Prințesa uitată Ka’iulani – frumusețea exotică și destinul tragic al ultimei moștenitoare din Hawaii

În istoria monarhiilor, există figuri care par desprinse din romane romantice, iar povestea lor fascinează și astăzi. Una dintre acestea este Victoria Ka’iulani Cleghorn (1875–1899), ultima prințesă a regatului Hawaii, o tânără descrisă de contemporani drept „între o lebădă tropicală și o floare rară”. Frumusețea sa exotică și destinul sfâșiat de istorie au transformat-o într-un simbol al unei lumi pierdute.

Născută la Honolulu, fiică a prințesei hawaiiene Miriam Likelike și a unui om de afaceri scoțian, Ka’iulani părea predestinată să unească două universuri: grația insulelor Pacificului și disciplina Europei. La doar 12 ani a fost trimisă la studii în Anglia, unde a devenit o prezență admirată în saloanele aristocratice, văzută ca o apariție de basm, venită dintr-o lume îndepărtată și misterioasă.

Dar dincolo de baluri și eleganță, tânăra prințesă avea să înfrunte furtunile istoriei. În 1893, monarhia hawaiiană a fost răsturnată, iar Statele Unite pregăteau anexarea insulelor. Deși abia împlinise 18 ani, Ka’iulani a avut curajul să plece în America și să vorbească în fața presei și a politicienilor. „Dovediți că sunteți un popor drept pentru micuța mea țară”, le spunea ea americanilor, într-un apel îndrăzneț pentru libertatea poporului ei. Era o voce fragilă, dar încărcată de o forță neașteptată.

Eforturile ei nu au reușit să salveze regatul. În 1898, Hawaii a fost anexat definitiv, iar destinul prințesei s-a frânt curând după aceea. Surprinsă de o furtună tropicală, s-a îmbolnăvit și a murit la doar 23 de ani, lăsând în urmă o legendă. Localnicii au numit-o „Prințesa Trandafirilor” sau „Lebăda de oțel” – delicată ca o floare, dar neînfricată în apărarea poporului său.

Astăzi, numele ei rămâne înscris nu doar în cărțile de istorie, ci și în cântecele, legendele și memoria colectivă a insulelor. Parcuri, hoteluri și monumente îi poartă amintirea la Honolulu. Povestea ei arată că uneori prințesele nu sunt doar simboluri ale frumuseții, ci și figuri de rezistență, care, chiar înfrânte, dau glas speranței unei națiuni.