România și vecinii săi

România a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007. Acest lucru impunând şi modificarea relaţiilor sale cu ţările vecine nemembre, Republica Moldova. România este interesată în consolidarea opţiunii europene a acestei ţări deoarece doreşte o vecinătate stabilă, democratică, prosperă şi cu influenţe europene. România s-a arătat dispusă să sprijine modalităţile de integrare a Republicii Moldova şi să împărtăşească din experienţa ei în domeniul integrării. România consideră că Uniunea Europeană ar trebui să se implice mult mai mult în soluţionarea conflictelor îngheţate, în toate formele sale privind soluţionarea[1].

Vecinătatea politicii externe româneşti este considerată un element cheie în asigurarea unui climat de stabilitate, respectiv securitate în zonă. Încă de la începutul anilor 1990, România a beneficiat de un nivel important de asistenţă din partea Uniunii Europene în aproape toate domeniile, dar în mod special în cel de democratizare a ţării. Pentru România, sprijinirea statelor din vecinătatea estică a devenit o datorie morală. În acelaşi timp, ţara noastră a decis să se alăture şi să contribuie alături de restul ţărilor membre la Facilitatea de Investiţii pentru Vecinătate[2].

Bucureştiul consideră că între România şi Republica Moldova relaţiile nu pot fi decât de parteneriat privilegiat şi cooperare. Rolul pe care şi l-a asumat în faţa Chişinăului este acela de avocat în promovarea politicii externe. România urmăreşte şi propune acţiuni şi reforme în privinţa Politicii de Vecinătate. O atenţie specială, România îi acordă proiectelor privind cooperarea transfrontalieră. Bucureştiul va trebui în continuare să îşi intensifice eforturile de a atrage voinţa politică şi a celorlalte state membre în privinţa promovării unei poziţii comune şi coerente a Uniunii Europene faţă de regiunea extinsă a Mării Negre[3]. Va fi important să observăm în ce măsură acestea se vor adeveri şi cât de practice vor fi în Politica de Vecinătate pe care o sprijină România.

România – Republica Moldova în cazul Politicii de Vecinătate

Republica Moldova şi-a căpătat independenţa în 1991, o dată cu căderea Uniunii Sovietice. Moldova încercând continuu de atunci să aibe relaţii bilaterale şi multilaterale cu Rusia, SUA şi Uniunea Europeană. O atenţie specială dată de către Uniunea Europeană Chişinăului sunt relaţiile comerciale şi de cooperare economică. În ceea ce priveşte progresele realizate de Republica Moldova în cadrul Politicii de Vecinătate s-au văzut progrese în aproape toate domeniile[4]. Anul 2008 a însemnat un an important deoarece Chişinăul a făcut progrese extrem de importante în ceea ce priveşte guvernarea şi reformele.

Similar celorlalte state din fosta Uniune sovietică, relaţiile dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova s-au axat iniţial doar în contextul juridic al unui Acord de Parteneriat şi Cooperare, semnat în 1994 şi intrat în vigoare patru ani mai târziu. Includerea Republicii Moldova în noua politică de vecinătate în 2004 a nemulţumit Rusia. Influenţa Rusiei nu se rezumă doar la prezenţa sa continuă în Transnistria, ci şi în evoluţia sa economică[5].

Programul noului guvern moldovean urmăreşte reformarea societăţii, liberalizarea economică, dezvoltarea infrastructurii energetice ce reprezintă puncte cheie în această guvernare. În ceea ce priveşte criza economică, aceasta şi-a făcut simţită prezenţa şi în Republica Moldova începând cu 2008, simţindu-se o diminuare a exporturilor şi importurilor. Relaţiile României cu Republica Moldova au avut un parcurs şerpuitor, trecând prin bucuria post-decembristă vis-à-vis de posibilitatea reîntregirii, apoi prin răcirea periodică a relaţiilor cauzată de atitudinea ezitantă şi demersurile contradictorii ale regimului de la Chişinău[6].

România sprijină intensificarea cooperării dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova în domeniile mobilităţii şi cooperării economice. România a fost statul care a solicitat lansarea unui parteneriat de mobilitate Uniunea Europeană-Republica Moldova. România susţine încheierea unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi Moldova, aceasta depinzând de capacitatea economiei moldovene. Progresele Moldovei în implementarea prevederilor Planului de Acţiune Uniunea Europeană-Republica Moldova necesită a fi în continuare consolidate prin continuarea reformelor în domenii precum libertatea mass-media, statul de drept, climatul investiţional, lupta împotriva corupţiei şi prin implementarea efectivă a legislaţiei.

Dacă înainte de aderarea României la Comunitatea Europeană, comerţul între cele două state era liber încă din 1995, din 2007, România a fost nevoită să adopte aquis-ul comunitar, schimbând toate relaţiile de până atunci[7].

Preşedintele României a propus semnarea unui acord referitor la parteneriatul cu Republica Moldova pentru integrarea acesteia în Uniunea Europeană, România fiind în măsură să acorde asistenţă concretă. Problema interconectării infrastructurii este una din cele mai importante în cadrul relaţiilor la nivel economic, România dorind să aloce asistenţă cuvenită în proiectul Parteneriatului Estic[8]. România şi Republica Moldova se află în etapa proiectelor concrete, etapă importantă. Odată reluat dialogul normal între cele două state, prioritatea trebuie să fie folosirea la maxim a oportunităţilor oferite de cadrul de reglementare al politicii de vecinătate şi cel bilateral în vederea apropierii cât mai rapide a Republicii Moldova de Uniunea Europeană[9].

Pe lângă anagjamentul politic, pe care România şi-l asumă în vederea promovării cauzei europene a Republicii Moldova, există şi domenii şi contribuţii pe care România le duce în relaţia cu Republica Moldova o dată cu aderarea la Uniunea Europeană:

România contribuie semnificativ la bugetul programelor de cooperare transfrontalieră cu Republica Moldova şi Ucraina cu sume în valoare de 70.000.000 de euro;
Asistenţă pentru dezvoltare, Republica Moldova reprezintă unul din statele prioritare ale asistenţei bilaterale pentru dezvoltare oferită de România;
Securizarea frontierelor, utilizând instrumentele financiare ale Uniunii Europene, vor fi demarcate proiecte în comun privind formarea personalului specializat în diferite domenii;
Consolidarea cadrului juridic şi institutional din Republica Moldova. România participă cu experţi în cadrul proiectului[10].

Declaraţiile Republicii Moldova demonstrează o atitudine pragmatică şi realistă în relaţia sa cu Uniunea Europeană.

Totuşi există un mic impediment în promovarea mai cu success a relaţiilor româno-moldovenşti, aceea fiind de identitate naţională a populaţiei din Republica Moldova deoarece moldovenii sunt o naţie diferită de românii din zona cu acelaşi nume din România.

Faptul că România poate sprijini substanţial relaţiile dintre Republica Moldova şi cele 27 de state membre, a fost constatată încă de la aderarea României în Uniune[11]. Oamenii politici români au stabilit ca prioritate fundamentală a diplomaţiei române de a se zbate până în momentul în care Republica Moldova va deveni cel de-al 28-lea stat membru din această familie care dăinuie pe arena internaţională de mai bine de 50 de ani.

Potrivit unor opinii România ar putea să valorifice într-un mod eficient contextul oferit de Politica de Vecinătate Europeană în relaţiile sale cu Republica Moldova, numai elaborând o strategie multidimensională a relaţiilor României cu Republica Moldova.

Principalul inconvenient pe care îl reprezintă perspectiva acestei politici este faptul că statele partenere nu pot lua parte în procesul decizional al Uniunii Europene.

Politica Europeană de Vecinătate este o politică dinamică, în continuă adaptare, promovează o nouă viziune şi un nou cadru legislativ menit să aprofundeze relaţiile Uniunii Europene cu alte state.

Moldova înţelege integrarea sa europeană ca o sarcină internă, Romănia jucând un rol important în promovarea şi întrajutorarea Moldovei pentru a putea deveni stat membru al Uniunii cât mai curând.

Bibliografie:

Lucrări de specialitate:

· BORDEIANU, Doina, Politica de Vecinătate-Cazul Republicii Moldova şi al Ucrainei, Editura Lumen, Iaşi, 2007

· DANDIŞ, Nicolae, Extinderea şi politica de vecinătate a Uniunii Europene, Editura Bons Office SRL, Chişinău, 2008

· GHICA, Luciana-Alexandra, Enciclopedia Uniunii Europene, Editura Meronia, Bucureşti, 2006

· MOCANU, Oana Mihaela, Politica Europeană de Vecinătate-Realizări şi perspective, Editura Nomina Lex, Bucureşti, 2010

Link-uri internet:

· http://europa.eu(Site-ul oficial al Uniunii Europene)

NOTE

[1]Luciana-Alexandra Ghica, Enciclopedia Uniunii Europene, Ediaţia a III-a, Editura Meronia, Bucureşti, 2006, pag. 213-224.

[2]Ibidem, pag. 203;230-231.

[3]Oana Mihaela MocanuPolitica Europeană de Vecinătate-Realizări şi perspective, Editura Nomina Lex, Bucureşti, 2010. pag. 193-204.