Salamina, bătălia pentru supraviețuire a lumii libere
Anul 490 î.en.-Marathon, Grecia:10 000 de atenieni şi încă 1000 de plateeni conduşi de viteazul strateg Miltiade mărşăluiesc încet, echipaţi în armuri, cu coifuri şi cu scuturi strălucitoare în bătaia soarelui abia răsărind, cu suliţele îndreptate înainte. În faţa lor, 600 de corăbii pe plajă, debarcând 25 000 de arcaşi şi suliţaşi, însoţiţi de încă 1000 de călăreţi perşi ce abia îşi instalaseră tabăra sub comanda generalului Datis. Aflaţi la doar 700 metri de inamic, comandanţii atenienilor au început să strige “Eleleu! Eleleu!” pentru a-şi îmbărbăta soldaţii şi a creşte viteza înaintării, efectuând un atac sinucigaş asupra unei armate superioare numeric.
Printre bravii soldaţi remarcabili avea să se remarce Temistocle. Hopliţii atenieni i-au învăluit şi i-au luat pe perşi prin surprindere, măcelărindu-i. Cu suliţele îi împungeau şi cu săbiile îi înjunghiau, fiind apăraţi de scuturi cu care formau impenetrabila falangă. 6400 de perşi şi doar 192 de atenieni (inclusiv polemarhul Callimachus) au murit eroic în aceea zi. Perşii au fost puşi pe fugă, retrăgându-se pe corăbii. Pentru prima oară, o forţă inferioară numeric a înfrânt o armată a celui mai mare imperiu de atunci.Campania persană în Grecia iniţiată de regele Darius a eşuat. Regele era cuprins de dorinţa de răzbunare.
Regele-zeu şi regina comandant
Darius era pregătit să iniţieze o nouă expediţie asupra oraşelor-state greceşti, de data asta una pe care să o conducă el personal. A petrecut 3 ani pregătind vase şi trupe, dar revolta din Egipt i-a captat atenţia. Dar în anul 486 i.en., bolnav şi bătrân fiind, regele Darius I a murit. Corpul său a fost îmbălsămat şi înmormântat într-o stâncă sculptată.
Xerxes, cel mai mare fiu al său, născut în purpură, l-a succedat la tron la vârsta de 36 de ani, proclamându-se “Regele Regilor”. Tranziţia puterii către Xerxes a fost asigurată de autoritatea mamei sale, Atossa, pentru ca succesiunea sa să nu-i fie contestată de o altă persoană sau rival al familiei ahaemeniene. Xerxes a reprimat cu brutalitate revoltele din Egipt şi Babilon. Şi-a numit fratele Achaemenes ca satrap asupra Egiptului şi pentru a-i pedepsi pe babilonieni, le-a confiscat statuia de aur a lui Bel (Marduk).Din anul 483 i.en., Xerxes şi-a pregătit expediţia către Grecia. A săpat canalul care avea să-i poarte numele în istmul peninsulei Muntelui Athos pentru ca proviziile să fie transportate.Mai avea însă un obstacol care îi stătea în cale:Hellespont. A încercat să construiască un pod. Dar o furtună l-a distrus. Xerxes, mâniat, a poruncit biciuirea apei de 300 de ori. În cele din urmă, a realizat poate una dintre cele mai măreţe minuni antice:a construit un pod de 314 corăbii pe Hellespont de o lungime de 2200 metri pentru a-l traversa. Trupe multietnice au traversat podul:asirieni, babilonieni, egipteni, evrei, traci, greci şi fenicieni, în număr de 880 000. Însă Xerxes nu avea să conducă expediţia de unul singur.
Artemisia I de Caria, regina Halicarnassului (oraş inclus în Satrapia Căria a Imperiului Persan), s-a aliat cu Regele Regilor. Tatăl ei, Lygdamis I, a fost la rândul său satrap. După moartea soţului ei, ea a preluat tronul căci fiul ei era prea tânăr, iar nepotul ei a fost exilat. Artemisia nu era orice regină care doar stătea la curte, ci una războinică. Rolul ei în invazia Greciei a fost major.Artemisia era recunoscută că o regina războinică. Grecii au pus drept recompensă pentru capturarea ei 10 000 de drahme.
Odată, Artemisia, înainte să cucerească oraşul Latmus, a organizat un festival care a atras atenţia locuitorilor oraşului. Când orăşenii şi soldaţii au plecat să vadă ce se întâmplă, Artemisia a dat comanda pentru lansarea unui asalt în forţă, cucerind Latmus .
Temistocle şi Zidul de lemn
Temistocle era fiul unui cetăţean atenian de rând şi al unei imigrante. Părea să devină un om nesemnificativ, dar măreţ printr-o cale, bună sau rea, după cum îi spuneau profesorii.Temistocle din Atena, care avea 44 de ani în perioada respectivă, era politician şi orator abil, populist, bazându-se pe sprijinul atenienilor săraci. În 493 i.en., când a fost ales arhonte, el a propus sporirea puterii navale a Atenei. 10 ani mai târziu, a contribuit la construirea unei flote de 200 de trireme. Avea şi un motiv:oracolul prevestea că un zid de lemn va apăra oraşul . Zidul de lemn nu putea fi nimic altceva decât flota ateniană.
În 481 i.e.n., în cadrul congresului, Temistocle a susţinut crearea unei alianţe greceşti împotriva unui inamic comun şi anularea tuturor divergenţelor între oraşe-state Spartanii au fost desemnaţi să susţină apărarea în timp ce atenienii vor contribui la cea maritimă. Deşi Temistocle a încercat să preia comandă forţelor navale, Corint şi Eghina au refuzat să ofere comanda atenienilor. Temistocle, pragmatic, a făcut un compromise cu spartanii, oferindu-le lor comanda forţelor navale în persoana lui Eurybiades.
În cadrul Congresului din primăvară anului 480 i.en., Temistocle a sugerat menţinerea unei lini de apărare de către spartani la Termopile, un culoar îngust, în timp ce flota ateniană avea să blocheze Strâmtoarea Artemisium.
Artemisium-unde fii atenienilor şlefuiesc piatra de temelie a libertăţii
După trei zile de furtună, pe 8 septembrie, o flotă grecească alcătuită din 220 de trireme greceşti la comanda spartanului Eurybiades (comandantul second fiind Temistocle) blocase Strâmtoarea Artemisium în timp ce o ariegarda grecească comandată de Leonidas menţinea apărarea la Termopile. Flota persană alcătuită din 1207 corăbii la comanda lui Achaemenes, Ariabignes, Artemisia şi Damasithymos se puse în mişcare, venind dinspre Therma. Artemisia însăşi era la comanda a cinci corăbii. Flota grecească se afla în pericolul de a fi anihilată. Perşii au văzut că flota grecească se îndrepta spre ei. Aceştia decid să-i atace, sperând că vor smulge uşor o victorie. Au avansat rapid spre mică flota grecească. Dar grecii au planificat o tactică care avea să-i scoată din primejdie:formarea unui semicerc, cu berbecii poziţionaţi pe exterior. Manevra părea să dea roade. La semnalul următor, vasele greceşti s-au mişcat în afara poziţiei, îndreptându-se spre vasele perşilor pentru a le surprinde cu garda jos. 30 de corăbii persane sunt capturate sau scufundate. Din păcate, un vas grecesc comandat de căpitanul Antidorus din Lemnos a dezertat şi s-a alăturat inamicilor. Spre noapte, bătălia se încheiase, grecii obţinând avantaje. În timpul nopţii, o altă furtună s-a declanşat, ceea ce i-a împiedicat pe greci să se amplaseze la sud împotriva unui detaşament persan trimis în Eubeea. Detaşamentul persan a fost lovit de furtună, fiind împins spre coastele cu stânci, multe vase fiind scufundate. În ziua următoare, flota persană şi-a revenit după cele două furtuni, însă a renunţat să-i atace pe greci care în acest timp primesc drept întăriri 53 de corăbii ateniene. Aşteptând până după amiază, grecii au avut oportunitatea de a ataca vasele ciciliene care patrulau, distrugându-le înainte să se retragă la căderea nopţii.În a treia zi, flota persană era pregătită să atace flota grecească cu toată forţa. Grecii, văzând flota persană reîntărită, au încercat să blocheze strâmtoarea Artemisium, aşteptând atacul perşilor. Perşii au alcătuit o formă de semicerc din corăbii şi au încercuit flota grecească pentru a o atrage în lupta. Bătălia a început, fiind crâncenă. A durat o zi întreagă, flota grecească încercând să-şi apere linia. 100 de corăbii greceşti au fost distruse în timp ce perşii au pierdut doar 400 de corăbii din întreagă flotă. Temistocle a ordonat echipajelor să se sacrifice pentru a nu cădea în mâinile perşilor. Dar în urma pierderilor, flota grecească nu mai putea să menţină linia de apărare, astfel, a evacuat strâmtoarea. Între timp, o veste cumplită a fost adusă:4000 de greci, inclusiv spartanii lui Leonidas, au fost măcelăriţi la Termopile.
Divina Salamina –ultima redută grecească
“Nu în linişte aşteptaţi venirea cailor, a picioarelor mărşăluind, a oştirii armate asupra ţării. Plecaţi. Întoarceţi-vă spatele. Vă veţi întâlni în luptă oricum. O, Divina Salamina, vei fi moartea multor fii a femeilor între semănat şi recolta de cereale”:asta transmitea atenienilor oracolul de la Delfi.
Moralul grecilor era la pământ. Armata persană victorioasă traversa culoarul Termopile pe cadavrele a celor 4000 de greci peloponesieni căzuţi la datorie (inclusiv cei 300 de spartani). Xerxes îi găseşte trupul regelui Leonidas şi ordonă decapitarea sa. Capul i-a fost înfipt pe o prăjină, iar corpul i-a fost crucificat.
Flota grecească s-a retras de la Artemisium spre Salamis pentru a sprijini evacuarea Atenei căci forţele imense ale regelui Xerxes se apropiau. Perşii, aflaţi pe pământ grecesc, au distrus şi jefuit oraşele din Boetia, Plateea şi Thesipae care nu s-au predat . Grecii, mai ales peloponesienii, s-au pregătit să apere istmul Corint, demolând singurul drum dinspre Megara care îl conducea spre ei şi au construit un nou zid.
Atena, deşi fusese evacuată, câţiva atenieni au rămas pe Acropole unde la venirea perşilor au rezistat luptând până au fost răpuşi. Regele Xerxes a ordonat arderea Atenei. Părea că acesta avea să fie sfârşitul civilizaţiei greceşti. Xerxes se simţea pe deplin victorios. Grecii erau pedepsiţi pentru obrăznicia lor de a se implica în revoltă ioniană şi daunele pe care le pricinuiseră. Răzbunase apoi înfrângerea tatălui său la Marathon. Dar campania persană era pe departe de a se termina căci o ultima rezistenţă greacă se menţinea. La Salamina se afla ultima redută a civilizaţiei greceşti, mai precis, un fort maritim:cele 378 de corăbii greceşti. Temistocle i-a trimis un mesager lui Xerxes pentru a-i transmite că grecii se retrag la istmul din Corint.Următorii 2500 de ani aveau să se decidă la Salamina.
Flota greacă era alcătuită din:180 de trireme ateniene, 20 din Chalcis, 15 din Sicyion, 7 din Ambracia, 3 din Leucas, 1 din Cythnus, 1 din Sphnus, 40 de trireme din Corint, 20 din Megara, 10 din Epidaurus, 5 din Troezen, 3 din Hermione, 2 din Ceos 1 din Serifos, 30 din Aegina, 16 trireme din Sparta, 7 din Eretria, 4 din Naxos, 2 din Styra, 2 din Melos şi 1 din Croton.
În Grecia antică, o triremă era construită din lemn de pin, chiparos, brad (pentru interior) şi stejar (pentru exterior) şi alte materiale specifice epocii. Pânzele erau cusute din in.
Triremele trebuiau să îndeplinească următoarele caracteristici:propulsia, viteza, greutatea, linia de plutire, stabilitatea, rezistenţa şi fezabilitatea, toate dependente una de alta. Organizarea, aranjamentul şi numărul vâslaşilor reprezentau primul factor decisiv în mărimea vasului. Viteza crescută depindea de raportul lungimea vâslelor şi lungimea bordului. În ambele părţi ale triremei erau câte trei nivele de vâslaşi amplasaţi . “Motorul” vasului era alcătuit dintr-o echipă de 170-180 de vâslaşi ce asigurau viteza de 9-10 noduri. Vâslaşii erau împărţiţi în trei categorii:thronoi-nivelul superior(în număr de 31), zygoi-nivelul mijlociu (în număr de 27) şi thalamoi-nivelul inferior (în număr de 27). Vâslele aveau lungimea de 4 metri. Triremele aveau lungimea de 37 metri, cu o rază de 6 metri şi cântăreau 50 de tone. Erau rapide, manevrabile, având un berbec din bronz la proră.
La comanda triremei erau cârmaciul (kybernetes), căpitanul navei (trierarchos), comandantul de canotaj (keleustes), un ofiţer, un tâmplar, un cântăreţ la flaut şi echipajul de marinari. Multe trireme erau dotate la proră cu decoraţiuni, precum capete de animale.Berbecii din bronz (cu cap de capră sau berbec) erau acompaniaţi de o pereche de ochi largi pictaţi pe lemnul prorei.
Erau utilizate două modalităţi de luptă:triremele izbeau cu berbecul vasul inamic şi îl scufundau sau trupele triremei se urcau pe vasul inamic dacă erau în apropiere (la bord mai era un echipaj de câte 10 hopliţi şi 4 arcaşi pe fiecare triremă).
Pe vasele persane erau trupe uşoare de infanterie.
Regele Xerxes anticipa rezistenţă la Salamina. Temistocle consideră că dacă învinge flota persană la Salamina, Grecia ar putea fi salvată de la distrugere.
Regina Artemisia i-a transmis regelui Xerxes că desfăşurarea bătăliei la Salamina şi acceptarea provocării oferite de greci ar putea reprezenta un risc. I-a recomandat că dacă nu se grăbeşte să lupte pe mare, dar să-şi menţină poziţia flotei pe lângă ţărm sau să avanseze spre teritoriul peloponesian, îşi va putea duce campania la bun sfârşit. Susţinea că grecii nu erau capabili să menţină apărarea pentru mult timp şi dacă îi va împrăştia, îşi vor retrage flota. Flota persană era prea largă pentru a se lupta cu flota greacă în strâmtoarea Salaminei şi să trimită vase cu trupe spre Pelepones. Ambele părţi erau pregătite de înfruntare. Perşii erau avantajaţi tactic, fiind superiori numeric şi având vase mai bune cu echipaje mai mari. Triremele greceşti, în număr de 378, aveau echipaje neexperimentate. Perşii şi vasele greceşti asiatice au început să utilizeze manevra diekplous-infiltrarea vaselor pe linia inamică. Flota greacă avea să ducă un contraatac.
Flota ateniană era în stânga pe când cea spartană era în dreapta, iar celelalte contingente din alte oraşe-state erau în centru. Flota greacă forma două rânduri căci strâmtoarea era prea îngustă pentru un singur rând. Rândurile erau dispuse între strâmtorile Salamina şi Muntele Aigaleo sau între coasta Ayios Georgis şi coasta Cape Vavari.
Flota persană a fost trimisă să blocheze ieşirea din strâmtoare din timpul nopţii, plănuind să învăluiască flota greacă care se refugia. Flota egipteană, aliată cu cea persană, a fost trimisă să navigheze în jur pentru a bloca ieşirea nordică din strâmtoare. 400 de trupe persane au fost staţionate pe insula Psyttaleia, în mijlocul ieşirii din strâmtoare. Capcana lui Xerxes părea să aibă succes. Flota greacă era pe deplin încercuită.
Nu i-au atacat pe greci până dimineaţă. Neavând cale de ieşire, grecii se pregătiseră pentru marea bătălie. Temistocle le ţinuse un discurs. Grecii cântau imnuri războinice:
“ Oh, fii grecilor, duceţi-vă
Eliberaţi-vă ţara, eliberaţi-vă
Copii voştri, femeile voastre, scaunele zeilor-părinţi,
Şi mormintele strămoşilor:acum este lupta pentru toate acestea.”
Flota greacă părea că dorea să dea înapoi decât să atace imediat pentru a-şi menţine poziţia. O triremă de origine necunoscută (probabil comandată de Ameinias de Pallene conform unui zvon) a înaintat însă pentru a izbi cu berbecul un vas persan.
Bătălia începuse. Triremele, cu berbecii lor, izbeau şi scufundau vasele persane. Triremele care s-au apropiat destul de mult faţă de vasele persane le-au permis trupelor de hopliţi să se urce pe acestea şi să se lupte cu trupele persane.
Pe ul stâng al flotei greceşti, amiralul persan Ariabignes, fratele lui Xerxes a fost ucis de o suliţă când încerca să se urce pe vasul inamic şi a fost aruncat în mare, iar vasele conduse de el s-au dezorganizat. Artemisia însăşi i-a recunoscut trupul care plutea pe mare. Escadroanele feniciene au fost împinse înapoi spre coastă, multe vase retrăgându-se. Fenicienii, pe măsură ce pătrundeau în strâmtoare, au fost întâmpinaţi de flota greacă care era în formaţia literei “L” . Strâmtoarea, ca şi Termopile, devenea un teren avantajos pentru greci. În centru, vârful flotei greceşti a împins linia persană, despărţind-o în două.
Artemisia care conducea contingentul carian, a fost atacată de trirema lui Ameinias de Pallene. Pentru a scăpa, a atacat şi a izbit un alt vas calyndian aliat cu perşii, vas pe care se afla regele Damasithymos. Artemisia purta la ea două steaguri:cel persan şi cel grec.Când un vas grecesc se apropia, ridica steagul grec, fără că vasele inamice să suspecteze ceva.
Xerxes privea bătălia dezamăgit, spunând:" bărbaţii mei au devenit femei, şi femeile mele au devenit bărbaţi". La Polyaenus, Xerxes a recunoscut-o pe Artemisia ca un comandant abil şi i-a dăruit o armură grecească, oferindu-i titlul de căpitan al vasului ei.
Flota persană a început să se retragă în Phalerum, încercând să părăsească strâmtoarea, fiind supusă unei ambuscade de către vasele Aeginei. Vasele persane rămase au încercat Cumpără acumşi ele să se retragă spre portul din Phalerum. Generalul atenian Aristides a luat un detaşament cu oameni care au traversat Psyttaleia şi i-au ucis pe soldaţii perşi din garnizoană staţionată acolo.
300 de vase persane au fost scufundate.
Xerxes privea umilit carnagiul de pe tronul său amplasat pe. Câţiva căpitani ale unor vase feniciene începuseră deja să-i învinuiască pe ionieni pentru dezastrul bătăliei. Xerxes, aflat într-o situaţie deplorabilă, a ordonat decapitarea căpitanilor fenicieni pentru că i-au denigrat pe nobilii ionieni ce au luptat cu curaj a căror vas a fost capturat de un vas din Aegina.
Până la apusul soarelui, bătălia se terminase. Vasele persane s-au retras cu sprijinul trupelor terestre la Phalerum.
Civilizaţia greacă a fost salvată de captivitate. Grecii pierduseră doar 40 de trireme.Un an mai târziu, pe 27 august 479 i.en., o altă flota greacă alcătuită din 250 de vase a învins o flota persană alcătuită din 300 de vase la Mycale. Imperiul Persan pierduse insulele din Marea Egee, iar în Asia Mică, cetăţile ioniene au declanşat o a doua revoltă împotriva stăpânirii persane la mai bine după un deceniu. După atâtea sacrificii, oraşele-state greceşti puteau în sfârşit să se mândrească că au învins cel mai mare imperiu al epocii.
După campania eşuată, Xerxes s-a întors în Persia unde s-a preocupat de proiecte arhitecturale. În 465 i.en. a fost asasinat de un comandant al gărzii regale şi de un eunuc.Artemisia s-a îndrăgostit de un bărbat din Abydos. S-a sinucis din dragoste, aruncându-se de pe stâncă.Temistocle, care a devenit un politician prea puternic şi arogant, a fost ostracizat în 471 i.en. După un exil îndelungat în Asia Mică, până la moartea sa din 459 i.en., Temistocle a intrat în slujba noului rege al Persiei, Artarxerxes I.
După aproape două decenii de războaie, a avut loc ascensiunea unui nou imperiu. Liga de la Delos a luat fiinţă în 477 i.en., fiind o alianţă de oraşe-state sub conducerea Atenei. După câteva războaie şi campanii pe teritoriul Asiei Mici aflată sub stăpânire persană, în 449 i.en. a fost încheiat tratatul de pace de la Callias cu Imperiul Persan.
Atena a devenit un imperiu maritim, în timp ce Sparta deţinea hegemonia în Pelopones. Ambele puteri ale lumii greceşti îşi revendicau supremaţia.
Surse:
http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Hdt.+toc&redirect=true
http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.01.0084&redirect=true
