R─âzboiul uitat al Europei: R─âzboiul civil spaniol jpeg

R─âzboiul civil spaniol, o poveste cutremur─âtoare c├ónd fra╚Ťii ridic─â armele unii ├«mpotriva celorlal╚Ťi

­čôü Istoria Armelor
Autor: Michael Alpert; History Today

Istoriografia a pus prea mult accent pe luptele politice interne ╚Öi pe consecin╚Ťele ├«n plan interna╚Ťional ale R─âzboiului Civil Spaniol, ├«n defavoarea istoriei militare a acestui conflict. Mai mult, rolul jucat de alia╚Ťii italieni ╚Öi germani ai na╚Ťionali╚Ötilor lui Franco a atras interesul istoricilor mai mult dec├ót Armata Na╚Ťional─â ├«n sine. C├ót despre tab─âra Republican─â, s-au scris nenum─ârate c─âr╚Ťi despre rolul Brig─âzilor Interna╚Ťionale, ├«n ciuda faptului c─â acestea nu au reprezentat dec├ót o mic─â parte a Armatei Republicane.

Insurgen╚Ťii franchi╚Öti  au avut succes ├«n cinci din cele opt districte militare ├«n care era ├«mp─âr╚Ťit─â Spania, cu excep╚Ťia zonei de coast─â din Andaluzia ╚Öi provinciile de coast─â din nord ╚Öi regiunea est-central─â a ╚Ť─ârii.

Revolta din armat─â arat─â c─â solda╚Ťii erau rup╚Ťi de lan╚Ťul lor de comand─â obi╚Önuit:Ministerul de R─âzboi, Subsecretariatul ╚Öi Statul Major. Comandamentele regionale au reu╚Öit astfel s─â preia toate func╚Ťiile administrative ╚Öi de logistic─â, duc├ónd la o descentralizare a puterii militare.

Pe de alt─â parte, guvernul Republican p─âstra Ministerul de R─âzboi ╚Öi Subsecretariatul. Parte din efortul supraomenesc de restabilire a ordinii dup─â haosul zilelor revolu╚Ťionare ce urmeaz─â r─âzvr─âtirii solda╚Ťilor a presupus tocmai ├«ncercarea de restaurare a ierarhiei militare. Coeziunea institu╚Ťiilor militare fusese ├«ns─â distrus─â de dezertarea multor ofi╚Ťeri ╚Öi de ne├«ncrederea centrului ├«n solda╚Ťii r─âma╚Öi.

Mult─â vreme, istoricii au insistat asupra faptului c─â pu╚Ťini ofi╚Ťeri au r─âmas de partea for╚Ťelor Republicane. Asta le-a permis autorilor de st├ónga s─â fac─â din natura reac╚Ťionar─â a corpului ofi╚Ťeresc un motiv al e╚Öecului militar al Republicii. ├Än acela╚Öi timp, autorit─â╚Ťile franchiste au ascuns faptul c─â destui solda╚Ťi valoro╚Öi, foarte cunoscu╚Ťi au luptat al─âturi de Republicani. Mai t├órziu, scriitorii revizioni╚Öti franchi╚Öti au exagerat num─ârul ofi╚Ťerilor care au servit guvernul. Ca de obicei, adev─ârul se afl─â undeva la mijloc...

Este ├«ns─â adev─ârat c─â dac─â un ofi╚Ťer se g─âsea ├«n zona controlat─â de guvern ╚Öi sc─âpa de capturare sau execu╚Ťie, acesta ar fi putut ajunge s─â lupte al─âturi de Republic─â, dar mai mult cu indiferen╚Ť─â, dac─â nu chiar cu ostilitate. Educa╚Ťia militar─â a ofi╚Ťerilor ├«i f─âceau pe mul╚Ťi s─â cread─â c─â trebuie s─â fie loiali armatei, nu unui regim trec─âtor. Pe de alt─â parte, ╚Öi ├«n tab─âra Na╚Ťionali╚Ötilor, au existat ofi╚Ťeri care nu ├«mp─ârt─â╚Öeau idealurile cruciadei antibol╚Öevice. Unii erau francmasoni ╚Öi nu apreciau aura pseudo-religioas─â a grup─ârii lui Franco;al╚Ťii sim╚Ťeau c─â se revoltau ├«mpotriva unui guvern ales ├«n mod legal. Dar toate aceste conflicte de con╚Ötiin╚Ť─â p─âleau ├«n fa╚Ťa solidarit─â╚Ťii militare ╚Öi a lipsei de presiuni politice. Spre deosebire de ofi╚Ťerul republican, loialitatea unui ofi╚Ťer din Armata Na╚Ťional─â era acceptat─â f─âr─â ├«ntreb─âri, iar acesta nu era nevoit s─â caute protec╚Ťia unui partid politic.

Ambele tabere au trebuit s─â formeze un grup ofi╚Ťeresc nou, fiecare cu mijloace proprii. ╚ścolile militare populare ├«nfiin╚Ťate de guvern au produs mult mai pu╚Ťini locotenen╚Ťi dec├ót academiile armatei lui Franco. Un rezultat al acestei situa╚Ťii a fost c─â brig─âzile republicane, ╚Öi chiar divizii ├«ntregi, erau comandate de ofi╚Ťeri slab preg─âti╚Ťi, ├«n timp ce noii ofi╚Ťeri na╚Ťionali╚Öti abia dac─â primeau comanda unui pluton, ├«n timp ce regimentele ╚Öi diviziile Armatei Na╚Ťionale erau comandante de militari cu experien╚Ť─â.

Eșecul Marinei republicane

├Än primele s─âpt─âm├óni de r─âzboi, comandan╚Ťii republicani au f─âcut foarte multe gre╚Öeli. Asta se vede foarte clar ├«n cazul r─âzboiului naval. La prima vedere, republicanii p─âreau c─â de╚Ťin superioritatea numeric─â, dar asta numai pentru c─â echipajele navelor i-au ├«nlocuit pe ofi╚Ťerii rebeli. Apoi, marinei republicane ├«i lipseau trei elemente de baz─â:porturi, ofi╚Ťeri ╚Öi recunoa╚Ötere interna╚Ťional─â. Mai  ├«nt├ói, republicanilor li se refuz─â reaprovizionarea ├«n porturile Tanger ╚Öi Gibraltar;apoi, ei nu aveau dec├ót vreo 50 de ofi╚Ťeri de carier─â la comanda navelor;nu ├«n ultimul r├ónd, republicanilor li s-a refuzat statutul de for╚Ť─â beligerant─â ╚Öi dreptul de a bloca porturile controlate de franchi╚Öti. ├Än aceste condi╚Ťii, Marina guvernului nu a avut ce s─â fac─â.

Cu toate acestea, republicanii s-au afirmat pe alte fronturi. Franco a încercat în mai multe rânduri să cucerească Madridul, fără succes însă. El pierde bătăliile pentru capitală, iar eșecul de la Brunete marchează sfârșitul tentativelor lui Franco de a încerca cucerirea Madridului.

Pe de alt─â parte, chiar dac─â Franco e╚Öua ├«n fa╚Ťa Madridului, circumstan╚Ťele politico-sociale nu le-au permis autorit─â╚Ťilor republicane s─â-╚Öi ├«nt├óreasc─â ap─ârarea regiunilor pe care le controlau. De-a lungul coastelor andaluziene, ├«n regiunea Malaga, domnea haosul militar. ├Äncerc─ârile de organizare a ap─âr─ârii ora╚Öului au fost un e╚Öec;ca atare, ofensiva na╚Ťionalist─â, care beneficia ╚Öi de sprijinul unor for╚Ťe italiene, a cucerit f─âr─â probleme capitala andaluzian─â ├«n februarie 1937.

Pierderea ora╚Öului a dus la un conflict ├«ntre comuni╚Öti ╚Öi guvern. Administra╚Ťia Largo Caballero era pus─â ├«n fa╚Ťa unei provoc─âri. La Barcelona, lupta intern─â dintre partizanii autonomiei catalane ╚Öi rezisten╚Ťa anarho-sindicalist─â la militarizarea mili╚Ťiilor, pe de o parte, ╚Öi presiunile centrale ╚Öi comuniste pentru centralizare, pe de alt─â parte, au dus la a╚Öa-zisele ÔÇ×zile din MaiÔÇŁ din 1937, o perioad─â de violen╚Ťe civile pe str─âzile Barcelonei, urmat─â de impunerea militariz─ârii ╚Öi schimbarea comandan╚Ťilor.

├Än ansamblu, armata republican─â a dat dovad─â de imagina╚Ťie ├«n pl─ânuirea b─ât─âliilor, sub ├«ndrumarea viitorului general Vicente Rojo, unul din cei mai mari strategi spanioli. ├Äns─â ├«n ciuda faptului c─â preg─âtirile logistice s-au ├«mbun─ât─â╚Ťit ╚Öi opera╚Ťiunile informative au avut mai mult succes, armatei republicane ├«i lipseau totu╚Öi preg─âtirea ╚Öi experien╚Ťa necesar─â pentru un succes pe termen lung. Nu de pu╚Ťine ori avansul republicanilor a fost oprit de rezisten╚Ťa extraordinar─â, chiar ├«nc─âp─â╚Ť├ónat─â, a na╚Ťionali╚Ötilor. ├Än plus, logistica taberei adverse era cu mult superioar─â, iar Franco avea ╚Öi avantajul unei avia╚Ťii ╚Öi al unei artilerii mult mai performante.

├Än timp ce guvernul ├«ncerca s─â g─âseasc─â un c├ómp de lupt─â avantajos, departe de Madridul aflat ├«n impas, na╚Ťionali╚Ötii au identificat coasta de nord drept un obiectiv strategic ce trebuie cucerit. Zona avea s─â fie o provocare pentru armata lui Franco, ├«ns─â victoria urma s─â-i aduc─â acestuia controlul asupra unei zone avanasate economic ╚Öi puternic industrializate. Rezisten╚Ťa ╚Ü─ârii Bascilor ╚Öi a Asturiei cedeaz─â ├«n octombrie 1937, ca urmare a aprovizion─ârii slabe a armatei, a blocadei navale instituite de Franco ╚Öi a sl─âbiciunii sistemului defensiv aerian (distrugerea ora╚Öului Guernica e unul din cele mai cunoscute momente ale ├«ntregului R─âzboi civil).

Dup─â cucerirea nordului, Franco a putut s─â-╚Öi concentreze oamenii, avia╚Ťia ╚Öi navele pe urm─âtoarele sale ╚Ťinte, cele care aveau s─â decid─â soarta r─âzboiului:Aragonul ╚Öi zona Mediteranei.

Epuizarea, at├ót material─â, c├ót ╚Öi moral─â, a for╚Ťelor republicane a devenit din ce ├«n ce mai evident─â la ├«nceputul prim─âverii anului 1938. Atunci, trupele franchiste, care beneficiau de sprijinul germanilor ╚Öi italienilor, au lansat o ofensiv─â care a distrus ap─ârarea republicanilor. Armata na╚Ťional─â a ajuns la Marea Mediteran─â pe 15 aprilie. Ca urmare a succesului nea╚Öteptat al lui Franco, ministerul ap─âr─ârii, socialistul Prieto, ├«╚Öi pierde pozi╚Ťia, iar premierul Juan Negrin preia conducerea armatei. Cu eforturi supraomene╚Öti, el reu╚Öe╚Öete s─â refac─â for╚Ťele armatei republicane la nord de Ebro ╚Öi blocheaz─â avansul franchi╚Ötilor spre Valencia.

2 1 Espagne guerre octo jpg jpeg
2 1 Noviembre 1938 jpg jpeg
2 1 492px Distribucion de las fuerzas jpg jpeg

Pe 25 iulie 1938, republicanii lanseaz─â un atac la r├óul Ebro. Ca toate celelalte ofensive republicane, ╚Öi aceasta a fost bine g├óndit─â. Ea a fost ├«ns─â respins─â de rezisten╚Ťa na╚Ťionali╚Ötilor, care au reu╚Öit s─â-i ╚Ťin─â ├«n fr├óu pe inamici p├ón─â c├ónd Franco a adus pe c├ómpul de lupt─â mai mul╚Ťi solda╚Ťi ╚Öi o artilerie mai avansat─â. Lupta de la Ebro a durat p├ón─â la mijlocul lunii noiembrie, fiind cea mai lung─â ╚Öi cea mai s├óngeroas─â b─ât─âlie a r─âzboiului.

Dup─â acest succes, for╚Ťele na╚Ťionaliste au lansat atacul asupra Cataloniei, bastionul republicanismului, o lun─â mai t├órziu. Rezisten╚Ťa republican─â a cedat destul de repede:Barcelona a c─âzut pe 26 ianuarie 1939, iar r─âm─â╚Öi╚Ťele armatei au fost nevoite s─â treac─â grani╚Ťa spre Fran╚Ťa.

├Än cealalt─â zon─â aflat─â sub control republican, care includea Madridul, Valencia, coasta mediteranean─â cu baza naval─â de la Cartagena ╚Öi regiuni din Noua Castilie ╚Öi Andaluzia se aflau mai multe armate. ├Äns─â acestea erau insuficient doate pentru a face fa╚Ť─â inevitabilei ofensive na╚Ťionaliste. ├Än plus, conspira╚Ťiile interne dintre ofi╚Ťerii republicani ╚Öi reprezentan╚Ťii lui Franco erau ├«ncurajate de ideea c─â, dac─â republicanii se debarasau de Negrin ╚Öi de comandan╚Ťii comuni╚Öti, era posibil un acord de pace onorabil. S-a ajuns astfel la lovitura din 5 martie 1939 condus─â de colonelul Casado, comandantul armatei de centru. ├Äns─â negocierile cu Franco s-au dovedit a fi dificile ╚Öi dezam─âgitoare.  ├Än cele din urm─â, Madridul a cedat pe 28 martie, iar trupelui Franco au ocupat ├«ntreaga ╚Ťar─â.

├Äntre cauzele militare ale ├«nfr├óngerii republicanilor putem identifica distrugerea unit─â╚Ťilor militare datorat─â rebeliunii franchiste, lipsa ofi╚Ťerilor, politizarea excesiv─â a armatei ╚Öi demoralizarea solda╚Ťior. Mai important a fost ├«ns─â conflictul dintre idealul anarhist al unei armate ÔÇ×revolu╚ŤionareÔÇŁ ╚Öi ╚Ťelul comuni╚Ötilor de a pune bazele unei for╚Ťe organizate ╚Öi disciplinate. Acest conflict a dus la o organizare birocratic─â ╚Öi excesiv de autoritar─â, combinat─â cu exemple frecvente de indisciplin─â.

La polul opus, armatele na╚Ťionaliste ╚Öi-au putut atenua f─âr─â probleme diferen╚Ťele politice, ├«n numele solidarit─â╚Ťii. Disciplina militar─â a fost impus─â de la ├«nceput, iar armata lui Franco a excelat ├«n termeni de pragmatism ╚Öi eficien╚Ť─â, spre deosebire de inamicii republicani.

Michael Alpert, Uncivil war:the military struggle, ├«n ÔÇ×History TodayÔÇŁÔÇŁ, vol. 39, nr. 3, 1989