La Païva: din suburbiile Moscovei la elita pariziană a secolului al XIX-lea
În Parisul secolului al XIX-lea, existau mai multe căi de a fi cunoscut public. Celebrităţile timpului îşi câştigau renumele nu numai cu ajutorul capacităţilor intelectuale sau al puterii, ci şi prin metode mai puţin onorabile.
În urmă cu 150 de ani, pe când Franţa îşi schimba sistematic regimurile politice, curtezana cunoscută sub numele de La Paiva se hotărăşte să cucerească societatea pariziană. De la o prostituată săracă, ea a reuşit să urce pe scara socială, dobândind o avere impresionantă şi inflluentă politică, în fruntea admiratorilor săi avându-l chiar însuşi Napoleon al III-lea. La Paiva era, aşa cum o catalogau şi contemporanii săi, o figură arhetipală a secolului al XIX-lea. Nu frumuseţea era marea ei virtute-scriitorii secolului spunând despre ea că nu are trăsături feminine, ci ambiţia a fost ceea ce a ajutat-o să se afirme.
Ea s-a născut în Rusia, în 1819, mama fiind de origine poloneză, iar tatăl neamţ, ambii evrei. Despre adolescenţa sa nu se ştiu multe lucruri. Numele său întreg era Esther Pauline Lachmann, însă era cunoscută de către apropiaţi drept Thérèse, iar mai târziu şi-a luat numele de Blanche. La numai 17 ani s-a măritat cu un croitor bolnav de tuberlculoză. Ea i-a dăruit un fiu, dar în mai puţin de un an a plecat în Franţa, fără băiatul ei, fără să divorţeze, mânată doar de o ambiţia de a reuşi în societatea europeană.
Despre cum a ajuns la Paris nu se ştie niciun detaliu. Se pare că La Paiva a fost imediat adoptată de o casă a plăcerilor, care îşi avea adresa într-un hotel ieftin. Cu toate că alte fete erau mult mai frumoase decât ea, La Paiva a reuşit datorită ambiţiei sale. Ea şi-a sacrificat trei ani, pregătindu-se pentru un timpuri mai bune, locuri mai frumoase, haine mai luxoase. Astfel, la început cheia succesului a constat în mâncare puţină şi clienţi mulţi. În 1841, la vârsta de 22 de ani, ea a plecat în oraşul balnear Ems, într-o maşină cu haine de gală şi bijuterii false. A fost întreţinută de către pianistul Henri Herz, nu foarte bogat, dar care i-a asigurat un apartament, haine, şi ceva de lucru. La puţin timp, ea s-a întors în Paris, unde şi-a înfiinţat un salon de succes. Croitorul moscovit era încă soţul ei în faţa legii, cu toate că ea se prezenta sub numele de madame Herz.
Thérèse cheltuia foarte mult pentru mijlocul anilor 1800. Herz plecase în SUA, iar părinţii lui plănuiau să o dea afară din casă. Sănătatea ei era precară, bijuteriile amanetate, iar fără prezenţa lui Hertz, ea era în pericol de a ajunge iar în bordel. Aşa că, în 1847, urmând sfatul croitoresei sale, a lăsat Parisul pentru Londra, unde a avut imediat succes. Chiar în prima zi acolo, la Royal Opera House, ea a sedus un aristocrat bogat. Mai apoi, ea a devenit iubita unui marchez portughez, Albino Francesco Araújo de Païva. În timp ce ea era plecată, în Franţa se declaşase revoluţia. Extinderea Parisului sub conducerea lui Napoleon al III-lea şi a baronului Haussmann, cu noile bulevarde şi construcţiile masive, au făcut creşterea socială mult mai permisibilă
.
Cel De-al Doilea Imperiu a fost ca un teren de joacă pentru La Paiva. Având tot ce îi trebuia de la marchiz, ea se desparte de el printr-o scrisoare, care concluziona „ Te poţi întoarce în Lisabona, eu o să stau aici, să fiu o prostituată!”. La scurt timp, în capitala Portugaliei, marchizul se sinucidea. Ea devenise o raritate:o curtezană cu titlu nobiliar. Despre ea se spune că îşi numea bijuteriile „copiii mei”. Ea devenise faimoasă, şi cum era normal, îşi ridicase standardele. Pentru o perioada s-a oprit la Guido, contele Henckel von Donnersmarck, unul dintre cei mai bogaţi oameni din Europa. El i-a dăruit totul, inclusiv un hotel pe Champs-Élysées, pe numele ei.
Din 1871, odată ce ţara a intrat în războiul franco-prusac, şi atitudinea faţă de La Paiva s-a schimbat. Ea a fost acuzată că este spion german. Ea devenise o ţintă a acuzelor politice, şi din cauza religiei sale. Era timpul ca ea să plece. La Paiva şi soţul ei şi-au trăit ultimele zile într-o vilă din Polonia. După ce a murit, în 1884, soţul ei nu a înmormântat-o, ci a îmbălsămat-o în alcool, şi după ce a jelit-o luni întregi, a depus-o în holul casei. În 1901, kaiserul Wilhelm i-a dat contelui Henckel von Donnersmarck titlul de Furst, cel mai înalt titlul nobiliar, astfel că după moarte, La Paiva a devenit prinţesă.
Sursa:bbc.com
