Povestea unei descoperiri inedite: Caii preistorici de lângă Arena Sepsi din Sfântu Gheorghe

În intervalul 2019-2020, la marginea nordică a orașului Sfântu Gheorghe din județul Covasna, au fost întreprinse săpături de salvare de mare amploare în situl de la Arcuș-Hosszu, unde s-au descoperit scheletele a opt cai, în contextul unor depuneri rituale. Caii au fost prevăzuți cu harnașament specific secolelor XIX-XVI î. Hr.

Majoritatea vestigiilor descoperite (în proporție de peste 90%) aparțin perioadei de sfârșit a epocii bronzului, așa numitei culturi Gáva, care poate fi datată între c. 1200 și 800 î. Chr., notează Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni (MNCR), pe pagina de Facebook a instituției.

Complexele din perioada respectivă sunt gropi de diferite dimensiuni, folosite cu diferite scopuri. Un alt orizont de folosire a zonei a fost pe parcursul epocii bronzului mijlociu, respectiv prima parte a bronzului târziu, între c. 1800 și 1300 î. Chr.. Acestei perioade îi corespund diferite tipuri de înmormântări umane și de cai. Această scurtă prezentare discută complexele cu mormintele de cai.

La începutul campaniei din 2019 încă nu eram conștienți de vestigiile ce urmau să fie scoase la lumina zilei. Cum e cazul oricărei săpături de mare amploare am început cu decopertarea segmentului care trebuia descărcat de sarcina arheologică. Într-o primă fază, după decopertarea cu excavatorul s-au observat câteva fragmente de oase mai mari. La dezvelirea complexului s-a constatat că este vorba de o înmormântare dublă de cabaline.

Scheletele de cai depuse într-un mormânt nu erau întâlnite până la momentul respectiv în zona vestică a Carpaților și până în Câmpia Panonică, nici măcar pe teritoriile la est de Carpați. Era o descoperire senzațională! Și atunci a urmat surpriza! La gura caiilor s-au descoperit psalii confecționate din corn de cerb. Astfel de piese sunt cunoscute și pe teritoriul țării noastre, dar contextul de la Sfântu Gheorghe era unic: piesa a fost găsită în poziția funcțională. Acest aspect sugerează că acești cai erau depuși cu piesele de harnașament pe ei, probabil având și alte piese de decor confecționate din materiale perisabile, acestea pierzându-se pentru totdeauna.

În urma campaniei din 2020 alte trei morminte de cai au fost dezvelite, fiecare având și câte două sau patru psalii. Într-unul dintre complexe s-a descoperit o psalie de formă neobișnuită pentru această parte a Europei. Și anume o piesă discoidală, prevăzută cu un vârf. Acest tip de obiect este cel mai des întâlnit în zona Uralilor, în cadrul culturii Alakul.

Ce ne povestesc aceste descoperiri ieșite din comun?

În primul rând, răspândirea complexelor de acest fel ne arată că nu este vorba despre un fenomen izolat. Între c. 2100/2000 și 1400/1300 î. Chr. din Kazahstan până la Carpați și Pelopones regăsim astfel de morminte.

Oasele de animale ne furnizează date despre perioada de timp în care aceste înmormântări au fost făcute. Astfel pe baza datărilor radiocarbon se poata afirma faptul că depunerile de cabaline s-a practicat o perioadă destul de largă de timp, între c. 1750 și 1500 î. Chr. Analogii pentru astfel de complexe găsim mai ales în cadrul stepelor eurasiatice, adică în ecoregiunea vastă de stepă a Eurasiei, cu ierburi mici de la est de Munții Urali (Câmpia Siberiei de Vest) și la vest de aceștia (Câmpia Europei de Est), în mormintele princiare, unde pe lângă cai s-au descoperit și fragmentele unor care, probabil de luptă. Acest fapt sugerează că întreținerea, dresarea și folosirea animalelor era privilegiul elitelor, adică a unor persoane care aveau resursele necesare pentru astfel de activități prestigioase.

Chiar dacă la Sfântu Gheorghe nu s-au găsit fragmente de care, se poate considera că acești cai erau proprietatea unor persoane înstărite. Dar erau ei localnici sau veneau de pe meleaguri mai îndepărtate? Deocamdată nu avem informații concludente pentru a răspunde la această întrebare. Totuși, elementele străine mediului local ne îndeamnă să facem presupunerea conform căreia ar putea fi vorba despre un grup mic de oameni, venit probabil din zona nordului Mării Negre, care au înmormântat caii pe malul Râului Olt. Dacă au murit și ei acolo este greu de precizat. Acele morminte umane descoperite în preajma mormintelor de cai par să fie de dată mai recentă, dar elementele ce țin de obiectele funerare au caracteristici și din mediul răsăritean. Decesul acestor ființe poate să fie rezultatul unor conflicte cu comunitățile locale, deocamdată victorioase. Acestea însă nu o să mai facă față valului de migrații care o să vină dinspre est peste 1-2 secole.

Suprafața săpată, de aproape 10 hectare, a furnizat un material arheologic foarte bogat, de proporții incomparabile până la momentul de față pe plan local, dar aproape tot atât de semnificativ și pe plan național și chiar internațional. Materialul descoperit se află acum în patrimoniul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni.

În luna august 2024, oasele au fost cercetate de o echipă mixtă, din care au făcut parte specialiști din cadrul muzeului nostru și o echipă de studenți din Germania, coordonată de Martin Riesenberg, cercetător la Freie Universität din Berlin.

Finanțatorul săpăturilor a fost Fundația Sapientia, proprietara terenului, executantul fiind firma Total Business Land.

→