Cea mai fericită căsătorie a lui Ștefan cel Mare

Cea de-a treia, cea mai îndelungată și cea mai fericită căsătorie a lui Ștefan cel Mare a fost cea încheiată cu prințesa Maria-Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, domn al Țării Românești (1462 – 1473) și (1474 – 1475) și frate al domnitorului Vlad Țepeș.

Radu cel Frumos a fost dușmanul lui Ștefan cel Mare, cei doi situându-se pe poziții diametral opuse în privința atitudinii față de Imperiul Otoman. Conflictul dintre cei doi domni s-a concretizat în mai multe confruntări militare, câștigate întotdeauna de Ștefan cel Mare. Într-una dintre aceste lupte, cea de la Cursul Apei din anul 1473, Ștefan cel Mare l-a învins pe Radu cel Frumos și l-a înlocuit în scaunul Țării Românești cu pretendentul Laiotă Basarab, urmându-și planul de a impune în Țara Românească un domn favorabil politicii sale antiotomane.

Înfrângerea lui Radu cel Frumos a fost atât de radicală, încât acesta s-a refugiat în Transilvania, lăsându-și cetatea de scaun, familia și averile în mâinile învingătorului. Doamna Despina, soția lui Radu cel Frumos, și fiica sa, Maria-Voichița, au devenit ostaticele lui Ștefan cel Mare, urmându-l pe domn la Curtea sa din Suceava și devenind în scurtă vreme, din prizoniere, invitate de onoare. Se pare că Maria-Voichița, pe atunci încă o copilă care moștenise frumusețea tatălui său, a atras atenția marelui domn. Grija pe care le-a acordat-o tinerei prințese și mamei sale în viața de la curte dovedește interesul deosebit al lui Ștefan cel Mare pentru această nouă prezență feminină în universul său.

Între el și Maria-Voichița era o diferență de aproximativ 20 de ani. Pe de altă parte, Radu cel Frumos, ca și fratele său, Vlad Țepeș, erau verii săi, astfel încât tânăra prințesă îi era un fel de nepoată. Cu toate acestea, Ștefan cel Mare a dat întâietate sentimentelor și nu rațiunilor de ordin politic, astfel că, la trei ani de la moartea Mariei de Mangop, o lua în căsătorie pe Maria-Voichița.

Această ultimă și fericită legătură matrimonială a durat 24 de ani, până la moartea domnului, în anul 1504. În majoritatea picturilor murale din ctitoriile sale care au ajuns până la noi, în care Ștefan cel Mare este înfățișat alături de familia sa, cea care îl urmează este Maria-Voichița, astfel încât se cunosc mai multe portrete ale acesteia.

Lăsând la o parte canoanele bisericești și reprezentarea iconografică convențională de tip bizantin, se poate desprinde din imaginile doamnei Moldovei o anumită frumusețe interioară. Maria-Voichița i-a dăruit mărețului său soț trei copii: Bogdan-Vlad (n. 1480 – d. 1517), Ana (n.? – d. 1499) și Maria-Cneajna (n.? – d. 1517), supraviețuindu-i până în anul 1511.

Bogdan-Vlad a devenit în anul 1496, după decesul primului urmaș la tron, Alexandru, succesorul desemnat al tatălui său. El i-a urmat ilustrului său părinte în anul 1504, fiind domn al Moldovei până în anul 1517, când a murit prematur, la doar 38 de ani, fără a se ridica la nivelul tatălui său.

Fragmentul face parte dintr-un text publicat în numărul 273 al revistei „Historia” (revista:273), disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 17 octombrie - 14 noiembrie, și în format digital pe platforma paydemic.