Pretextele unei ideologii: Reich-ul nazist atacă Polonia

La 1 septembrie 1939 se declanșează cel de-al doilea război mondial, prin atacarea Poloniei de către Germania nazistă. Evident că orice război are nevoie de un pretext – de un casus belli. Motivul găsit de naziști în 1939 este unul ideologic, o, , stare de fapt” generată de acțiunea celorlalte state europene care le-ar fi îngrădit posibilitățile de dezvoltare firească.

Adolf Hitler va ține, în fața Reichstag-ului, un lung discurs în care își va motiva dorința de a întreprinde o acțiune armată împotriva Poloniei. Pentru început, Hitler vorbește despre cauzele care îl determină să adopte această atitudine ofensivă.De luni de zile, germanii – susțineFührerul –sufereau, , tortura” problemelor rezultate în urma, , diktatului de la Versailles”, lucrurile devenind astfel intolerabile. Zona orașului Danzig era considerată germană iar faptul că acesta aparținea Poloniei era doar o dovadă în plus a abuzurilor la care Germania era supusă. Pentru a-și justifica și mai bine acțiunile, Hitler face trimitere la, , problema minorității germane” care ar fi fost maltratată în perioada 1919-1920 în urma schimbărilor survenite pe harta Europei. Este evident faptul, că în spiritul unei retorici care nu avea nimic în comun cu realitatea, Cancelarul german afirma că nu și-a dorit un război, că a încercat, prin toate mijloacele, să aplaneze divergențele dintre Germania și celelalte națiuni dar că propunerile sale pacifiste nu au fost luate în considerare: 

Din propria mea inițiativă, nu numai odată, ci de mai multe ori, am făcut propuneri pentru revizuirea stărilor intolerabile. Toate aceste propuneri, precum știți au fost respinse, propuneri pentru limitarea înarmărilor și dacă ar fi necesar dezarmarea, propuneri pentru limitarea acțiunilor războinice, propuneri pentru eliminarea unor anumite metode ale războiului moderm. Cunoașteți propunerile făcute de mine pentru a îndeplini necesitatea restabilirii suveranității Germaniei asupra teritoriilor germane. Cunoașteți stăruințele mele nesfârșite făcute pentru găsirea unei soluții pașnice și înțelegerea problemei austriace și mai pe urmă a problemei Sudeților, Boemiei și Moraviei. Totul a fost zadarnic.

Continuând în același ton, Hitler afirmă fără să ezite că etnicii germani sunt persecutați în Polonia în vreme ce partidul său a militat pentru integrarea și prosperitatea tuturor minorităților etnice aflate pe teritoriul Germaniei.

Cum Mussolini devenise un partener care fraterniza cu ideologia nazistă, nu mira pe nimeni faptul că acesta era invocat în discursurile Cancelarului german, problema pe care trebuia să o rezolve Hitler în ochii germanilor era, , alianța” pe care o făcuse, la 23 august, cu U.R.S.S.-ul (celebrul pact Ribbentrop-Molotov). Justificarea pactului era una simplă din punct de vedere al calculelor militare – semnele de întrebare se nășteau din diferențele substanțiale ale celor două doctrine. Hitler dă o, , rezolvare” a acestei dileme a contemporanilor săi și a istoriei în general invocând respectul cavaleresc dintre adversari:

Germania nu are intenția de a-și propaga doctrina. Văzând faptul, că nici Rusia nu are intenția de a face propaganda doctrinei ei în Germania, nu văd vreo o cauză de ce să ne mai opunem una alteia. De ambele părți suntem lămuriți asupra acestui lucru. Orice luptă între popoarele noastre ar fi numai de folos altora. Ne-am hotărât deci, să semnăm un pact care îndepărtează pentru totdeauna întrebuințarea armelor între noi. Pactul ne impune obligația să ne consultăm în anumite chestiuni europene. El ne înlesnește cooperarea economică și mai presus de toate, pactul asigură, că puterile acestor două țări puternice nu vor fi risipite una în contra celeilalte.

În viziunea, naziștilor, acțiunea militară împotriva Poloniei era menită să rezolve trei chestiuni:eliberarea orașului Danzig, dispariția zonei, , de siguranță” instaurată după 1920 și pedepsirea unei politici care lovea direct în drepturile minorității germane.

După declanșarea ostilităților, Hitler va da o Proclamație către poporul germanși o altla către armată, în care afirma căstatul polon a refuzat o rezolvare pașnică a stării de conflict și că a făcut apel la arme ceea ce dovedește că Polonia nu mai este dispusă să respecte frontiera Reichului. Astfel, singura soluție era mobilizarea generală și lupta pentru onoarea și drepturile vitale ale Germaniei.

După atacarea Poloniei, Franţa a declarat mobilizare generală, iar Marea Britanie a trimis Germaniei un unltimatum prin care îi cerea să îşi retragă trupele de pe teritoriul polonez. Din păcate, marile democrații occidentale s-au rezumat doar la a trimite amenințări și note ultimative împotriva lui Hitler, fapt care i-a permis acestuia să câștige timp și să pună în practică teoria, , războiului fulger” – blitzkrieg– peste nici doi ani trupele naziste vor mărșălui prin Paris iar Londra va fi bombardată.