image

O civilizație îngropată în ocean: Descoperirea care pune sub semnul întrebării originile umanității

În adâncurile tăcute ale Mării Caraibelor, în largul coastelor Cubei, un posibil oraș antic, cu o vechime estimată la peste 6.000 de ani, continuă să stârnească întrebări fără răspuns. Structuri masive, simetrice, ce amintesc de o arhitectură pierdută, zac la peste 600 de metri sub nivelul mării. Dacă se confirmă autenticitatea lor, întreaga construcție cronologică a istoriei umane ar putea fi clătinată din temelii.

Este poate una dintre cele mai controversate și misterioase descoperiri arheologice ale secolului XXI — și totodată una dintre cele mai puțin explorate. În anul 2001, în cadrul unei misiuni de cercetare desfășurate de o echipă canadiană de la Advanced Digital Communications, sonarurile au detectat un ansamblu de forme geometrice suspecte pe fundul oceanului, în apropierea Peninsulei Guanahacabibes, vestul Cubei.

Umbra unui oraș pierdut sub mare

Imaginile transmise de vehiculele submersibile autonome au dezvăluit un peisaj de piatră care părea mai curând desenat de mâna omului decât modelat de natură: blocuri masive, netede, cu muchii drepte, aliniate în structuri ce aminteau de drumuri, clădiri și piețe. Cu o precizie geometrică uluitoare, ceea ce apărea pe ecranele sonarului părea să sugereze existența unui oraș scufundat.

Și mai tulburătoare a fost estimarea vârstei acestor structuri: cel puțin 6.000 de ani. Cu alte cuvinte, cu mult înaintea marilor civilizații ale Vechiului Regat egiptean sau ale Sumerului. O ipoteză care, dacă s-ar confirma, ar implica existența unei civilizații avansate într-o epocă considerată preistorică.

Ipoteze, rezerve și abandon

Cercetătorii implicați au fost însă reținuți în declarații. „Ar putea fi un mare centru urban, dar ar fi iresponsabil să tragem concluzii definitive fără cercetări amănunțite”, avertizau la acea vreme reprezentanții echipei canadiene. Din păcate, în ciuda entuziasmului inițial, cercetările nu au continuat cu ritmul așteptat. Până în 2005 au avut loc doar câteva expediții, stopate din cauza lipsei de fonduri și interes politic.

Manuel Iturralde, reputat geolog cubanez, fost director al Muzeului de Istorie Naturală din Havana, a recunoscut că formațiunile descoperite „sunt extrem de ciudate” și greu de explicat prin procese geologice cunoscute. Totuși, a adăugat că natura poate produce forme uluitoare, capabile să înșele chiar și ochiul format.

Un alt aspect care îngreunează interpretarea descoperirii este adâncimea: aproximativ 650 de metri. Pentru ca aceste structuri să fi fost construite la nivelul uscatului, nivelul mării ar fi trebuit să fie cu mult mai jos, sugerând o vechime de… 50.000 de ani. O dată care contrazice radical înțelegerea actuală asupra evoluției civilizației.

image

Civilizație pierdută sau capriciu geologic?

În lipsa unor dovezi solide — artefacte, inscripții sau urme organice — misterul cubanez rămâne la granița dintre știință, speculație și mit. Fără explorări ulterioare, „orașul de sub ape” a rămas suspendat între legendă și realitate, invocat uneori alături de mituri precum Atlantida sau Lemuria.

Dar întrebarea esențială persistă: este posibil ca o civilizație umană să fi atins un nivel avansat de dezvoltare cu milenii înaintea celor cunoscute? Sau suntem, poate, martorii unei iluzii geologice, amplificate de speranța noastră de a găsi trecuturi alternative?

Răspunsul se află, încă, la sute de metri sub suprafață. Așteaptă doar să fie redescoperit.