România, salvată în iunie 1941 de ofensiva germană din Polonia?

Al Doilea Război Mondial a început la 1 septembrie 1939 după ce s-a semnat Pactul Molotov – Ribbentrop la 23 august 1939. Germania a atacat Polonia și a început un conflict între statele capitaliste, ceea ce era perfect pentru Uniunea Sovietică.

Germania a fost ajutată de către Stalin să zdrobească trupele Varșoviei și apoi a primit materii prime pentru a susține efortul de război împotriva Franței. Marea Britanie a ajuns să fie asediată în micul arhipelag și abia mai răsufla doar cu ajutor american. Alte forțe britanice erau măcinate în Grecia și pe frontul din Africa de Nord. Totuși, Adolf Hitler a decis că statul sovietic este un dușman ideologic înverșunat și trebuie învins prin acțiuni rapide cu blindate și avioane.

Stă scris în paginile cărților de istorie că la 22 iunie 1941 armata germană a atacat Uniunea Sovietică prin surprindere și a urmat o serie de dezastre pentru trupele puține, slab instruite și dotate. A fost un organism statal nevinovat și care a fost obligat să ducă un crâncen război împotriva invadatorilor, poporul român fiind silit apoi să plătească pentru declanșarea ostilităților.

Sursele militare sovietice au început să iasă la lumină și Victor Suvorov a venit cu interpretări care au zguduit comunitatea istoricilor. Atacul german din iunie 1941 a întrerupt o concentrare de trupe planificată de către Stalin după toate regulile artei militare și la o scară fără precedent. Există date în conformitate cu care s-a format cea mai puternică armată sovietică de invazie și aceasta nu se afla la granița cu Germania nazistă. A fost amplasată la frontiera cu România, Moscova dorind să transforme pentru totdeauna neamul românesc în sclavi ideologici, cei ce erau necesari pentru lupta împotriva lagărului capitalist și doar cucerirea întregii planete ar fi fost suficientă pentru Stalin.

Liderul de la Kremlin a fost cel care și-a dorit să formeze Armata a IX-a în fosta Basarabie drept o forță fără egal în istorie. Erau dispuse în regiune 17 divizii și patru erau de tancuri. Se mai anunța sosirea altor două mari unități de tancuri și efectivul acestor mașini militare urma să fie de 3.341 de exemplare din diferite modele. Lungi eșaloane militare erau dirijate spre sud – vest și oricând se putea declanșa atacul împotriva unei armate ce nu dispunea de forțe blindate în număr mare. Armata română putea să lupte doar cu tancuri de origine cehoslovacă și franceză ce erau demodate și vulnerabile la focul tunurilor antitanc de calibrul 45 mm. În plus, armamentul de pe blindatele franceze nu era potrivit pentru lupta împotriva tancurilor și n-ar fi fost șanse de rezistență nici măcar din punct de vedere calitativ.

Soarta poporului român era decisă în iunie 1941, dar Wehrmachtul a plecat primul la atac și chiar înainte de încheierea formării dispozitivului ofensiv sovietic. Trenurile au fost dirijate spre Bielorusia și multe resurse au fost luate de la armatele aflate în alte sectoare de front pentru a face față cât de cât înaintării tancurilor germane. Poporul român a scăpat până-n primăvara anului 1944 de ocupația sovietică, dar tot au urmat deceniile de sclavie până la prăbușirea lagărului socialist.

Asaltul german din fosta Polonie și din regiunea Mării Baltice a șocat prin eficiență și comandamentul sovietic a retras armament și unități militare pentru a încerca să acopere uriașa spărtură provocată în dispozitivul de la nord de Bucovina. Armata română a avut astfel șansa să fie dispusă într-un sector mai liniștit și astfel pierderile au fost limitate până la atacarea Odessei. Armata Roșie a lăsat trupe de acoperire pe flancul sudic pentru a se concentra împotriva inamicului principal, cel ce reușea cu blindate de tip Panzer II să realizeze manevre de învăluire. Au căzut mulți militari români la datorie, dar a fost o situație favorabilă prin faptul că șocul principal, cel planificat cu grijă la Moscova, nu s-a mai declanșat.

_{Foto sus: Paradă comună organizată de trupele germane și sovietice în orașul polonez Brest-Livosk, la 22 septembrie 1939 ( Contando Estrelas / Wikimedia Commons)}

Bibliografie minimală

_{Berejkov,
Valentin, În umbra lui Stalin, Editura Lider, București, f.a.}

_{Busch,
R., În infernul de la Stalingrad, Corint istorie, București, 2021.}

_{Bușe,
Constantin, Alexandru Vianu (coordonatori), Istorie universală,
Epoca contemporană, vol. II, Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1979.}

_{Lubbeck,
William, La porțile Leningradului, Corint, București, 2021.}

_{Sarin,
Oleg, Lev Dvoretsky, Război contra speciei umane, Editura Antet,
1997.}

_{Suvorov,
Victor, Spărgătorul de gheață, Polirom, Iași, 1995.}

_{Suvorov,
Victor, Ultima Republică, vol. I, Editura Polirom, Iași, 2010.}