România și războaiele balcanice jpeg

România și războaiele balcanice

Ob╚Ťinerea independen╚Ťei ├«n urma r─âzboiului ruso-turc din 1877-1878 a schimbat statutul juridic interna╚Ťional al Rom├óniei ╚Öi a avut consecin╚Ťe importante asupra politicii interne. Diploma╚Ťia prudent─â a noului stat independent ╚Öi-a ├«ndreptat eforturile spre consolidarea independen╚Ťei ╚Öi a dezvolt─ârii interne, dar nu a uitat s─â lupte, ├«n continuare, pentru des─âv├ór╚Öirea statului na╚Ťional.

Con╚Ötien╚Ťi c─â Rom├ónia se afl─â la intersec╚Ťia a doua mari imperii ÔÇô Rusia ╚Öi Austro-Ungaria ÔÇô ╚Öi a unui imperiu aflat ├«n descompunere, dar care ├«nc─â mai conta pe scena Balcanilor ÔÇô Imperiul Otoman ÔÇô conduc─âtorii rom├óni au ├«ncercat s─â men╚Ťin─â noul stat independent departe de conflictele majore. Elitele politice rom├óne╚Öti au ├«ncercat s─â men╚Ťin─â rela╚Ťii bune cu toate marile puteri, dar atitudinea acestora, ce varia ├«n timp, a f─âcut ca Rom├ónia s─â se apropie foarte mult de Puterile Centrale (Germania ╚Öi Austro-Ungaria), apropiere ce va culmina cu aderarea la Tripla Alian╚Ť─â. Totu╚Öi, dup─â 1900 se observ─â o r─âcire a rela╚Ťiilor dintre Rom├ónia ╚Öi Puterile Centrale datorat─â ac╚Ťiunii energice a diploma╚Ťiilor franceze ╚Öi rus─â. ├Än acest context de incertitudine va fi g─âsit─â Rom├ónia ├«n momentul izbucnirii celor dou─â r─âzboaie balcanice.

Situa╚Ťia interna╚Ťional─â dup─â Congresul de la Berlin

Dup─â Congresul de Pace de la Berlin, situa╚Ťia politic─â european─â se schimb─â ├«n linii mari. Rom├ónia devine independent─â, Serbia ├«ncepe s─â se ├«ndep─ârteze de Rusia ╚Öi se apropie de Austro-ungaria, lucru ce determin─â o ac╚Ťiune similar─â austro-ungaro-rom├ón─â. Rom├ónia devine dup─â 1878 un pion strategic al alian╚Ťelor bismarckiene de izolare a celor doi mari du╚Ömani ai Germaniei ╚Öi Austro-Ungariei:Fran╚Ťa ╚Öi Rusia.

Piatra de temelie a Triplei Alian╚Ťe a reprezentat-o tratatul semnat de Germania ╚Öi Austro-Ungaria ├«n 1879, ├«ndreptat ├«mpotriva celor dou─â mari rivale:Fran╚Ťa ╚Öi Rusia. La doar trei ani de la constituire se va al─âtura un nou membru ÔÇô Italia, ╚Ťar─â influen╚Ťat─â puternic de Germania ├«n chestiunea recunoa╚Öterii independen╚Ťei Rom├óniei. Ini╚Ťial o alian╚Ť─â cu scop defensiv, ca de altfel toate sistemele de alian╚Ťe create de Bismarck ÔÇô ce ├«ncerca s─â previn─â izbucnirea unui nou conflict asem─ân─âtor cu cel din 1870-1871 care a adus Germaniei suficiente beneficii ÔÇô ea va cunoa╚Öte modific─âri sensibile ale strategiei in momentul re├«nnoirii din 1887. O schimbare la fel de important─â s-a petrecut ├«n momentul ├«n care noul ├«mp─ârat ÔÇô Wilhelm II ÔÇô a preluat direct controlul politicii germane, v─âzut─â de el ├«n sensul expansionismului colonial de care Germania avea at├óta nevoie[1].

Orientarea Rom├óniei spre Puterile Centrale poate p─ârea oarecum ciudat─â dac─â lu─âm ├«n considerare faptul c─â, ├«n cadrul Imperiului Austro-Ungar, vie╚Ťuia o comunitate important─â de rom├óni ce ├«╚Öi doreau des─âv├ór╚Öirea idealului na╚Ťional. Dar, pozi╚Ťia cercurilor politice rom├óne╚Öti este de ├«n╚Ťeles av├ónd ├«n vedere rela╚Ťiile cu celelalte mari puteri. Rom├ónia va adera la aceast─â alian╚Ťa la la 18/30 octombrie 1883, dar tratatul va fi ╚Ťinut secret de c─âtre regele Carol (care nu avea nevoie de sprijinul sau acordul Parlamentului pentru ├«ncheierea tratatelor politice), pentru a nu inflama opinia public─â rom├óneasca. Tratatul va fi re├«nnoit in 1892, 1896, 1903 ╚Öi, paradoxal, ├«n 1913, chiar ├«nainte de ├«nceperea r─âzboaielor balcanice.

R─âzboaiele Balcanice

Dup─â noua ordine european─â stabilit─â ├«n urma congresului de pace de la Berlin, Rom├ónia devine un stat important ├«n Balcani, ├«n condi╚Ťiile descompunerii Imperiului Otoman care nu mai putea ╚Ťine ├«n fr├óu tendin╚Ťele na╚Ťionaliste ale statelor subjugate. Astfel, Rom├ónia este un garant al men╚Ťinerii status-quo-ului ├«n aceast─â regiune denumit─â ÔÇ×butoiul cu pulbere al EuropeiÔÇŁ, av├ónd ╚Öi avantajul de a fi cea mai puternic─â ╚Ťar─â dintre cele mici.

220px Carol I King of Romania jpg jpeg

La ├«nceputul secolului XX, procesul de ie╚Öire al popoarelor cre╚Ötine de sub lunga domina╚Ťie otoman─â ├«ncepuse, dar nu era terminat. Imperiul Otoman fusese sl─âbit ca urmare a r─âzboiului italo-turc din 1911, pe cand guvernele ╚Ť─ârilor cre╚Ötine din Balcani se ├«nt─âreau ├«n permanen╚Ťa:Bulgaria devine regat ├«n 1908, dup─â unirea cu Rumelia, iar Serbia ├«╚Öi va re├«ndrepta aten╚Ťia spre cona╚Ťionalii s─âi din teritoriile ocupate de otomani, fiind constr├óns─â de climatul interna╚Ťional s─â accepte anexarea Bosniei ╚Öi Her╚Ťegovinei de c─âtre Austro-Ungaria[2]. Problema cea mai complicat─â r─âm├ónea cea a Macedoniei, un teritoriu disputat de Serbia ╚Öi Bulgaria, ╚Öi care nu putea fi ├«mp─âr╚Ťit─â din punct de vedere etnic din cauza eterogenit─â╚Ťii sale.

Anul 1911 devine unul critic pentru Balcani:izbucnirea r─âzboiului italo-turc d─â curaj bulgarilor ╚Öi s├órbilor de a ├«ncheia o alian╚Ť─â contra Imperiului Otoman, iar bulgarii ├«ncearc─â s─â ob╚Ťin─â promisiuni de neinterven╚Ťie din partea rom├ónilor ÔÇô declar├óndu-se ├«n favoarea acord─ârii unei frontiere naturale ├«n Dobrogea, ├«n schimbul libert─â╚Ťii de ac╚Ťiune contra turcilor, obiectivul lor principal fiind Macedonia. Cei informa╚Ťi despre aceast─â propunere au fost Take Ionescu, Titu Maiorescu ╚Öi Ion I. C. Br─âtianu ÔÇô cei trei grei ai politicii externe rom├óne╚Öti[3]. O ├«n╚Ťelegere rom├óno-bulgar─â nu mai era posibil─â dup─â apari╚Ťia ├«n presa bulgar─â a unor articole vehemente ce revendicau Dobrogea ca fiind un teritoriu bulg─âresc[4]. De╚Öi nu este stat balcanic, Rom├ónia a ├«n╚Ťeles c─â nu poate r─âm├óne indiferent─â la evolu╚Ťiile politice regionale, dar nici nu trebuie s─â intervin─â pentru a evita r─âsp├óndirea r─âzboiului ╚Öi l─ârgirea ariei de conflict. ├Än contextul apropiatei alian╚Ťe s├órbo-bulgare, se ├«ncepe ╚Öi o revigorare a rela╚Ťiilor rom├óno-ruse, ru╚Öii fiind con╚Ötien╚Ťi c─â Rom├ónia reprezint─â un punct important ├«n sud-estul Europei.

Tratatul de alian╚Ť─â ├«ncheiat la 13 martie 1912 ├«ntre Bulgaria ╚Öi Serbia, ╚Öi completat printr-o conven╚Ťie militar─â secret─â, nu era ├«ndreptat doar ├«mpotriva Imperiului Otoman, ci ╚Öi a vecinului din Nord ÔÇô Rom├ónia ÔÇô pozi╚Ťia sa fiind de mare ├«nsemn─âtate ├«n contextul bunei ├«n╚Ťelegeri cu Puterile Centrale ╚Öi cu Turcia. Sus╚Ťinerea Imperiului Otoman ╚Öi o eventual─â interven╚Ťie asupra statelor balcanice din partea Rom├óniei, putea constitui un act de tr─âdare, dupa cum noteaz─â ziarul s├órb ÔÇ×Mali jurnalÔÇŁ din 10 martie 1911[5]. Aceast─â conven╚Ťie militar─â secret─â venea ├«n completarea celei ruso-bulgare din decembrie 1909, care stipula sprijinul ce va fi acordat Bulgariei pentru recuperarea teritoriilor locuite de etnici bulgari ├«n regiunea situat─â ├«ntre Marea Neagr─â ╚Öi malul drept al Dun─ârii de Jos, bine├«n╚Ťeles, totul fiind condi╚Ťionat de o victorie asupra Puterilor Centrale, dar ╚Öi a Rom├óniei[6]. De men╚Ťionat mai este ╚Öi faptul c─â, ├«n paralel cu ├«ncerc─ârile de negocieri rom├óno-bulgare, vecinii no╚Ötri de la sud nu au stat degeaba ╚Öi au reu╚Öit s─â ├«ncheie un tratat de alian╚Ť─â cu alt─â ╚Ťar─â balcanic─â ce c─âuta s─â-╚Öi extind─â teritoriul pe seama Imperiului Otoman ÔÇô Grecia.

Primul r─âzboi balcanic

├Äncep├ónd cu 9 octombrie, Imperiul Otoman se afl─â ├«n r─âzboi cu Muntenegru, ceea ce determin─â, la 30 octombrie, intrarea ├«n r─âzboi ╚Öi a celor trei state balcanice, cu scopul declarat de a-╚Öi elibera cona╚Ťionalii ╚Öi de a unifica teritoriile cucerite. ├Än prim─â faz─â, diploma╚Ťia european─â nu a dorit s─â intervin─â, ├«ncrez─âtoare ├«n faptul ca armata turc─â va fi victorioas─â ╚Öi va p─âstra status-quo┬ş-ul ├«n regiune, dar succesele continue ale alia╚Ťilor balcanici, care au ajuns pana aproape de Constantinopol, au f─âcut ca Marile Puteri s─â intervin─â rapid, astfel c─â la 3 decembrie 1912, Imperiul Otoman cere armisti╚Ťiu. Negocierile de pace de la Londra s-au desf─â╚Öurat anevoios din cauza ne├«n╚Ťelegerilor dintre alia╚Ťi, dar ╚Öi a refuzului Turciei de a da curs tuturor cerin╚Ťelor teritoriale. Acestea, combinate cu venirea la putere ├«n Imperiul Otoman ale unor elemente extremiste, decise s─â nu cedeze cu nimic ├«n negocieri, au f─âcut ca r─âzboiul s─â reizbucneasc─â la 3 februarie 1913. Marile Puteri s-au implicat mult mai serios de aceast─â dat─â ╚Öi au reu╚Öit s─â opreasc─â ostilit─â╚Ťile la 26 aprilie 1913, iar la 30 mai au fost semnate preliminariile de pace tot la Londra. Imperiul Otoman pierdea aproape toate teritoriile sale europene ╚Öi situa╚Ťia insulelor din Marea Egee urma s─â fie rezolvat─â de Marile Puteri.

Cum am mai men╚Ťionat, Rom├ónia a r─âmas neutr─â pe parcursul primului r─âzboi balcanic, dar a urm─ârit cu interes acest conflict ce putea modifica status-quo┬ş-ul pe care oamenii politic rom├óni ├«l ap─ârau cu ├«nver╚Öunare. Rom├ónia va refuza s─â intre ├«n orice fel de alian╚Ť─â cu beligeran╚Ťii ÔÇô au existat propuneri din partea Turciei, dar ╚Öi a Bulgariei ÔÇô cu ace╚Ötia din urm─â tratativele fiind ├«ngreunate de cerin╚Ťele teritoriale ale ambelor p─âr╚Ťi:Rom├ónia cerea rectificarea frontierei dobrogene, consider├ónd c─â la Berlin s-a comis o nedreptate, pe c├ónd Bulgaria viza toat─â Dobrogea. Acest context interna╚Ťional a determinat o apropiere foarte rapid─â a Fran╚Ťei ╚Öi Rusiei, ambele sus╚Ťin├ónd preten╚Ťiile teritoriale ale Rom├óniei ╚Öi chiar participarea ei la o conferin╚Ť─â de pace, dar se observ─â ╚Öi o politic─â independent─â fa╚Ť─â de cea austro-ungar─â, ce sprijin─â ├«n mod v─âdit Bulgaria. Tratativele de la Londra nu au reu╚Öit s─â rezolve problema rectific─ârii frontierei dobrogene prin tratate bilaterale, astfel c─â s-a luat decizia organiz─ârii unei conferin╚Ťe europene care s─â reglementeze aceast─â chestiune. Locul ales a fost o lovitur─â puternic─â pentru Puterile Centrale ÔÇô Sankt Petersburg;conferin╚Ťa organizat─â ├«ntre 18 martie ╚Öi 2 aprilie nu a adus schimb─âri fundamentale ├«n rela╚Ťiile Rom├óniei cu Marile Puteri, dar toate, cu excep╚Ťia rezervatei Germanii, au admis ├«ncorporarea Silistrei ├«n Regatul Rom├óniei, c─âut├ónd ├«n acela╚Öi timp s─â nu strice rela╚Ťiile cu Bulgaria.

Al doilea r─âzboi balcanic

Evolu╚Ťia rela╚Ťiilor interna╚Ťionale dupa conferin╚Ťa de la Sankt-Petersburg a marcat ├«nceputul ├«ndep─ârt─ârii Rom├óniei de Puterile Centrale, de╚Öi ├«n ianuarie-februarie 1913 s-a re├«nnoit pentru ultima oar─â Tripla Alian╚Ť─â, ce urma s─â fie valabil─â pana ├«n 1920, prelungindu-se automat la fiecare ╚Öase ani dac─â nu era denun╚Ťat─â.

Alia╚Ťii din primul r─âzboi balcanic nu reu╚Öesc s─â se mai ├«n╚Ťeleag─â ÔÇô Bulgaria era nemul╚Ťumit─â de teritoriile primite, iar dispari╚Ťia adversarului comun fac ca ├«ntre Bulgaria pe de o parte ╚Öi Grecia ╚Öi Serbia pe de alta s─â apar─â o ruptur─â ce se va dovedi ireversibil─â. ├Än acest context extrem de tensionant pentru Balcani, Grecia ╚Öi Serbia caut─â s─â-╚Öi aproprie Rom├ónia, care r─âm├óne ├«ns─â extrem de rezervat─â.

Acordul greco-s├órb din 1 iunie 1913 ╚Öi norii ce se ab─âteau prevestind un nou conflict au f─âcut clar faptul ca Rom├ónia nu-╚Öi va mai subordona interesele ╚Öi pozi╚Ťia ├«n conformitate cu cele ale Austro-Ungariei, care, ├«n condi╚Ťiile adversit─â╚Ťii fa╚Ť─â de Serbia, continu─â s─â sprijine Bulgaria. Germania nu a privit cu ochi buni pozi╚Ťia intransigent─â a Austro-Ungariei, consider├ónd c─â neutralitatea Rom├óniei trebuie cump─ârat─â cu o extindere a frontierei p├ón─â la Balcic, dar pozi╚Ťia cancelarului austriac Berchtold a r─âmas la fel de ferm─â, avertiz├ónd ca o alian╚Ť─â cu Serbia va duce la ruperea rela╚Ťiilor cu Monarhia Dualist─â ╚Öi chiar la un conflict[7]. De aceast─â situa╚Ťie vor profita diploma╚Ťiile rus─â ╚Öi francez─â care vor dori o interven╚Ťie rom├ón─â ├«n Bulgaria, ╚Öi implicit apropierea Rom├óniei de Antant─â, lucru ce ar fi constituit lovituri grele pentru Imperiul Austro-Ungar.

444px 1913 Ottoman Bulgaria Peace Agreement Turkey publications jpg jpeg

Foto:tratatul de pace dintre Bulgaria și Imperiul Otoman

Al doilea r─âzboi balcanic izbucne╚Öte la 30 iunie 1913 c├ónd Bulgaria, f─âr─â declara╚Ťii de r─âzboi, ├«╚Öi atac─â fo╚Ötii alia╚Ťi. Cu acordul Fran╚Ťei ╚Öi Rusiei, guvernul rom├ón ordon─â mobilizarea armatei la 3 iulie ╚Öi d─â aviz de intrare pe teritoriul Bulgariei la 10 iulie, fapt ce constituia o respingere public─â a alian╚Ťei cu monarhia dualist─â. Aceast─â ac╚Ťiune a fost privit─â cu ostilitate ├«n cercurile politice vieneze, dar pentru a nu pierde de tot Rom├ónia, ele vor accepta unele schimb─âri teritoriale ├«n favoarea Rom├óniei, iar pe de alt─â parte dorea oprirea conflictului balcanic pentru a evita r─âsp├óndirea lui, astfel c─â Rom├ónia devine factorul determinant ├«n a convinge statele beligerante s─â ├«nceteze ostilit─â╚Ťile. La 22 iulie Rom├ónia accept─â un armisti╚Ťiu, deoarece politicienii rom├óni considerau c─â r─âzboiul trebuia s─â men╚Ťin─â echilibrul de for╚Ťe ├«n Balcani, iar nu s─â distrug─â Bulgaria.

Aceste tratative au loc la Bucure╚Öti ÔÇô ├«n acest fel se recuno╚Ötea pozi╚Ťia de garant al Rom├óniei ├«n aceste crize ÔÇô ╚Öi la care au participat doar reprezentan╚Ťii ╚Ť─ârilor beligerante. Prin pacea din 10 august 1913, frontiera rom├óno-bulgar─â devine linia Turtucaia-Balcic, Bulgaria pierde mare parte a teritoriilor cucerite ├«n primul r─âzboi balcanic ╚Öi pierde ie╚Öirea la Marea Egee.

Pacea de la Bucure╚Öti a fost primul moment important ├«n rela╚Ťiile interna╚Ťionale, ├«n care Marile Puteri nu au avut un cuv├ónt de spus ├«n ceea ce prive╚Öte hot─âr├órile luate ├«n cadrul ei, de╚Öi s-a ├«ncercat convocarea unei conferin╚Ťe de pace, Austro-Ungaria fiind cea mai vehement─â.

R─âzboaiele balcanice au constituit ├«nceputul dep─ârt─ârii Rom├óniei de Puterile Centrale, ├«n ciuda existen╚Ťei unui tratat clar, ╚Öi apropierea de Antanta ╚Öi aici au intervenit mai mul╚Ťi factori. ├Än primul r├ónd, cercurile politice rom├óne╚Öti nu au mai putut ignora politica ╚Öovinist─â maghiar─â de dezna╚Ťionalizare dus─â ├«mpotriva rom├ónilor transilv─âneni. Al doilea factor a fost venirea la putere, ├«n ianuarie 1914, a unui guvern liberal condus de Ion I. C. Br─âtianu, ce considera c─â tratatul cu Puterile Centrale nu poate fi pus ├«n aplicare. Nu ├«n ultimul r├ónd, chiar dac─â nu a fost ├«nc─ârcat─â de iz politic, vizita ╚Ťarului Nicolae II la Constan╚Ťa, act cu un puternic ecou ├«n cercurile politice interne ╚Öi interna╚Ťionale, ╚Öi care v─âdeau apropierea tot mai puternic─â a Rom├óniei spre viitori alia╚Ťi din Primul R─âzboi Mondial.

Bibliografie:

1. Istoria Rom├ónilor, sub redac╚Ťia lui Gheorghe Platon, vol. VII, tom II, Bucure╚Öti, Ed. Enciclopedic─â, 2003;

2. Hitchins, Keith, România 1866-1947, București, Ed. Humanitas, 1998;

3. Iordache, Anastasie, Criza politică din România și războaiele balcanice 1911-1913, București, Ed. Paideia, 1998;

4.  Boicu, L., Cristian, V. ╚Öi al╚Ťii, Rom├ónia ├«n rela╚Ťiile interna╚Ťionale (1699-1939), Ia╚Öi, Ed. Junimea, 1980;

5. Marghiloman, Alexandru, Note politice 1897-1924, vol I, București, 1927;

6. C─âzan, Gh. Nicolae, R─âdulescu-Zoner, ╚śerban, Rom├ónia ╚Öi Tripla Alian╚Ť─â 1878-1914, Bucure╚Öti, Ed. ╚śtiin╚Ťific─â ╚Öi Enciclopedic─â, 1979;

NOTE

[1]Istoria Rom├ónilor, sub redac╚Ťia lui Gheorghe Platon ╚Öi al╚Ťii, vol. VII, tom II, Bucure╚Öti, Ed. Enciclopedic─â, 2003, pag. 233;

[2]L. Boicu, V. Cristian ╚Öi al╚Ťii, Rom├ónia ├«n rela╚Ťiile interna╚Ťionale (1699-1939), Ia╚Öi, Ed. Junimea, 1980, p. 364;

[3]Alexandru Marghiloman, Note politice 1897-1924, vol I, București, 1927, p. 84;

[4]Anastasie Iordache, Criza politică din România și războaiele balcanice (1911-1913), București, Ed. Paideia, 1998, p. 173;

[5]ÔÇ×ConservatorulÔÇŁ, an XI, nr. 207 din 24 septembrie 1911, p. 1;

[6]Anastasie Iordache, op. cit., p. 173;

[7]Istoria Rom├ónilor, sub redac╚Ťia lui Gheorghe Platon ╚Öi al╚Ťii, vol. VII, tom II, Bucure╚Öti, Ed. Enciclopedic─â, 2003, pag. 284;