⬆

Actorul Max Schreck, în rolul contelui Orlok, din filmul Nosferatu

„Marea duhoare” din Londra anului 1838, fenomenul care a dat naștere vampirului modern

Autor: Rae Gillibrand

Cu mult înainte ca medicina modernă să poată identifica ororile invizibile care devastau Marea Britanie victoriană, publicul a găsit o întruchipare a contagiunii: vampirul.

O nouă expoziție organizată la Galeria Treasures of the Brotherton a Universității din Leeds, intitulată Quite Shameless: Cultural Reflections on the Vampire („Fără nicio rușine: reflecții culturale asupra vampirului”), explorează modul în care acest prădător supranatural a devenit un simbol al celor mai profunde temeri ale epocii legate de boli, contagiune și aerul contaminat. Expoziția reunește manuscrise, cărți, gravuri, obiecte medicale și materiale teatrale, inclusiv piese din colecția Bram Stoker.

De-a lungul secolului al XIX-lea, industrializarea rapidă a atras un număr uriaș de oameni în orașele britanice, unde sărăcia, supraaglomerarea și infrastructura precară au favorizat izbucnirea unor epidemii devastatoare. Prin urmare, oamenii erau profund preocupați de problemele de sănătate și igienă publică. Cu toate acestea, teoria germenilor nu a pe deplin acceptată decât spre sfârșitul secolului, iar între timp oamenii credeau că bolile se răspândesc prin intermediul mirosurilor neplăcute, cunoscute sub numele de „miasme”.

În vara anului 1838, Londra s-a confruntat cu un val de căldură care a dus la ceea ce avea să fie numit „Marea duhoare” („Great Stink”). Tamisa era puternic poluată cu resturi alimentare în putrefacție, deșeuri umane și cadavre de oameni și animale. Pe măsură ce temperaturile creșteau, nivelul apei râului scădea, lăsând toate aceste reziduuri să se descompună sub razele soarelui. Epidemiile de holeră și febră tifoidă care au urmat au fost puse pe seama mirosului îngrozitor provenit din râu, și nu a sursei de apă contaminate.

„The silent highwayman”, caricatură de John Leech, publicată la 10 iulie 1858 Foto: © Punch Magazine, Public domain, via Wikimedia Commons

Aceste temeri au inspirat ilustrația lui John Leech, Silent Highwayman („Tâlharul tăcut de la drumul mare”), publicată în revista Punch în 1858 și prezentată în cadrul expoziției. Caricatura înfățișează un schelet asemănător Morții, care vâslește printre cadavrele animalelor în apele puțin adânci ale Tamisei. Legenda „Banii sau viața!” transmite un mesaj adresat guvernului: să investească în salubritatea publică sau să riște pierderea și mai multor vieți din cauza bolilor.

Așa cum Leech înfățișează boala prin personificarea morții, Bram Stoker face același lucru prin intermediul personajului vampirului. În romanul său Dracula (1897), încăperile vampirului care dă titlul cărții sunt cuprinse de o miasmă densă, descrisă de protagonistul Jonathan Harker ca fiind „alcătuită din toate relele muritorilor și având un miros înțepător, acru, de sânge”.

Totuși, mirosurile neplăcute nu erau singura explicație invocată pentru răspândirea bolilor la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Oamenii erau, de asemenea, foarte înclinați să dea vina pe migranți, călători și străini.

Un exemplu în acest sens, prezent în expoziție, este ilustrația lui John Tenniel intitulată Back! („Înapoi!”). Publicată în revista Punch în timpul epidemiei de holeră din 1892, desenul personifică holera sub forma unei apariții spectrale care încearcă să pătrundă în Marea Britanie la bordul unei nave venite din străinătate. Britannia întinde mâna pentru a-i refuza intrarea holerei-migrante, încercând astfel să împiedice răspândirea bolii în țară.

Epidemiile de holeră din secolul al XIX-lea reprezentau o sursă de teamă pentru oamenii acelei epoci. Se estimează că, pe parcursul acestui secol, boala a provocat aproximativ 140.000 de decese în Regatul Unit.

Stoker a crescut sub umbra acestei frici. Mama sa, Charlotte Thornley Stoker, asistase în adolescență la o epidemie devastatoare de holeră în orașul său natal, Sligo, din Irlanda. În doar șase săptămâni, aproximativ 640 de localnici își pierduseră viața. Vina a fost atribuită călătorilor despre care se credea că aduseseră boala în oraș. În memoriile sale, Thornley Stoker a relatat tratamentul îngrozitor la care a fost supus unul dintre acești călători:

„Îmi amintesc foarte limpede de unul dintre ei: un biet călător care s-a îmbolnăvit pe marginea drumului […] [locuitorii din Sligo] au săpat o groapă și, folosind prăjini lungi, l-au împins înăuntru de viu, apoi l-au acoperit cu pământ cât timp încă trăia.”

Aceste relatări despre migranți deveniți ținte ale comunităților cuprinse de teamă au avut un rol formativ în dezvoltarea tânărului Bram Stoker și, cel mai probabil, i-au influențat scrierile. La fel ca în experiențele mamei sale legate de holeră, personajul negativ al lui Stoker, Dracula, este un călător care intră într-o țară printr-un oraș-port, aducând cu sine o boală mortală și inexplicabilă. Și, la fel ca în epidemiile de holeră din anii 1800, „boala” vampirismului este combătută de medici. Cel mai cunoscut exemplu este cel din romanul Dracula: medicul olandez Abraham van Helsing și fostul său student, doctorul John Seward.

Reprezentarea vampirilor atât ca migranți, cât și ca purtători de boli devine și mai explicită în filmul mut din 1922 al lui F. W. Murnau, Nosferatu.

În film, contele Orlock (Max Schreck) călătorește din Transilvania în Germania la bordul unei nave infestate cu șobolani, aducând cu el o boală neprecizată, cunoscută sub numele de „Marea Moarte”. Deși holera nu era transmisă de șobolani, asocierea dintre aceștia și boli era puternic înrădăcinată în mentalitatea de la începutul secolului al XIX-lea. Aspectul personajului Orlock amintește în mod special de un rozător, colții săi alungiți semănând cu incisivii proeminenți ai unui șobolan.

Pentru oamenii secolului al XIX-lea, vampirul oferea o modalitate de a face vizibile amenințările invizibile. Transformând transmiterea bolilor într-un monstru în carne și oase, vampirii făceau palpabilă o teamă abstractă și, poate cel mai important, o transformau în ceva ce putea fi înfruntat.

Expoziția Quite Shameless: Cultural Reflections on the Vampire poate fi vizitată la Galeria Treasures of the Brotherton din cadrul Universității din Leeds. Intrarea este gratuită, iar expoziția va rămâne deschisă până la 29 mai 2027.

_{Foto sus: Actorul Max Schreck, în rolul contelui Orlok, din filmul Nosferatu (© Wikimedia Commons, Public domain)}