Scrisoarea de mulţumire a evreilor către Oscar Schindler
În 1945, muncitorii evrei care fuseseră salvaţi din ghearele morţii naziste de către Oscar Schindler scriu o scrisoare de mulţumire, în semn de preţuire şi admiraţie pentru eforturile sale. Semnatarii scrisorii au fost Isaak Stern, Dr. Hilfstein şi Chaim Salpeter.
„Confraţi!
Noi, subsemnaţii evrei din Cracovia, deţinuţi ai lagărului de concentrare Plaszow, am muncit, începând din 1942, în afacerea Directorului Schindler. De când Schindler a preluat administrarea afacerii, unicul lui ţel a fost să ne protejeze de la a fi strămutaţi, ceea ce ar fi însemnat lichidarea noastră. Întreaga perioadă în care am muncit pentru Directorul Schindler, el a făcut tot posibilul să salveze vieţile unui număr cât mai mare de evrei, în ciuda dificultăţilor uriaşe;mai ales în perioada când primirea lucrătorilor evrei a cauzat probleme mari cu autorităţile. Directorul Schindler s-a îngrijit de subzistenţa noastră şi, ca urmare, pe întreaga perioadă angajare, nu a existat nici măcar un singur caz de moarte nenaturală. În total, a angajat peste 1.000 de evrei din Cracovia. Atunci când frontul rusesc se apropia şi a fost necesară transferarea noastră într-un alt lagăr de concentrare, Directorul Schindler şi-a mutat afacerea la Bruennlitz, în apropiere de Zwittau.
Au existat probleme enorme legate de punerea în funcţiune a afacerii Directorului Schindler şi a făcut eforturi mari pentru introducerea planului. Faptul că a primit permisiunea de a crea un lagăr în care puteau sta împreună nu numai femei şi bărbaţi, dar şi familii, este un caz unic pe teritoriul Reich-ului. Trebuie menţionat şi faptul că strămutarea noastră la Bruennlitz a fost realizată printr-o listă cu nume, întocmită în Cracovia şi aprobată de Administraţia Centrală a tuturor lagărelor de concentrare din Oranienburg (un caz unic). După ce bărbaţii au fost internaţi în lagărul de concentrare Gross-Rosen pentru nu mai mult de două zile, iar femeile pentru trei săptămâni la Auschwitz, putem afirma cu hotărâre că, odată cu sosirea noastră la Bruennlitz, datorăm vieţile noastre numai eforturilor Directorului Schindler şi tratamentului uman faţă de muncitorii săi. Directorul Schindler s-a preocupat de îmbunătăţirea nivelului nostru de trai prin furnizarea suplimentară de mâncare şi îmbrăcăminte. Niciun ban nu a fost cruţat şi singurul său ideal a fost acela de a ne salva vieţile de la o moarte inevitabilă.
Numai datorită eforturilor neîntrerupte şi intervenţiilor Directorului Schindler pe lângă autorităţile în cauză am putut sta în Bruennlitz, în ciuda pericolelor existente, căci, având în vedere că frontul se apropia, toţi am fi fost mutaţi de către conducătorii lagărului, ceea ce ar fi însemnat sfârşitul nostru. Mărturisim acestea astăzi, în ziua declaraţiei sfârşitului războiului, când aşteptăm eliberarea noastră oficială şi şansa de a ne întoarce la familiile şi casele noastre distruse. Aici suntem o adunare de 1.100 de oameni, 800 de bărbaţi şi 300 de femei.
Toţi muncitorii evrei, care au fost deţinuţi în lagărele de concentrare Gross-Rosen şi, respectiv, Auschwitz, declară cu toată inima recunoştinţa faţă de Directorul Schindler şi prin prezenta scrisoare afirmăm că numai datorită eforturilor sale ni se permite să asistăm la acest moment, sfârşitul războiului.
În ceea ce priveşte tratamentul Directorului Schindler faţă de evrei, merită să fie menţionat un eveniment aparte care a avut loc în timpul internării noastre la Bruennlitz, în ianuarie anul acesta:în mod întâmplător – un transport de deţinuţi evrei, care fuseseră evacuaţi din lagărul de concentrare de la Auschwitz, avanpostul Goleschow, a ajuns în apropiere de noi. Acest transport era format numai din bolnavi – peste 100 de oameni – de la un spital care fusese evacuat în timpul lichidării lagărului. Aceşti oameni au ajuns la noi îngheţaţi şi aproape incapabili să îşi continue viaţa după câteva săptămâni de pribegie. Niciun alt lagăr nu era dispus să primească acest transport, dar Directorul Schindler a avut grijă de aceşti oameni personal, oferindu-le adăpost în fabrica sa;deşi nu exista nici cea mai mică şansă ca ei să poată fi angajaţi vreodată. A dat sume de bani semnificative din fondul său privat pentru a permite recuperarea lor cât mai rapid cu putinţă. A organizat ajutorul medical şi a stabilit o cameră specială de spital pentru aceia care erau ţintuiţi la pat. Numai datorită îngrijirilor oferite de el personal s-a putut ca 80 dintre aceşti oameni să fie salvaţi de la o moarte sigură şi readuşi la viaţă.
Susţinem cu sinceritate să îl ajutaţi pe Directorul Schindler în orice mod posibil şi, mai ales, să îi daţi posibilitatea să îşi construiască o nouă viaţă, căci, prin tot ceea ce a făcut pentru noi, atât în Cracovia, cât şi în Bruennlitz, şi-a sacrificat întreaga sa avere.
Bruennlitz, 8 mai 1945.”
www.oskarschindler.com
