Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX

În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale. Procesul a reprezentat o noutate pentru justiția română, atrăgând atât atenția cercurilor artistice, cât și pe cea a oamenilor legii.

Originar din Brașov, fost ucenic în librăria lui I. V. Socec, Constantin Sfetea s-a stabilit pe la București în 1891, unde a înființat Librăria Școalelor. După câțiva ani, librarul a pus bazele unei tipografii și unei litografii în Calea Moșilor, întreprinzând o activitate editorială de mari proporții, scrie Muzeul Nicolae Minovici, pe pagina de Facebook a instituției.

Sfetea a adunat în cadrul librăriei sale un cerc literar gravitând în jurul poetului George Coșbuc, căruia i-a publicat numeroase volume de versuri. După Primul Război Mondial, editura Librăria Școalelor a intrat în patrimoniul Societății „Cartea Românească”, printre ai cărui directori se număra și Constatin Sfetea.

În aprilie 1912, tânărul pictor Gore Mircescu cerea librarului despăgubiri civile de proporții în fața Secției III a Tribunalului Ilfov pentru că cel din urmă reprodusese fără autorizația sa pictura „Numai o guriță”. Acțiunea a fost intentată și susținută în temeiul articolelor din Codul Penal relative la contrafaceri și în temeiul legii asupra proprietății artistice și literare.

În apărarea sa, Sfetea a declarat că nu a avut o intenție delictuoasă, depunând pe masa Tribunalului toate cărțile poștale tipărite reproducând pictura lui Mircescu. Susținând că nu ar fi vândut nicio copie, librarul a cerut să fie scutit de pedeapsă și de plata oricăror daune.

Sfetea a fost însă condamnat la plata unor despăgubiri revenite pictorului în valoare de 150 de lei, precum și a unei amenzi de 40 de lei către Stat. Totodată, el era obligat să distrugă cărțile poștale în cauză.

Hotărârea Tribunalului de a-l amenda pe Sfetea a fost privită în presă drept o victorie pentru artiști, protejați de acum de lege. Nemulțumit de rezultat, acuzatul a atacat hotărârea cu apel în toamnă. La rândul său, Gore Mircescu a făcut apel contra hotărârii tribunalului, nemulțumit de suma daunelor care îi reveneau, acestea fiind majorate la 300 de lei.

Scrisoarea apologetică a editorului

La 14 septembrie 1912, Constantin Sfetea aducea lămuriri asupra procesului atent urmărit în presă, în paginile ziarului Universul:

„Am fost autorizat în scris de cei mai de frunte pictori ai noștri, să reproduc pe cărți poștale unele din tablourile d-lor. Fotograful trimis de mine ca să le fotografieze, din o regretabilă confuziune de subiect, a fotografiat și un tablou al unui domn Gorea Mircescu, despre care desigur multă lume n-ar fi știut până astăzi că pictează” explica librarul-editor.

Sesizând prea târziu faptul că printre reproducerile realizate se afla și pictura lui Mircescu, Sfetea i-ar fi cerut acestuia autorizația pentru folosirea imaginii. Pictorul a preferat însă să îl dea în judecată și chiar să îl șantajeze, după cum susținea Sfetea. Cu toate că ilustratele nu au mai fost comercializate, Mircescu a continuat șantajarea (prin intermediul unui samsar!) cât și procesul, cerând ca librarul să fie condamnat la închisoare și la plata daunelor în valoare de 200.000 de lei.

În final, editorul se angaja public la plata despăgubirilor în valoare de 300 de lei, ținând să îl mustre totodată pe pictorul care putea fi fericit, după cum spunea el, că fusese alăturat prin accident unor mari pictori români.

_{Foto sus: Librăria Școalelor pe Calea Moșilor la început de secol XX (© delcampe.net)}