Lec╚Ťia din Falkland, aplicat─â de americani ├«n Grenada jpeg

Lec╚Ťia din Falkland, aplicat─â de americani ├«n Grenada

Mul┼úi ani dup─â pierderea R─âzboiului din Vietnam, militarii americani au dat vina pe presa lor liber─â. ├Än 1982, ├«n R─âzboiul din insulele Falkland (Malvine), englezii le-au ar─âtat americanilor unde au gre┼čit ├«n rela┼úia lor cu presa pe timp de r─âzboi. Receptivi la nou, americanii au dovedit c─â au ├«nv─â┼úat lec┼úia ┼či au aplicat-o atunci c├ónd au invadat, ├«n 1983, mica insul─â Grenada din Marea Caraibilor.

Din perspectiva britanic─â a rela┼úiei armat─â-pres─â-politicieni, pe timpul r─âzboiului din insulele Falkland (Malvine) s-au ciocnit trei tipuri diferite de interese ┼či mentalit─â┼úi. Militarii britanici doreau s─â ofere c├ót mai pu┼úine informa┼úii presei, pe care o vedeau doar ca un mijloc de manipulare sau dezinformare a inamicului. Coresponden┼úii de r─âzboi londonezi urm─âreau ob┼úinerea de informa┼úii c├ót mai spectaculoase privind luptele ┼či transmiterea lor c├ót mai rapid─â ├«n redac┼úii. Guvernul ┼či politicienii britanici aveau de sus┼úinut interese ┼či obiective na┼úionale ┼či interna┼úionale, ce nu puteau fi realizate dec├ót prin sus┼úinerea corespunz─âtoare din partea opiniei publice britanice.

Din aceste trei atitudini diferite ┼či uneori antagoniste au rezultat ac┼úiuni de cenzur─â (neoficial─â), dezinformare, manipulare ┼či presiuni politice din partea autorit─â┼úilor politico-militare, combinate cu atitudini partizane, ┼čovine sau de neutralitate critic─â din partea presei britanice.

Un atac surpriz─â ┼či un r─âspuns nea┼čteptat de dur

Guvernul argentinian condus de generalul Galtieri alesese solu┼úia revendic─ârii pe calea armelor a insulelor Malvine/Falkland din Atlanticul de Sud, apar┼úin├ónd Marii Britanii, pentru a crea o supap─â de eliberare a tensiunilor interne pricinuite de dificult─â┼úile economice. Problema insulelor Falkland a fost pentru guvernul conservator al lui Margaret Tatcher mai mult una de prestigiu, de nostalgie imperial─â ┼či de men┼úinere a Marii Britanii ├«n pozi┼úia de mare putere;├«n consecin┼ú─â, din considerente politice ┼či financiare, nu a r─âspuns prin declara┼úie de r─âzboi Argentinei. Spre stupoarea lumii ├«ntregi, la 2 aprilie 1982, trupele argentiniene au ocupat rapid Port Stanley, capitala insulelor Malvine, unde era doar o mic─â garnizoan─â britanic─â. Dup─â doar trei zile, primul e┼čalon al For┼úei expedi┼úionare aero-navale britanice a plecat spre insulele Falkland, pe o distan┼ú─â de circa 12.000 km.

Dreptul Marii Britanii de a-┼či ap─âra insulele a fost sprijinit imediat prin Rezolu┼úia ONU din 3 aprilie 1982. Ulterior, Statele Unite ┼či Fran┼úa au sus┼úinut concret r─âspunsul militar britanic prin informa┼úii militare strategice vitale ┼či sprijin logistic. Luptele, ini┼úial aero-navale ┼či ulterior terestre, din Atlanticul de sud au fost marcate de scufundarea unor importante vase de linie:cruci┼č─âtorul argentinian General Belgramoa fost lovit de torpilele lansate de submarinul britanic Conquerorla 2 mai 1982. Dup─â dou─â zile, HMS Sheffielda fost scufundat─â de o rachet─â Exorcetlansat─â de un avion argentinian;┼či, ├«n fine, HMS Coventrya fost trimis─â la fundul oceanului chiar de ziua na┼úional─â a Argentinei, 25 mai, printr-un atac aerian argentinian. Superioritatea naval─â ┼či aerian─â, dar ┼či conceptual─â a marinei britanice, capabile s─â disloce ├«n doar c├óteva zile peste 100 de nave ┼či 25.000 de militari ├«n Atlanticul de sud, ┼či-a spus ├«n final cuv├óntul asupra mai slab preg─âtitei ┼či dotatei armate argentiniene, care a pierdut, la 29 mai, aeroportul militar Goose Green. Pe 14 iunie 1982, dup─â patru zile de lupt─â, trupele argentiniene din capitala Port Stanley s-au predat generalului britanic Sir Jeremy Moore. ├Än urma acestei dezatruoase ├«nfr├óngeri militare, generalul Galtieri a trebuit s─â demisioneze din func┼úia de pre┼čedinte al Argentinei.

Jurnali┼čtii londonezi trebuiau s─â fac─â fa┼ú─â formulei ÔÇ×Cooperare, da;informa┼úii, nu!ÔÇŁ

Ini┼úial, Royal Navy nici nu a vrut s─â aud─â de ├«mbarcarea unor coresponden┼úi de r─âzboi la bordul navelor din For┼úa expedi┼úionar─â pentru Atlanticul de sud. Puternicele presiuni ale media londoneze, exercitate asupra factorului politic, i-au obligat pe marinari s─â accepte dou─âzeci ┼či nou─â de ziari┼čti londonezi (n-a fost niciun jurnalist str─âin printre ei) care au urcat pe HMS Hermes, portavionul Invincible┼či HMS Canberra. Doar o parte dintre ace┼čtia au acceptat s─â semneze guide-lines-urile redactate de militari privind datele ┼či informa┼úiile pe care nu aveau voie s─â le fac─â publice. Politica de pres─â a amiralului Sir Sandy Woodward, comandantul For┼úei expedi┼úionare, a fost sintetizat─â ├«n formula ÔÇ×Cooperare, da;informa┼úii, nu!ÔÇŁ. Din partea guvernului britanic, artizanul rela┼úiei cu presa a fost asistentul primului ministru Margaret Tatcher, Bernard Ingham (n.1932), care, pe tot timpul conflictului, l-a ÔÇ×dirijatÔÇŁ practic pe ┼čeful rela┼úiilor publice de la Ministerul ap─âr─ârii, Ian McDonald. Controlul coresponden┼úilor de r─âzboi de c─âtre militari s-a f─âcut prin cenzura informa┼úiilor, interzicerea sau ├«nt├órzierea deplas─ârii acestora la locul evenimentului (de exemplu, la scufundarea HMS Coventry) sau limitarea spa┼úiului de transmisie radio a textelor prin satelitul MARISAT (viitorul INMARSAT) sau a imaginilor ┼či filmelor prin SKYNET.

├Än ceea ce prive┼čte rela┼úiile interpersonale, create ├«n mod firesc de-a lungul s─âpt─âm├ónilor petrecute pe mare ├«ntre coresponden┼úii de r─âzboi de la bordul navelor For┼úei expedi┼úionare ┼či militari, acestea au oscilat ├«ntre ostilitate, suspiciune, camaraderie ┼či empatie reciproc─â;iar aceste atitudini s-au reflectat, la r├óndul lor, at├ót ├«n tonul ┼či con┼úinutul articolelor de pres─â, c├ót ┼či ├«n comportamentul militarilor. Pentru asigurarea leg─âturii cu metropola, pentru sus┼úinerea moralului trupelor, pentru informarea acestora ┼či dezinformarea inamicului un rol special i-a revenit BBC World Service, care a creat un program special intitulat Calling the Falklands, ce putea fi recep┼úionat at├ót ├«n Argentina, c├ót ┼či ├«n insulele Falkland. Atunci c├ónd Argentina, sesiz├ónd pericolul psihologic pe care-l prezenta Calling the Falklands, a ├«nceput, pe 3 mai, bruierea acestuia, el a fost ├«nlocuit, ├«ncep├ónd din 9 mai, cu transmisiunile mult mai puternice din insula Ascension (aflat─â la jum─âtatea distan┼úei dintre Marea Britanie ┼či Falklans) ale postului Radio Atlanticul de Sud.

Politica editorială în timpul conflictului:patriotism tabloid vs. neutralitate critică

42 30620227 0 jpg jpeg

├Än Marea Britanie, orientarea politicilor editoriale a cunoscut dou─â direc┼úii majore. Pe de o parte, presa tabloid─â de senza┼úie (de tip ÔÇ×The SunÔÇŁ sau ÔÇ×The Daily MirrorÔÇŁ) a sprijinit necondi┼úionat, pe un ton exaltat patriotic, cu accente ┼čovine, politica guvernului ┼či ac┼úiunile militarilor, trec├ónd chiar la o demonizare a generalului Galtieri ┼či a argentinienilor ├«n general. De cealalt─â parte s-a situat presa serioas─â, ├«n frunte cu BBC-ul, care a adoptat un ton de neutralitate critic─â la adresa r─âzboiului ┼či a politicii guvernamentale, pun├óndu-┼či ├«ntreb─âri lucide ┼či pertinente despre fiecare eveniment ├«n parte. Au fost subiectul unor dispute publice aprinse ├«n lumea politic─â britanic─â emisiunile Newsnight┼či Panoramaale BBC din luna mai 1982, care au fost calificate de Margaret Tatcher ┼či de unii parlamentari drept nepatriotice, date fiind comentariile critice con┼úinute;├«n plus, difuzarea informa┼úiei c─â una dintre navele ce a plecat spre Falkland avea la bord 100 de co┼čciuge a fost catalogat─â drept ÔÇ×o obscenitateÔÇŁ. S-a ajuns chiar la o polarizare ├«n societatea britanic─â, pro sau contra BBC, libertatea ┼či independen┼úa presei constituind un subiect important pentru cet─â┼úeanul britanic.

Raportul Beach, publicat ├«n decembrie 1983 ┼či ├«ntocmit de un grup de studiu condus de primul lord al amiralit─â┼úii Sir Hugh Beach (n. 1923), a punctat c├óteva elemente ├«nc─â neoficializate p├ón─â atunci privind rela┼úia armat─â-pres─â pe timp de conflict armat:deoarece jurnali┼čtii n-ar avea discern─âm├óntul militar necesar pentru a sesiza ceea ce i-ar putea fi util inamicului din ce public─â ei, un anumit nivel de cenzur─â pe timp de conflict era necesar─â;era necesar─â, de asemenea, reglementarea uniform─â pentru toate ┼ú─ârile NATO a accesului presei la informa┼úii pe timp de r─âzboi ├«n Europa;chiar ┼či specula┼úiile avizate privind evenimente militare putea fi utile inamicului.

Propaganda britanic─â, ├«n diversele ei forme manifestate prin pres─â, prin declara┼úii oficiale guvernamentale, prin atitudinea ┼či reac┼úiile militarilor, nu a avut un rol semnificativ ├«n deznod─âm├óntul conflictului din insulele Falkland, care a fost decis exclusiv de superioritatea militar─â pe toate fronturile a armatei britanice fa┼ú─â de cea argentinian─â. Ceea ce a r─âmas ca o lec┼úie de urmat pentru celelalte mari puteri de democra┼úie liberal─â a fost modul ├«n care autorit─â┼úile politico-militare au ┼čtiut s─â gestioneze ├«n favoarea lor rela┼úiile cu presa pe timp de r─âzboi. Britanicii au ar─âtat cum se poate controla ┼či limita accesul coresponden┼úilor de r─âzboi ├«n momentele ┼či zonele sensibile ale frontului, astfel ├«nc├ót autorit─â┼úile s─â-┼či p─âstreze ini┼úiativa informa┼úional─â, f─âr─â declararea unei cenzuri oficiale ┼či f─âr─â aplicarea unor restric┼úii prea dure.

Grenada, 1983,  Unde duce orgoliul r─ânit al americanilor

Statele Unite aveau o imperativ─â nevoie de o c├ót mai spectaculoas─â demonstra┼úie de for┼ú─â pe plan interna┼úional, dup─â trauma ostaticilor americani de la amabasada din Teheran din 1979, dup─â umilin┼úa e┼čecului raidului de eliberare a acestora ├«n aprilie 1980 ┼či, ├«n fine, dup─â ┼čocul atentatului cu un camion-bomb─â asupra bazei infanteri┼čtilor marini din Beirut, pe 23 octombrie 1983. Cu acestea ├«n minte, re┼úinem c─â la 12 octombrie 1983, premierul pro-marxist Maurice Bishop (┼či guvernul fostei colonii britanice din mica insul─â Grenada din Marea Caraibilor) a fost r─âsturnat de la putere ┼či apoi executat, la 19 octombrie, de o mi┼čcare extremist─â procubanez─â autointitulat─â Consiliul Militar Revolu┼úionar. Aceast─â lovitur─â de stat a fost interpretat─â de administra┼úia Ronald Reagan drept o nou─â ac┼úiune expansionist─â a comunismului ├«n zona Caraibilor, sponsorizat─â de Fidel Castro.

Pretextul interven┼úiei militare ├«n Grenada l-au constituit cei circa 1000 de cet─â┼úeni americani afla┼úi pe insul─â, dintre care cea mai mare parte studen┼úi practican┼úi la un spital de l├óng─â Salinas;despre ace┼čtia s-a spus c─â erau amenin┼úa┼úi a fi lua┼úi ostateci ├«n urma schimb─ârii de regim, a┼ča cum se ├«nt├ómplase ├«n 1979, ├«n Iran. Pentru asigurarea unei legitimit─â┼úi interna┼úionale, Organiza┼úia Statelor Est Caraibiene a cerut asisten┼ú─â militar─â SUA ├«n vederea restabilirii ordinii ├«n Grenada, ├«n for┼úa de interven┼úie fiind inclu┼či ┼či 300 de militari din Jamaica ┼či Barbados, dar f─âr─â misiuni active. ├Äntreaga opera┼úie Urgent Furya fost executat─â cu pierderi minime de trupele speciale aeropurtate americane, pe 25-27 octombrie 1983, astfel ├«nc├ót pre┼čedintele Reagan a putut anun┼úa, pe 28 octombrie, la televiziune, succesul deplin al opera┼úiunii. Interven┼úia militar─â american─â ├«n problemele interne ale unui stat suveran a creat o puternic─â reac┼úie de protest interna┼úional─â, inclusiv din partea unor alia┼úi occidentali precum Fran┼úa, Belgia, Germania. Consiliul de Securitate al ONU a adoptat o Rezolu┼úie de condamnare a invaziei ┼či de retragere a for┼úelor americane, iar URSS s-a remarcat prin imensa gaf─â de a confunda, ├«n primul moment, insula caraibian─â cu regiunea sudic─â a Spaniei.

Niciunui ziarist american nu i-a fost permis accesul pe insulă până la încetarea ostilităţilor

Invazia american─â ├«n insula caraibian─â Grenada, la 25 octombrie 1983 (opera┼úiunea Urgent Fury), este relevant─â din punct de vedere al propagandei doar din perspectiva subordon─ârii totale, ├«n timp de criz─â, a rela┼úiei armat─â-pres─â manevrelor politice ale administra┼úiei Reagan. Principalul efect al acestei subordon─âri a fost totala interzicere a accesului coresponden┼úilor de r─âzboi pe insul─â, p├ón─â la ├«ncetarea total─â a ostilit─â┼úilor, astfel ├«nc├ót singura versiune disponibil─â a evenimentelor s─â fie doar cea a armatei americane. Aceast─â aversiune deschis─â a militarilor americani fa┼ú─â de pres─â ├«┼či avea explica┼úia ├«n convingerea, larg r─âsp├óndit─â ├«n r├óndul armatei americane, c─â R─âzboiul din Vietnam fusese pierdut, de fapt, pe micile ecrane ale televizoarelor ┼či pe prima pagin─â a ziarelor.

P├ón─â la 28 octombrie 1983, atunci c├ónd obiectivele militare americane ├«n insul─â fuseser─â atinse, nu a fost permis accesul niciunui jurnalist ├«n teatrul de opera┼úii, toate ┼čtirile ┼či imaginile fiind furnizate mass-media de c─âtre serviciile de rela┼úii publice ale armatei americane, respectivele imagini fiind calificate de presa american─â drept ÔÇ×un gunoiÔÇŁ. Justificarea oficial─â prezentat─â de secretarul de stat al ap─âr─ârii, Caspar Weinberger, pentru excluderea presei din c├ómpul de opera┼úiuni a fost aceea c─â militarii nu puteau asigura o protec┼úie total─â jurnali┼čtilor ├«n zona de conflict. Abia dup─â ce pre┼čedintele Reagan a ap─ârut la televizor pentru a-i anun┼úa pe americani despre succesul opera┼úiunii, ziari┼čtilor independen┼úi civili le-a fost permis accesul pe insul─â, dar ┼či atunci sub o strict─â ├«ndrumare militar─â.

42 18580465 0 jpg jpeg

Filmul ÔÇ×Heartbreak RidgeÔÇŁ:o versiune corect─â politic a interven┼úiei ├«n Grenada

Cei c├ó┼úiva ziari┼čti mai ├«ntreprinz─âtori care au ├«ncercat pe cont propriu s─â sparg─â blocada american─â ┼či s─â p─âtrund─â pe insul─â au fost imediat intercepta┼úi ┼či re┼úinu┼úi sub paz─â strict─â p├ón─â la finalul opera┼úiilor militare. Singurele surse de informa┼úii despre ceea ce se ├«nt├ómpla pe insula Grenada, altele dec├ót cele militare americane, au fost radioamatorii, care au transmis date incerte, ┼či Radio Havana, care calificase evenimentul drept un act de piraterie interna┼úional─â a SUA. Primele echipe de pres─â admise de militari pe insul─â au fost cele ale televiziunilor ABC, CBS, NBC ┼či ale agen┼úiilor de ┼čtiri Associated Press, United Press International┼či Reuters;acestora li s-a prezentat un depozit de arme ┼či muni┼úii de provenien┼ú─â sovietic─â ┼či cubanez─â. ├Än ciuda energicelor proteste ale mass-media americane, sondajele de opinie ulterioare invaziei Grenadei au ar─âtat c─â majoritatea americanilor au sus┼úinut restric┼úiile ┼či cenzura presei impuse de Pentagon.

Opera┼úia Urgent Furya fost, de fapt, un gest politic conving─âtor transmis de administra┼úia marelui comunicator Ronald Reagan c─âtre ÔÇ×Imperiul R─âuluiÔÇŁ ÔÇô URSS, prin care se afirma c─â Statele Unite nu vor mai tolera niciun gest sau ac┼úiune expansionist─â a comunismului ├«n lume ┼či c─â, ├«n caz contrar, vor reac┼úiona chiar ┼či prin for┼úa armat─â.├Än 1986, Clint Eastwood a regizat ┼či a jucat ├«n filmul ÔÇ×Heartbreak RidgeÔÇŁ, ├«n care era ├«nf─â┼úi┼čat─â o foarte igienizat─â ┼či corect─â politic versiune a interven┼úiei infanteri┼čtilor marini americani ├«n Grenada.

Consecin┼úa energicelor proteste ale mass-media americane fa┼ú─â de modul ├«n care au fost ┼úinute deoparte de c─âtre Departamentul Ap─âr─ârii la invazia Grenadei a fost instituirea, ├«n februarie 1984, a unei comisii av├ónd misiunea de a reglementa pe viitor rela┼úiile dintre armat─â ┼či pres─â pe timp de conflict armat. Conducerea aceastei comisii a fost ├«ncredin┼úat─â generalului ├«n retragere Winant Sidle, raportul final ├«ntocmit cu acordul tuturor p─âr┼úilor urm├ónd s─â fie f─âcut public. Raportul Sidle a formulat opt recomand─âri, devenite termenii de referin┼ú─â ai rela┼úiei armat─â-pres─â.

Prima recomandare viza necesitatea includerii ├«n planificarea opera┼úiilor militare viitoare a inform─ârii opiniei publice prin intermediul presei. Cea de-a doua recomandare f─âcea referire, pentru prima dat─â, la media pool system, echipa de pres─â care va face carier─â ├«n R─âzboiul din Golful Persic, din 1991. Aceast─â echip─â urma s─â fie format─â dintr-un num─âr redus ┼či selec┼úionat de coresponden┼úi de r─âzboi, reprezent├ónd principalele institu┼úii de pres─â din radio, televiziune, tip─ârituri, dar care erau obliga┼úi s─â ├«mpart─â fotografiile, film─ârile ┼či informa┼úiile culese cu ceilal┼úi colegi. Recomand─ârile trei ┼či patru se refereau la actualizarea permanent─â a componen┼úei echipei de pres─â ce urma s─â fie alertat─â ├«n primele faze ale opera┼úiei, dar ┼či la obliga┼úia acestora de a respecta o serie de reguli privind ┼čtirile difuzate. Urm─âtoarele trei recomand─âri se refereau la obliga┼úiile militarilor de a asigura ziari┼čtilor din zona de conflict nu numai escorta necesar─â, dar ┼či facilit─â┼úi de comunicare a ┼čtirilor ┼či transportul lor ├«n/din teatrul de opera┼úii. Ultima recomandare stabilea un program de consult─âri ├«ntre ziari┼čti ┼či militari, care includea vizite ale militarilor ├«n redac┼úiile televiziunilor, radiourilor sau ziarelor, dar ┼či accesul jurnali┼čtilor, pentru documentare, ├«n ┼čcolile ┼či academiile armatei americane.