Polemică pe tema beției între Gazeta de Transilvania și un ziar sârbesc
„Gazeta de Transilvania. Anul al X-lea (cu preanalta voie) Nro 98. Brashov, 8 Decembrie. 1847.
Gazeta sârbească din Peștaîși face ostenealăa publicași ea uneori câte ceva despre români. Se vede treaba, că pasăși publicului ei aști despre noi mai multe ca altădată;săvedemînsăcum. Iatăaci o corespondențădin Cluj din luna lui Octomvrie luatăprecum se zice din o gazetănemțască*) Aci mustrăpre români urât, zice cănu s-au făcut în Ardeal bucate nici cartofi, ci poame destule, mai vârtos prune**)și cum căde aceea vor avea românii rachiu de ajuns, cărora nici nu le trebue alta ca săfie fericiți;batjocurește pe români, carii bând rachiu sănumesc Romani, cum căbeu banii ce au luat pe la târguri în cârciume, și cărachiul le este hrana pe toatăseptămâna. Apoi zice corespondentul, cum căde ar căuta urzirea răului acestuia, ar merge prea departe, căci popii românilor sădeosebesc de plugari numai prin barbăși mulți din ei abeaștiu citi, cei mai puținiși scrie, însăîn beuturăde rachiuîntrecși pre chișbirău;apoiși dascălul se numește prin zicala de obște bețiv. Pe urmăpovestește corespondentul, cum căau venitîntr-un sat cu 50 de case, deacăo grămadădeîngrădituri acoperite cu paie de unde ese fumul pre ușăse pot numi case, și cătrecând pe lângăcârcimăcarea zace peste ulițăde la beserică, au văzut subt un copaciu ce sta naintea cârcimei pe sfinția sa popașezândîmpregiurat de bătrânii satului, fiecare având sticla cu rachiu în mână, întrebând pe cârciumaru pentru ce nu duce în năuntru pe oaspeții săi, fiind frig mare. Domnule!îi răspunse cârciumariul, popa nostru a făgăduit sfânt solgabirăului, cănu vaîntra pânăla Crăciunîn cârcimă, apoi vezi căel îșiține cuvântul.
Redacția sârbeascăface aci băgări de seamăși zice căoare nu s-ar putea toate acestea zice, și de sârbii lor, din carii unii nici nu vin de la târg acasăpânănu beu tot ce au câștigat, apoiîntreabă, căcine ar putea ajuta la aceasta?și respunde, căniminea așa ca tocma popa. Mai departe zice, și noi sântemîn veci cu fricăca nu cumva vreun călătoriu neamțsăzugrăviascătocma așa icoanăși de noi.
Până aci Gazeta sârbească nemțeană.
Este o vorbă la români:De m-ar arde o zamă bună, treacă ducă-se, nu mi-ar păsa, iar ca să mă ardă pânăși fasolea, nu voiu suferi niciodată. Reflecsiile redacției sânt prea drepteși loiale.În adevăr numai sârbii sătacăcu asemenea mustrărișiînfruntări scoase asupra românilor, ei numai sătacăși grecii, atât pentru că oricare din acești trei s-ar mustra de orbie, ar vorbi orbul cătrăorb, și oricare s-ar mustra de fapte rele, ar fi mustrarea tâlharilor pironiți pe cruci, cu acea osebire numai, căromânii de una mie aniîncoace avurăpe greci de dascali, iar de vreo 400și anumeîn Bănat de vreo 140 aniși pe sârbi tot de dascăli;apoi Dv.știți, ori ați puteaști prea bine, cănimini nu pătrunde așa ager păcateleși nebuniile dascalilor ca tocmaînvățăceii lor, mai curând ori mai târziu, nu mult ne pasă astădată. E vorbă de bețiile românilor? Toți călătorii observară, cămulțime de oameni bețivi nu se aflăîn toatăEuropa pre câți se aflăla popoarele slavone. Cine brea vinarsul cu oala, dacănu sârbulși rușneacul? Cine bea rumulși spirtul cel mai tare cași cum ar bea lapte? Slavo-muscalul. Cine se bate cu băltageși cu topoarăpe supt Carpați, dupăceîi supune beția? Slavonii. Cine-și vinde holda neseceratăla evrei pe vinars? Slavo-polonii. Carii zac morți de beți supt corturi pețermii Dunării (1830-35)? Fruntașii serbiani. Din contrătoți călătorii neinteresați mărturisescîntr-un glas, căla româniiȚărei Românești, neamestecați cu alte popoară, neamăgiți pânăacum de eftinătatea vinarsului careîncănu se ferbe tocmaîn măsurăașa fioroasăca pe airea, bețiile sânt cel puținînzecit mai rare decât pe airea. //
____________
*) În Cluj nu e gazetă nemțeascăși nici fu vreodată–Red. Gaz.
Adică:bețiile atârnămult de la reul esemplu ce-l are un poporîn ochii săi, cumși de la o sistematicăamăgire spre beție din partea acelora carii seînavuțesc din puțina avere, din sănătateași viața gloatelor.–Căîntre preoții români se aflămulți bețivi? Nu negăm;adaogemînsă, căei teologia moralăși toatăbunăcuviința oînvățarăînșcoalele sârbilor;ei cele mai de aproape esemple de purtare le avură chiar în curțile episcopilor sârbești. Vedeți Dv. ce cumplităresponsabilitate ia asupră-și un popor când mustrăpe altul pe careîntr-aceea ar voi a-lținea supt domnia, guvernareași epitropia sa mai vârtos eclisiastico-morală!
Deci să ne mustrăm unii pe alții, așa se cuvine, pentru ca săneîndreptăm, și noaăromânilor niciodatăsănu ne cadăgreu dacăcineva ne descopere neajunsele;numai mustrarea sănu fie farisaică, ci curat evanghelică:săne mărturisim păcatele unul altuia;să vedemși paiulși grinda, șiîn ochii noștriișiîn ai altora;iar anume sârbii să-și tragăsama prea bine, ca nu cumva sămai grămădiascășiîn viitoriu păcate românești asupra conștiinței proprie.”
sursa:TIPARITURI ROMANESTI
