Scena de gen ca alegorie jpeg

Scena de gen ca alegorie

­čôü Istoria unui tablou
Autor: Cosmin Ungureanu

David Teniers cel T├ón─âr (1610ÔÇô1690) este unul dintre cei mai productivi mae╚Ötri flamanzi din veacul al XVII-lea.Fiul unui pictor ╚Öi comerciant de art─â, ╚Öi-a urmat cu abilitate traiectoria ├«n societatea vremii, at├ót ├«n breasla arti╚Ötilor c├ót ╚Öi ├«n r├óndul clientelei.

├Än anii 1630-40, bun─âoar─â, ├«i sunt acordate felurite oficii importante la Anvers, ora╚Öul natal, unde ├«n 1663, ├«n plin─â glorie, va ├«ntemeia Academia de Arte. C─âs─âtorit cu Anna, fiica lui Jan Brueghel cel B─âtr├ón ╚Öi elev─â a marelui Rubens, Teniers cel T├ón─âr este numit ├«n 1647 ÔÇ×conservatorÔÇŁ (ÔÇ×ayuda de camaraÔÇŁ) al galeriei de pictur─â a arhiducelui Leopold-Wilhelm de Austria, guvernator al Flandrei, pe atunci provincie a Imperiului spaniol. ├Än aceast─â calitate se mut─â la Bruxelles pentru restul vie╚Ťii, Cump─âr─â acumunde se remarc─â ├«ndeosebi prin contribu╚Ťia la instaurarea unei categorii aparte de imagini ÔÇô ÔÇ×tablourile-catalogÔÇŁ, reprezent├ónd galeria arhiducelui cu varii personaje surprinse ├«n vizit─â[i].

Asemenea tat─âlui s─âu, David Teniers cel T├ón─âr ╚Öi-a cultivat de timpuriu gustul pentru imita╚Ťie ╚Öi pasti╚Ö─â. Ini╚Ťial dup─â tablourile lui Joos de Momper, apoi dup─â cele ale lui Gonzales Coques ╚Öi Frans Franken, iar dup─â 1635, odat─â cu voga pentru scenele de tavern─â cu ╚Ť─ârani, dup─â inventatorul lor, Adriaen Brouwer. Din repertoriul acestuia, David Teniers cel T├ón─âr a multiplicat la nesf├ór╚Öit scheme compozi╚Ťionale, tipologii ╚Öi anecdote figurative, vreme de aproape trei decenii, p├ón─â la orientarea, c─âtre 1660, aproape exclusiv pentru peisaje pastoral-arcadiene[ii]. Din acest─â epoc─â dateaz─â ╚Öi tabloul de la Muzeul Na╚Ťional de Art─â al Rom├óniei intitulat generic ÔÇ×Interior flamandÔÇŁ (ulei pe p├ónz─â;40 x 55, 5 cm).

David Teniers cel Tânăr,  Interior de bucătărie,  1644,  Mauristhuis,  Haga.
David Teniers cel Tânăr, Interior de bucătărie, 1644, Mauristhuis, Haga.

David Teniers cel Tânăr, Interior de bucătărie, 1644, Mauristhuis, Haga.

 Interior flamand.Tabloul de la Bucure╚Öti are toate datele unei banale ÔÇ×scene de genÔÇŁ, ├«n care c├óteva personaje de condi╚Ťie joas─â├«╚Öi fac de lucru ├«ntr-un loc incert, aglomerat de felurite obiecte ├«mpr─â╚Ötiate aparent f─âr─â rost. O ÔÇ×arhitectur─âÔÇŁ precar─â delimiteaz─â spa╚Ťiul, construindu-i o anume identitate:un cuptor prismatic masiv, un st├ólp, c├óteva uluci diforme. De╚Öi evident plebee, realitatea ├«nf─â╚Ťi╚Öat─â nu este lipsit─â de o anumit─â solemnitate ÔÇ×clasic─âÔÇŁ, determinat─â de anumite raporturi spa╚Ťiale ╚Öi de o vag─â simetrie ordonat─â ├«n jurul personajului central, ╚Öi accentuat─â de lumina proiectat─â teatral. Ca ├«n nenum─ârate alte exemple din aceast─â categorie, coloritul este tern, dominat de nuan╚Ťe de brun ╚Öi ocru, ca ╚Öi cum inten╚Ťia artistului ar fi fost de a evoca indirect un anume substrat ÔÇ×p─âm├óntiuÔÇŁ comun picturii ╚Öi condi╚Ťiei umile a personajelor reprezentate. C├óteva accente cromatice ÔÇô dou─â pete de albastru ├«n prim-plan, un strop de ro╚Öu ├«n fundal ÔÇô submineaz─â ├«ns─â monotonia de ansamblu. Splendoarea acestui tablou nu rezid─â, totu╚Öi, ├«n efectele de culoare, ci mai degrab─â ├«n transpunerea unui scenariu mai subtil dec├ót pare la prima vedere.

 O punere ├«n scen─â cu sub├«n╚Ťeles.Maestru al montajelor vizuale, David Teniers asambleaz─â ├«n aceast─â imagine, ├«n fapt, dou─â subiecte distincte:interiorul de tavern─â ╚Öi buc─ât─âria. ├Äntre ele, cu o probabil─â func╚Ťie corelativ─â, este figurat─â o femeie cu statut greu discernabil (slujnic─â?), privind departe, ├«n afara cadrului. Ambiguitatea interiorului este complicat─â apoi de natura diferit─â a celor dou─â spa╚Ťii articulate:un prim-plan domestic, eminamente feminin, etal├ónd vase ╚Öi alimente;un fundal str─âin, un fel de ÔÇ×alveol─âÔÇŁ spa╚Ťial─â esen╚Ťialmente masculin─â, exterioar─â ├«n ciuda ├«nchiderii ei ├«n penumbr─â.

Chipuri ale viciului cu tr─âs─âturi sociale indistincte, cei patru b─ârba╚Ťi reprezenta╚Ťi caricatural par a ignora cu des─âv├ór╚Öire ce se petrece ├«n preajm─â. Se poate presupune c─â, ├«n a╚Öteptarea cinei, ├«╚Öi petrec timpul ├«n compania vinului ╚Öi a tutunului. Prezen╚Ťa lor, mai mult sau mai pu╚Ťin plauzibil─â ├«n raport cu scena din prim-plan, func╚Ťioneaz─â ├«n tot cazul ca element de semnalizare a vulgarit─â╚Ťii ÔÇô ├«n m─âsur─â s─â st├órneasc─â amuzamentul privitorului[iii]ÔÇô iar la limit─â, prin dezordinea social─â implicit─â, ca poten╚Ťial─â primejdie moral─â.

├Än col╚Ťul opus, intens luminat, se r─âsfir─â un splendid etalaj de vase (de aram─â, lut, sticl─â) ╚Öi alimente (calupuri de br├ónz─â, fructe ╚Öi legume). Cu aparen╚Ťa unei naturi statice sui generis, acest etalaj poart─â reminiscen╚Ťa tablourilor lui Pieter Aertsen, inventatorul, c─âtre mijlocul veacului precedent, al ÔÇ×buc─ât─âriilorÔÇŁ, ÔÇ×tarabelorÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×pie╚ŤelorÔÇŁ codificate moral-religios. ├Än logica unui asemenea tablou, dincolo de aluziile inventive la literatura antic─â, ├«ndeosebi la atmosfera evocat─â de satirele lui Juvenal, era sesizabil─â o anumit─â ├«nc─ârc─âtur─â simbolic─â a alimentelor, unele dintre ele justificate chiar prin referin╚Ťe literare (Pliniu cel B─âtr├ón, Naturalis Historia):dovleceii ╚Öi castrave╚Ťii, bun─âoar─â, erau unele dintre cele mai comune metafore sexuale, dup─â cum varza era conotat─â ├«n termenii indecen╚Ťei ╚Öi extravagan╚Ťei[iv]. ├Än tabloul lui David Teniers, obiectele risipite pe podea ├«ncurajeaz─â cel pu╚Ťin dou─â interpret─âri ├«n cheie moralizatoare:fie ca spectacol al tr├ónd─âviei, fie ca embleme ale luxuriei (papucul desperecheat, vasul cu fundul vizibil, ulciorul r─âsturnat, paharul de vin).

Cu o min─â melancolic─â ╚Öi postura similar─â cu cea a unei Magdalene penitente, femeia din prim-plan pare a se fi oprit din cur─â╚Ťarea unui m─âr ÔÇô aluzie voalat─â la p─âcatul primordial? ÔÇô ca ╚Öi cum s-ar afla ├«n pragul unei alegeri morale. Prins─â la mijloc, ├«ntre o lume masculin─â rudimentar─â ╚Öi o recuzit─â a p─âcatului codificat, prive╚Öte ├«n afar─â, ocolindu-le pe ambele.   

 S─âr─âcia vs. opulen╚Ťa ostentativ─â.Arta combinatorie a lui David Teniers, pictor de curte exersat ├«n asamblaje vizuale, se verific─â prin existen╚Ťa unui alt tablou foarte asem─ân─âtor compozi╚Ťional cu cel de la Bucure╚Öti, ├«nf─â╚Ťi╚Ö├ónd aceea╚Öi dualitate spa╚Ťial─â articulat─â prin prezen╚Ťa unui personaj corelativ. Un joc al dublurii contrapune, ├«n aceea╚Öi structur─â figurativ─â, o imagine a s─âr─âciei ╚Öi una a opulen╚Ťei ostentative. Ambiguitatea din primul tablou las─â ├«ns─â loc unei apoteoze a virtu╚Ťii domestice lipsit─â de orice echivoc. ├Än locul slujnicei troneaz─â o matroan─â, iar ├«mplinirea ╚Öi fidelitatea conjugal─â sunt evocate vizual prin prezen╚Ťa fiului ╚Öi a unui c├óine. Postura, gestica, expresia facial─â ÔÇô poate ╚Öi fr─âm├óntarea interioar─â ÔÇô sunt ├«ns─â identice cu cele al personajului din tabloul de la Bucure╚Öti.

[i]Vezi Ernst Vegelin van Claerbergen (ed.), David Teniers and the Theatre of Painting, The Courtauld Institute of Art Gallery, 2006;

[ii]Hans Vlieghe, Flemish Art and Architecture 1585-1700, Yale University Press, 1998, pp. 160-162;

[iii]Hessel Miedema, ÔÇ×Realism and Comic Mode:The PeasantÔÇŁ, in Simiolus:Netherlands Quarterly for the History of Art, Vol. 9, No. 4, 1977, p. 211;

[iv]Margaret A. Sullivan, ÔÇ×AertsenÔÇÖs Kitchen and Market Scenes:Audience and Innovation in Northern ArtÔÇŁ, in The Art Bulletin, Vol. 81, No. 2, 1999, p. 258.