XIX, putem afirma c─â ideea european─â a suferit modific─âri majore pe parcursul ultimelor dou─â veacuri.

NOTE

1. Ovidiu PECICAN, Europa. O idee în mers, Editura Limes, Cluj-Napoca, 1999, p. 25.

2. Alexandru DU╚ÜU, Ideea de Europa ╚Öi evolu╚Ťia con╚Ötiin╚Ťei europene, Editura All, Bucure╚Öti, 1999, p. 27.

3. Ibidem.

4. Ibidem, p. 37.

5. Biancamaria FONTANA, The Napoleonic Empire and the Europe of Nations, in Anthony PAGDEN (editor), The idea of Europe: from Antiquity to the European Union, Cambridge University Press, Washington, 2002, p. 128.

6. Jean CARPENTIER, Fran├žois LEBRUN (coordonatori), Istoria Europei, Prefa╚Ť─â de Ren├ę R├ęmond, Traducere din francez─â de A. Skult├ęny & S. Skult├ęny, Editura Humanitas, Bucure╚Öti, 1997, p. 280.

7. Jean ÔÇô Baptiste DUROSELLE, LÔÇÖid├ęe dÔÇÖEurope dans lÔÇÖhistoire, Pr├ęface de Jean Monnet, Deno├źl, Paris, 1965, p. 190.

8. CASTLEREAGH, Correspondence, Third Series, XI, p. 105 apud. Eric HOBSBAWM, Era Revolu╚Ťiei. 1789 ÔÇô 1848, Traducere din englez─â de Radu S─ândulescu, Editura Cartier, Chi╚Öin─âu, 2002, p. 120.

9. Eric HOBSBWAM, op. cit., p. 123.

10. Ibidem, p. 124.

11. Serge BERNSTEIN, Pierre MILZA, Istoria Europei, volumul 4, Na╚Ťionalismele ╚Öi concertul european. Secolul XIX (1815-1919), Traducere de Monica Timu, Edi╚Ťie ├«ngrijit─â, note ╚Öi comentarii de Ovidiu Pecican, Institutul European, Ia╚Öi, 1998, p. 12.

12. Ibidem.

13. Ibidem, p. 13.

14. Jean ÔÇô Baptiste DUROSELLE, op. cit., p. 198, p. 192.

15. Serge BERNSTEIN, Pierre MILZA, op. cit., vol. cit., pp. 24-25.