Reformă în vreme de război la Ministerul de Interne
Pentru Ministerul Afacerilor Interne, perioada 1941-1944 a însemnat centralizarea și reorganizarea structurilor din subordine, o importantă dotare logistică, creșterea numărului efectivelor și o semnificativă sporire bugetară.
Jandarmeria rurală se reorganizează
Jandarmeria rurală a cunoscut o nouă organizare, prin Decretul-lege nr. 264, din 22 aprilie 1943. Conform noilor prevederi, jandarmeria aparținea Ministerului Apărării Naționale, fiind pusă la dispoziția M.A.I. în scopul îndeplinirii unor atribuții de poliție, care se refereau la siguranță și ordine publică.
Jandarmeria era compusă din: formațiuni teritoriale, mobile, de oraș și speciale, școli, formațiuni de instrucție și servicii. Organul central care coordona activitatea acestei instituții era Inspectoratul General al Jandarmeriei Rurale și era condus de către un general cu titlul de inspector general al Jandarmeriei, numit prin decret de către Ministerul Apărării Naționale.
Inspectorul general avea și rangul de subsecretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne. Jandarmeria era împărțită în următoarele formațiuni teritoriale: posturi, secții, legiuni, inspectorate și subinspectorate generale.
Atribuții polițienești pentru păstrarea ordinii
Pe lângă inspectoratele de jandarmi puteau fi organizate formațiuni mobile, unități cu atribuții polițienești, care acționau în mod preventiv sau represiv în momentul în care ordinea publică și siguranța erau amenințate. Aceste formațiuni puteau acționa atât în teritoriul rural, cât și în cel urban.
Regimentul de Jandarmi Pedeștri era formațiunea mobilă care acționa pe teritoriul Capitalei, efectivele acestuia fiind puse la dispoziția Prefecturii Poliției Capitalei. Pentru nevoile de siguranță și ordine publică ale statului, mai puteau fi create formațiunile speciale de jandarmi.
Efectivele Jandarmeriei se compuneau din: ofițeri, subofițeri de jandarmi și militari în termen de serviciu. Ofițerii erau recrutați din cadrul școlilor de ofițeri de jandarmi și, la angajare, trebuiau să fie licențiați în drept.
Structura organizatorică a Inspectoratului General al Jandarmeriei era următoarea:
- Serviciul de Stat Major
- Direcția Siguranței și Ordinii Publice
- Direcția Personalului
Cresc salariile
Departamentele de siguranță și ordine publică au cunoscut transformări importante. Au fost disponibilizați 204 funcționari din cadrul Direcției Generale a Poliției. Efectivul personalului acestei instituții a crescut, însă, cu 59%.
Personalul Prefecturii Poliției Capitalei a sporit cu 1.758 de funcționari. Fiecare post de jandarmerie rurală a ajuns la un număr de cel puțin cinci jandarmi. Un mare accent s-a pus pe pregătirea personalului M.A.I. În cadrul P.P.C. exista până în 1942 doar Școala gardienilor publici, iar până în 1943 s-au organizat numeroase cursuri de specializare pentru ofițeri, agenți și subofițeri.
În cadrul Jandarmeriei rurale s-au organizat, de asemenea, cursuri de specializare. Sporurile salariale pentru jandarmi au crescut în medie cu până la 60 de procente. Soldele ofițerilor jandarmi au crescut cu 51%, iar ale subofițerilor, cu 100%. Suma alocată întreținerii trupei a crescut cu 30%.
În privința dotării, D.G.P. a primit 41 de automobile, 23 de motociclete, armament și muniție. P.P.C. avea în 1940 șapte autoturisme, 17 autocamioane și 32 de motociclete. În 1943, numărul acestora a crescut la: 49 autoturisme, 11 autocamioane, 48 motociclete cu ataș, la care se mai adăugau 100 de biciclete.
Suma alocată poliției pentru dotarea cu mobilier era în 1943 de 1 685 135 lei, comparativ cu 285 000 lei, în 1940. Poliția mai beneficia de suma de 404 000 lei, pentru diferite materiale. Jandarmeria a primit următoarele dotări: 46 autocamioane, 37 motociclete, 90 autoturisme, 79 biciclete; în dotarea acestei instituții mai intrau: 50 de instalații de radio-recepție și un laborator de poliție tehnică pe lângă I.G.J.
Se reduce numărul comunelor
S-a realizat, o suprapunere și o uniformizare a unităților administrative, în cadrul județelor, pentru ca fiecare unitate administrativă să aibă unități agricole, medicale, școlare. Scopul era o mai bună coordonare și un sistem unitar de control. S-au înființat consiliile de colaborare comunală, pretorală și județeană, asigurându-se colaborarea diferitelor autorități în cadrul conducerii administrative.
A avut loc arondarea comunelor și reducerea numărului acestora de la 5 399 la 4 912, prin contopiri și diferite transformări, în scopul unei mai bune organizări administrative și financiare a unităților locale. S-au asigurat noi mijloace de control administrativ și au fost îmbunătățite sursele de venituri locale.
Prefecții de județ au atribuții clare de control
A fost instaurat controlul sistematic al administrațiilor publice. Prin legea din 8 ianuarie 1942 s-a dispus formarea inspectoratelor generale administrative, formându-se 11 circumscripții de control. Inspectorii generali administrativi, prefecții, subprefecții și pretorii aveau obligația de a inspecta detaliat administrațiile locale.
Prin legea din 5 februarie 1943 și prin decizia ministerială din 14 iulie, același an, inspectorii generali administrativi au primit următoarele atribuții: executarea tutelei bugetelor, controlul legalității actelor, acordarea concediilor.
Prin legea din 5 octombrie 1942, prefecților de județ li s-a acordat un drept de control și de disciplină asupra personalului serviciilor exterioare ale tuturor ministerelor, care activau pe teritoriul județului. Au fost revizuite condițiile de recrutare și situația personalului din administrațiile locale.
Salariile funcționarilor din cadrul acestora, dar și din administrația centrală, a crescut de patru ori. Legea din 25 martie 1942 a permis fixarea cadrului personalului din administrația locală și repartizarea uniformă a funcționarilor județeni și comunali. La 20 mai 1943 s-a dispus disponibilizarea funcționarilor care nu corespundeau cerințelor serviciului.
Sunt anulate contractele oneroase
Reeșalonarea veniturilor, dispusă la 24 ianuarie 1942, a permis fiecărei comune să nu aibă venituri ordinare mai mici de 200.000 lei anual. Sumele cheltuite de M.A.I pentru folos obștesc, între 1941-1943, au fost de 8.867.000.000 lei, aceasta însemnând o medie anuală de 4.433.000.000 lei, în timp ce în cei 20 de ani anteriori s-au cheltuit 23.060.000.000 lei, adică 1.150.000.000 lei, mediu anual.
Comparativ, însemna o creștere de 3,5 ori. Au fost anulate contracte oneroase și nefolositoare la Pitești, Ploiești, Beiuș, Oltenița, Bocșa Montană, Bocșa Română.
În scopul creării de noi venituri comunelor, dar și a formării de noi meșteșugari, s-au înființat ateliere în zonele rurale. O atenție deosebită a fost acordată reorganizării administrative a teritoriilor eliberate, Basarabia și nordul Bucovinei.
În acest sens, au fost trimiși acolo inspectori administrativi și pretori, mandatați de Mihai Antonescu cu aplicarea unor măsuri reformatoare, mai ales în domeniul agricol. Politica reformelor agrare era subliniată ca unul din principalele obiective ale politicii administrative românești.
„Mai concret: în Basarabia și Bucovina vom face experiența rolului de inițiativă și răspundere a agentului administrativ“, sublinia vicepreședintele Consiliului de Miniștri.
Împroprietărirea tinerilor căsătoriți
S-a dispus revizuirea întregii proprietăți din teritoriile eliberate, pentru a fundamenta noua organizare pe baza principiului „sfânt și istoric“ al proprietății individuale. Această restabilire a proprietății individuale trebuia să fie realizată prin metode de cercetare corectă a tuturor drepturilor de proprietate.
În acest scop, trebuia efectuată o revizuire cadastrală a întregii proprietăți individuale din cele două teritorii. Noua organizare prevedea împroprietărire cu pământ a tinerilor căsătoriți și punea accent pe formarea unei pături de mijloc a proprietarilor agricoli.
Observăm accentuarea rolului proprietății private, factorul determinant al dezvoltării economice într-o societate capitalistă. Se realiza reîncadrarea vechilor provincii în sistemul firesc și tradițional al vieții economice românești.
Eliberarea teritoriilor dintre Prut și Nistru nu a însemnat doar refacerea granițelor noastre firești, ci și alungarea dușmanului de moarte al proprietății private, comunismul.
Noile inițiative nu reprezentau doar un pas important în normalizarea vieții economice în provinciile dezrobite, dar se constituiau și într-un factor încurajator pentru populația românească de acolo. Aceasta suportase într-un timp foarte scurt urmările invaziei sovietice și ale comunismului, respectiv ale războiului.
Autorizații pentru firme comerciale
Până în septembrie 1942, în Basarabia au fost repuse în funcțiune 901 întreprinderi industriale și s-au înființat alte șase. Au fost autorizate 5.089 de firme comerciale.
În Bucovina au fost repuse în funcțiune 393 de întreprinderi industriale și 2.151 de întreprinderi țărănești. Au fost eliberate 4.164 de autorizații pentru firme comerciale.
Prin reîncadrarea administrativă a celor două provincii au reintrat în patrimoniul statului român mari suprafețe agricole: 394.000 ha. În Basarabia și 47.700 ha. În Bucovina, la care s-au adăugat 273 de industrii alimentare și forestiere și peste 100 de altfel de industrii.
În Basarabia, printr-o subvenție guvernamentală de 912.562.000 de lei, a fost reorganizată activitatea provinciei, primând domeniile economic și medical.
Ministerul Afacerilor Interne a contribuit esențial la apărarea teritoriului românesc, la prevenirea unor acte de terorism și diversiune, care vizau destrămarea României și atentau la siguranța statului român în acele vremuri tulburi pentru umanitate.
