Povestea țiglei Muschong de la Lugoj

Fabrica de țiglă de la Lugoj a ridicat Banatul acoperiș cu acoperiș. Lutul local, ars cu pricepere, a devenit material de bază pentru case din orașe și sate, pentru clădiri publice, fabrici, școli și stațiuni. Marca Muschong, ștanțată direct în țiglă, s-a impus ca reper al durabilității și al muncii bine făcute.

Istoria începe cu familia Muschong, una dintre familiile care au intuit devreme forța industriei locale. Jakob Muschong, născut în 1868, duce mai departe o tradiție de meșteșugari și o transformă într-o afacere modernă. Fabrica din Lugoj capătă ritm, organizare și amploare. Producția se extinde, tiparele se standardizează, iar țigla Muschong ajunge pe acoperișurile întregii regiuni.

Un element distinct al acestei identități industriale îl reprezintă elefantul, folosit ca marcă de fabrică. În imaginarul începutului de secol XX, elefantul trimitea la forță, stabilitate și durabilitate. Simbol clar și ușor de recunoscut, el permitea identificarea rapidă a produsului autentic pe șantier sau în depozit. Marca „Elefant” completa numele Muschong și patentul numeric, construind o identitate vizuală coerentă și o promisiune de calitate.

Această activitate industrială se leagă de o viziune amplă asupra dezvoltării Banatului. În 1906, sesizând potențialul turistic și economic al Buziașului, Jakob Muschong cumpără stațiunea, împreună cu ștrandul și captările de apă, și întemeiază societatea „Muschong - Băile Minerale Buziaș SA”. În 1907 începe construcția fabricii de ape minerale „Phoenix”, iar în anii următori se ridică Hotel Grand, Hotel Phoenix, stabilimentele balneare și centrul de tratament. Băile Buziaș capătă un profil modern și devin un punct important pe harta stațiunilor balneare.

Pe lângă fabrica de la Lugoj, Muschong deține fabrica de cărămidă de la Sânnicolau Mare, fabrica de cărămidă și țiglă de la Sântimbru, lângă Alba Iulia, precum și o fabrică de cărămidă la Budapesta, administrată de un membru al familiei. Domenii forestiere întinse în zona Petroșani și păduri din regiunea Nădrag asigură combustibilul necesar producției. Industria, resursele și dezvoltarea urbană funcționează împreună, într-un sistem bine articulat.

Muzeul Național al Banatului are în patrimoniu un astfel de exemplar de țiglă care poartă urmele focului, ale timpului și ale folosirii reale. Forma sa arată funcționalitate, iar ștanța indică locul de proveniență. Această țiglă a făcut parte dintr-un acoperiș adevărat și a intrat în patrimoniul Muzeului Național al Banatului prin donația lui Andrei Bălărie. Exemplarul este expus în mansarda B1, în expoziția „Albume de familie. Burghezia din Banat în perioada modernă”.