România socialistă nu are nevoie de carte multă și valoroasă
S-a scris și s-a vorbit mult că în perioada guvernării președintelui comunist a fost bine, că economia mergea și erau locuri de muncă în țară. Masele populare au întotdeauna tendința să idealizeze trecutul pentru că prezentul pare cenușiu și plin de obligații, mai ales că greutățile sunt amplificate de presa națională, mereu dornică să genereze senzaționalul prin care oamenii să fie lipiți de ecranele colorate.
Datele statistice ale statului comunist arătau amploarea prăbușirii economice, chiar dacă autoritățile erau dornice să ascundă adevărul cu orice preț. Anuarul statistic din 1985 avea și o rubrică dedicată producției de carte în România socialistă și se poate afla că în anul 1980 au fost introduse în depozitul legal 7.350 de cărți și broșuri noi. Se observă aici politica interesantă a liderilor comuniști de a include în calcule broșurile ce aveau un număr redus de pagini și valoare științifică foarte redusă. Anul 1984 a fost marcat de apariția a doar 5.632 de titluri, broșurile ideologice fiind și aici prezente. Tirajul s-a prăbușit până la 64.608.000 exemplare, adică erau mai puține decât în anul 1965, mereu ales drept reper pentru a sublinia măreția unei adevărate Epoci de Aur. Atunci au fost imprimate 69.684.000 de volume de diferite dimensiuni.
Statul român acorda o atenție deosebită literaturii pentru că putea să inoculeze minunile propagandei de partid și au fost tipărite peste 30.000.000 de exemplare. Se adăugau 5.480.000 de unități dedicate Științelor și problemelor sociale, adică aici era aproape numai propagandă comunistă. Istoria și Geografia, chiar dacă aveau un potențial real în a influența gândirea populației, au fost neglijate și au apărut numai 280 de titluri și tirajul era de numai 3.298.000 de cărți și broșurele în 1984. Scăderea era evidentă față de cele 5.924.000 din 1980. Au apărut 1.814 titluri despre Tehnică, Industrie, Agricultură și Medicină, dar tirajul a fost de numai 6.950.000 de exemplare, ceea ce era foarte puțin în raport cu cele 10.654.000 din 1980. Statul nu permitea oamenilor să se instruiască la un nivel superior și această practică respecta o directivă a poliției politice sovietice din anul 1947. Intelectualii erau un pericol pentru o lume care trebuia să fie cât mai uniformă. Industria tipografică a fost menținută artificial în viață pentru că era necesară aparatului de propagandă, dar cărțile de valoare erau din ce în ce mai puține și tirajul era drastic diminuat în favoarea operelor conducerii statului.
Plata datoriei externe a dus la economii drastice în domeniul științific și a fost normal ca România socialistă să rămână în urmă la capitolul cunoaștere. Fuga peste graniță a intelectualilor a amplificat dezastrul și țara a ajuns un fel de mare muzeu în aer liber. Nicolae Ceaușescu a reușit după 1980 să amplifice fenomenul de criză economică prin care trecea România pentru că era supusă sancțiunilor din partea SUA după ce Uniunea Sovietică a început agresiunea împotriva Afganistanului în numele revoluției mondiale. Cărțile bune erau căutate pe piață și statul putea să obțină fonduri interesante pentru că avea monopol absolut asupra comerțului. Aplicarea politicii de economii a acutizat sărăcia și lipsa de știință de carte. Poporul român a fost sacrificat pentru o idee utopică, aceea că ideologia comunistă este singura soluție pentru un trai fericit la nivel global și pentru totdeauna. Prăbușirea sistemului era evidentă și din cărțile regimului, dar situația reală era și mai dezastruoasă. Gândirea de tip lagăr nu poate să aducă fericire și progres decât în mintea unor persoane ce nu pot raționa logic.
