O „perlă” a spionajului Mossad-ului
Această denumire a căpătat-o una din cele mai importante agente pe care le-a avut spionajul israelian, Shula Cohen (Shulamit Kishak-Cohen) care a acţionat nu mai puţin de 14 ani ca agentă a Mossad-ului în Liban. Acţiunile sale au produs un mare scandal cu rezonanţe internaţionale şi totuşi se ştie destul de puţin despre biografia sa, astfel încât, pe drept cuvânt, un ziar se întreabă:
„Cine este prima doamnă a Israelului” ?
Nici măcar data de naştere (1917 sau 1920 ?) şi locul unde a văzut lumina zilei nu sunt sigure (Argentina sau Ierusalim ?).
Se pare totuşi că s-a născut în 1917 în Argentina, tatăl său fiind comerciant. Familia sa se mută în Irak, iar apoi emigrează în Palestina. În cele din urmă, ajung la Haifa şi se stabilesc la Ierusalim.
Intervine un eveniment tragic care probabil va avea o influenţă decisivă în viitoarea carieră a Shulei: tatăl şi fratelei ei, David, sunt ucişi în acţiuni ale forţelor de „guerillas”, ca şi primul ei iubit, Azar.
La 16 ani, se căsătoreşte, în Liban, la Beirut, cu un bogat negustor, cu care va avea şapte copii. Acest mariaj îi permite să pătrundă în cecuri înalte ale societăţii de aici.
Se pare că activitatea sa de agentă a Mossad debutează în 1947. Pentru început, ajută mii de evrei din Siria să emigraze în Israel, dar curând primeşte sarcina să obţină şi să transmită informaţii din diferite domenii de interes pentru Israel aflat în perioada eforturilor sale de supravieţuire în „lumea arabă”.
Sincer îndrăgostită
…se pare că a fost Shula de George Anton, colonel în cadrul „Biroului 2" al Armatei libaneze, de la care a obţinut informaţii preţioase.
În acelaşi timp, Shula organizează o reţea de spioni (cu sediul în localul de noapte „Rambo” Club) unde erau recoltate preţioase informaţii din Liban, dar şi din Siria. Se pare că ea însăşi acţiona ca o prostituată, întreţinând legături cu înalţi funcţionari guvernamentali.
În afară de aceasta, Shula organizează nu mai puţin de şase bordeluri în Beirut pentru „a pescui în ape tulburi”, de fapt, pentru a corupe persoane importante. Mossad-ul îi înlesneşte instalarea în aceste „capcane de miere” a unor echipamente performante cu care sunt înregistrate „aventurile erotice” ale acestor funcţionari, probabil folosite şi pentru şantajarea lor. Una din cele mai importante „surse” a fost Mahmoud Awad care ocupa nu mai puţin de şase funcţii în guvernul libanez.
A fost acuzată şi că a organizat şi „afaceri murdare” prin care au fost sustrase importante sume de bani, transmise în Israel, ceea ce ar fi destabilizat economia libaneză. Se pare că această acuzaţie nu este reală.
Torturată şi eliberată
În sfârşit, după o activitate de spioană de 14 ani (un fel de record!), în august 1961, Shula este arestată împreună cu soţul ei şi cu nu mai puţin 22 de persoane cu care „colaborase” în activitatea sa de agentă, ceea ce oferă o idee despre amploarea reţelei pe care ea o organizase. Se pare că în timpul interogatoriilor a fost torturată. În 1962, este condamnată la moarte, sentinţă care va fi comutată în 20 de ani de închisoare.
Este eliberată în 1967 ca urmare a unui „schimb” de prizonieri după Războiul de Şase Zile (5-10 iunie1967) dintre Israel şi statele arabe vecine în urma căruia Israelul a ocupat o serie de teritorii. După unele informaţii, ea a fost „schimbată” pentru 500 de persoane arestate în Israel, ceea ce arată cât de importantă era considerată activitatea sa de spioană.
Iubitul ei Anton reuşise să scape, fiind numit la o ambasadă din America de Sud. Nu s-au mai revăzut niciodată.
Bineînţeles, Shula a primit importante recompense oficiale în Israel.
Până în 2017 când a murit, Shula a dus o existenţă liniştită în unul din cartierele Ierusalimului.
Despre una din cele mai importante spioane pe care le-a avut Mossad-ul este turnată în Liban pelicula „Shula Cohen, The pearl”, care se pare că conţine şi date „picante” neconforme realităţii.
„Sângele apă nu se face”, căci ulterior ambasadorul Israelului în Egipt, Itzhak Levanon, a trebuit să fie retras, fiind acuzat de spionaj. Era fiul Shulei…
Poveste relatată și în volumul: „Biografiile secrete ale spionilor. Viaţa privată a agenţilor”
