Justiţia la români: Atentat la Înalta Curte de Casaţie

"Vineri 1 octombrie 1904 s-a întâmplat un caz tragic la Curtea de Casatie".  Asa îsi începe relatarea, în cunoscuta sa lucrare, "Bucurestii de altadata", Constantin Bacalbasa, cunoscutul cronicar al vietii Capitalei, din ultimele decenii ale veacului al 19-lea si primul deceniu al secolului 20.

Mărăcineanu contestă fără succes verdictulDespre ce era vorba? Constantin Mărăcineanu, osândit de Curtea cu jurati a judetului Ilfov la 12 ani muncă silnică, pentru un omor deosebit de grav, săvârsit în Calea Serban Vodă, s-a prezentat în fata Înaltei Curti, ca recurent.Era apărat de avocatii:Iancu I. Brătescu si Al. Sontu, iar Curtea (sectia a II-a) astfel compusă:presedinte Buicliu, membrii C. Economu, Gr. Duca, Kivu, Sisman si D. Cuculi, care au întocmit si citit raportul necesar în cauză. Procuror de sedintă a fost St. Stătescu.Foarte multă lume venise să audă rezultatul, fiindcă asupra cazului era controversă, nici un fapt material nevenind să confirme în mod direct verdictul.Prin avocatii săi, inculpatul formulase 7 motive de casare a deciziei nr. 31 din 1904 a Curtii cu jurati din judetul Ilfov, respectiv: a) reaua constituire a comisiei de jurati (pretinzându-se că juratul Marinescu Christea, trecut la nr. 9 din "Lista oficială", nu ar fi îndeplinit conditiile cerute pentru această functie, întrucât nu dispunea de averea prevăzută de lege;curtea avea să-l respingă, stabilând însă că acela care are un venit imobiliar de 1.500 lei, chiar din averea parafernală a sotiei sale, este capabil de a fi jurat); b) violarea dispozitiilor procedurii penale care prescriu că în fiecare sesiune de jurati în sedintă publică, se trage o listă de jurati din lista trienală, iar în dosarul  cauzei nu exista lista generală a juratilor din care s-a compus comisiunea si aceasta nu i s-a comunicat acuzatului (motiv respins pe considerentul că, din faptul că în dosarul cauzei nu există lista generală din care s-a compus comisia nu se trage nulitatea, deoarece documentul se tine într-un dosar special al Curtii); c) absoluta nulitate a comunicării listei martorilor si a juratilor, deoarece nici una nu se constată când a fost comunicată (respins, pentru că nu a fost ridicat dinaintea Curtii cu jurati si, ca atare, nu putea fi formulat direct în recurs); d) exces de putere si violarea unor articole ale legii, întrucât martorii audiati si în special dr. N. Minovici, nu au depus jurământ; e) exces de putere si depăsirea prerogativelor legii deoarece preotul Ionescu a fost ascultat fără a presta jurământ (atât în cazul medicului, cât si cea a preotului, Curtea de Casatie a considerat că acestia au fost ascultati ca simpli informatori si nu ca martori, situatie în care nu se putea cere luarea jurământului); f) exces de putere si violarea dreptului la apărare, întrucât desi a cerut în apărare ultimul cuvânt, nu i s-a acordat (conform procesului-verbal de sedintă se constata însă că, după ce apărarea a avut ultimul cuvânt, presedintele a declarat dezbaterile închise si a făcut rezumatul cauzei;că apoi, apărătorul acuzatului a cerut cuvântul pentru a face observatii asupra rezumatului, ceea ce i-a fost respins de presedinte. Curtea considera că regula este că dezbaterile odată declarate închise, nimeni nu mai poate avea cuvântul, iar pentru a se deroga de la aceasta si a reîncepe dezbaterile, trebuia să se producă un eveniment neasteptat, care să facă lumină în cauză, "cea ce nu a fost în specia de fată"); g) neregularitatea verdictului, întrucât chestiunile nu sunt semnate de primul jurat, ci numai circumstantele "usurătoare" (înlăturat, considerându-se că semnătura acestuia la sfârsitul materialului e suficientă pentru a confirma autenticitatea lucrărilor juratilor).După pledoarii, Curtea se retrage, dar peste un sfert de oră aduce decizia:"de acord cu dl. procuror",  recursul era respins (Decizia nr.589 din 1 octombrie 1904), si astfel hotărârea de condamnare la 12 ani de muncă silnică rămânea definitivă si trebuia executată.Dar iată descrierea faptelor de către un ziarist, martor ocular al evenimentelor.Sedinta se deschide la orele 3 d.a. Sala de sedinte era cu desăvârsire plină.Mărăcineanu a fost adus înaintea Curtii sub paza a doi jandarmi. Recursul său a fost sustinut de d-nii avocati, I. Brătescu si Al. Sontu. Motivele de casare au fost combătute de dl. procuror Stătescu.HotărâreaLa ora 4 d.a. Curtea intră în camera de chibzuire si, după o scurtă deliberare respinge, ca nefondat, recursul lui Mărăcineanu.Focuri de revolverLa auzul sentintei, Mărăcineanu se opreste un minut, râde sarcastic, apoi se repede, dă la o parte pe cei doi soldati ce-l păzeau, apucă cu mâna stângă de teava pustei jandarmului care se afla înaintea sa, iar cu mâna dreaptă scotând din buzunar un revolver, a tras 4 focuri asupra judecătorilor rănind usor în spate pe magistratul Ciru Economu.PanicaMarea multime de lume ce se afla în sală, la auzul detunăturilor de revolver, a dat năvală spre usa de iesire. Panica era de nedescris. În îmbulzeală se călcau unii pe altii. Multi si-au pierdut pălăriile, si-au rupt hainele si au fost stâlciti destul de simtitor.Doamnele, care se aflau în sală tipau în chip sfâsietor, multe au lesinat.Fuga atentatoruluiDupă ce Mărăcineanu a tras cu revolverul în sala de sedintă a Casatiei, a fugit prin intrarea judecătorilor unde a tras un glonte asupra d-lui A. Kivu fără a-l atinge însă. De aici a luat-o la goană pe scări, a trecut prin subsolurile palatului, s-a urcat din nou sus si a intrat prin usa din dos a sectiei I a tribunalului Ilfov, pe unde intră arestatii, a trecut prin sala de sedinte si la usă, fiind împiedicat de portar, criminalul l-a amenintat cu revolverul isbutind astfel să ajungă până în sala pasilor pierduti.Aici fiind ajuns de către sergentul de jandarmi Nită, care l-a urmărit tot timpul, Mărăcineanu s-a întors si a tras un glonte asupra lui, rănindu-l. Sergentul căzând, criminalul a fugit prin intrarea principală a Palatului de justitie si a iesit în stradă.Prinderea criminaluluiAjungând în stradă, Mărăcineanu a sărit în prima trăsură ce i-a iesit în cale, amenintând cu revolverul pe birjar să mâne cât mai grabnic. Birjarul, de frică, a sărit jos, si atunci criminalul, luând hăturile cailor a început o goană nebună. În tot acest timp el era urmărit de jandarmul Iordănescu Aurel, care, isbutind să sară în trăsură, îl apucă si-l trase în jos, tot odată rănindu-l usor cu baioneta în partea dreaptă a pieptului.În acest timp aleargă si dl. locotenent Popescu de la reg. 6 Mihai-Viteazul, care din întâmplare trecea pe acolo, si astfel criminalul a putut fi oprit din fuga lui nebună.Sosirea autoritătilor-AnchetaVine Mărăcineanu, escortat de jandarmi si de dl. comisar Boambă, care de la început a fost adus la sectia politienească din palatul de justitie. Imediat a sosit la fata locului d. procuror Hamangiu, d. judecător de instructie Negrea, d. prefect Saita, d. director al prefecturii San-Marin, un pluton de jandarmi sub conducerea unui locotenent-acestia spre a mentine ordinea si a împiedica multimea care voia să sfâsie pe atentator.La parchetDe la sectie, atentatorul a fost dus în cabinetul primului procuror, fiind escortat de un mare număr de jandarmi.Mii de oameni curiosi să vadă pe acest fioros criminal, alergau din toate părtile. Au trebuit mari desfăsurări de fortă politienească spre a împiedica marea îmbulzeală.În cabinetul d-lui procuror i s-a luat pe scurt un mic interogatoriu si au fost ascultati toti care au fost de fată la fuga criminalului si care au contribuit la prinderea lui.Mărăcineanu a declarat primului procuror că intentia lui nu a fost de a ucide pe magistrati, ci a se sinucide.În timpul când se lua interogatoriul criminalului, soseste si sergentul Ionescu Nită, căruia, după ce fusese pansat la cotul bratului drept, unde a fost rănit de criminal, i s-a dat drumul de la spitalul Coltea, rana nefiind gravă.JudecareaDupă ancheta parchetului, care durează o jumătate de oră, Mărăcineanu e dus în sala Curtii de casatie spre a fi judecat pentru fapta comisă.Un cordon de jandarmi e pus la usa de intrare spre a împiedica intrarea publicului, care imediat ce aflase că Mărăcineanu va fi judecat, alergase din toate părtile spre a asista la desbateri.Intrarea în sală a fost însă permisă numai unui mic număr de persoane.Curtea e compusă din aceiasi magistrati, afară de d. Economu, care a fost rănit.Mărăcineanu e introdus în sală, fiind legat de mâini si de picioare si escortat de 4 jandarmi care îl tin de umeri.El pare foarte abătut si obosit.D. presedinte Buicliu comunică lui Mărăcineanu că va fi judecat conform art.184 combinat cu 188 din c.p., pentru atentatul săvârsit.D. avocat, C. Dissescu e însărcinat din oficiu cu apărarea. Apoi grefierul dă citire procesului-verbal din care rezultă că Mărăcineanu a descărcat mai multe focuri când i s-a respins recursul. Unul din gloante a rănit usor la spate pe d. Consilier Ciru Economu si alt glont a nimerit într-un cod ce se afla pe masă. Pe când fugea prin sala de chibzuire a tras un foc asupra d-lui Ath. Kivu, care nu a fost atins.Interogatoriul-D. Presedinte Buicliu, ia apoi interogatoriul atentatorului:-Cum te cheamă?-Constantin Mărăcineanu.-Câti ani ai?-21-Unde locuiesti?-În str. Vespasian.-Ce profesiune ai?-Nici una.-Ai mai fost judecat si condamnat?-Da.-De ce si pe cât timp?-Pentru lovire care a cauzat moartea, la 2 ani închisoare.-Ai mai fost condamnat?-Da la 9 luni închisoare pentru bătaie.-De unde ai avut revolverul?-De la un gardian.-Cum îl cheamă pe gardianul care ti-a procurat revolverul?-Enache Ioan.-Când anume ti l-a dat?-Înainte de 13 septembrie.-Ai avut vre-un termen în acea zi.-Am avut înfătisare la Casatie.-Tu ai cerut gardianului revolverul?-Da. Vedeam că acest om mă compătimea si cum aveam intentia de a mă sinucide în caz că mi se va respinge recursul, i-am cerut să-mi dea un revolver. După multă ezitare el mi l-a procurat.-Voiai să te sinucizi în ziua de 13?-Da.-De ce nu te-ai sinucis atunci?-Aveam sperantă că voi fi achitat la a doua înfătisare.-Când acum ai văzut că ti s-a respins recursul, de ce nu te-ai sinucis, si de ce ai tras asupra Curtii?-Nu mi-am dat seama de ce fac.-Câte focuri ai tras?-Nu stiu.-Câte revolvere aveai?-Unul singur.-Se arată acuzatului o pâine adusă de el si în care se cunoaste urma unui revolver.-Cum ai adus revolverul aici?-Într-o pâine.-Cine l-a pus în pâine?-Eu.-Când?-Astă noapte.-De ce?-Ca să-l pot transporta la Palatul justitiei.ApărareaSe dă cuvântul d-lui. avocat C. Dissescu.D-sa spune că ceea ce îl preocupă nu e faptul material, ci voieste să descopere mobilul care l-a determinat pe Mărăcineanu să comită faptul.Dacă apărarea ar fi fost liberă, atunci as fi putut sti, după aprecierea mea, mijloacele de apărare. As fi putut vorbi cu Mărăcineanu si astfel puteam cunoaste mobilul determinant.Apărarea fiind din oficiu, orice legătură dintre apărător si apărat e exclusă, si atunci nu mă pot orienta de cât după vorbele acuzatului, din care reiese că mobilul determinant e sinuciderea. După mine, însă, nu gândul de sinucidere l-a îndemnat să comită faptul, ci preocuparea de libertate.Concluzia d-lui Dissescu este de a nu se amâna judecata, dar să se suspende până ce va fi adus gardianul Enache Ion spre a se face confruntarea si tot odată să aibă si d-sa timpul de a se consulta cu acuzatul.Curtea admite ca sedinta să se suspende pentru 5 minute.În timpul suspendării d. Dissescu are o scurtă convorbire cuMărăcineanu.Redeschiderea sedinteiLa redeschidere, Curtea admite cererea apărării de a fi ascultat ca martor gardianul.Martorul se introduce.Presed.-Cum te cheamă?Mart.-Enache Ion.Pres.-Ce profesie ai?Mart.-Sunt gardian la penitenciarul Văcăresti.Pres.-Ce vârstă ai?Mart.-31 ani.Martorul depune jurământul. Întrebat după aceea de ce a procurat revolverul lui Mărăcineanu, gardianul Enache Ion tăgăduieste că i-ar fi procurat vre-un revolver.Martorul declară că l-a păzit 3 nopti când era la sectie si atâta tot.D. Dissescu propune să se întrebe Mărăcineanu dacă când vorbea cu gardianul Enache mai era cineva fată si dacă acest gardian manifesta vreo compătimire.Mărăcineanu spune că se ferea să vorbească fată de altii cu gardianul, pentru că în Văcăresti sunt multi spioni.O nouă cerereD. Dissescu cere să se cheme si sora lui Mărăcineanu, pentru că este asigurat cum că sora lui a stat lângă acuzat în timpul procesului si poate să-i fi dat revolverul.Procurorul se opune, Curtea respinge cererea apărării.Pledoaria d-lui procurorD. Stătescu, procuror de sectie spune că e un proces unic în felul lui;nu s-a mai văzut nu numai în Bucuresti asa ceva, ci în lumea întreagă.D-voastră erati chemati ca să vedeti dacă s-a aplicat bine procedura, nu să-l judecati în fond si acest pervers trage focuri asupra d-voastră în plină sedintă;nu mai vorbesc de mine.Arată apoi că Mărăcineanu era în deplinătatea facultătilor sale mintale, pentru ca s-a văzut calmul cu care a ascultat toate dezbaterile si numai când a auzit pronuntarea hotărârii, atunci ca să se răzbune, a voit să omoare pe magistratii Curtii de Casatie.D. procuror arată antecedentele lui Mărăcineanu si cere aplicarea art.188, care prevede munca silnică pe viată.Pledoaria d-lui DissescuApărarea pune o ipoteză, de a se sti, dacă are loc aplicarea art.57.D. Dissescu recunoaste că nu era nebun, dar poate să fie o altă stare, o tulburare momentană a mintii si în cod se prevede această stare.Un criminal are dreptul, nu legal, dar natural de a-si regăsi libertatea. El a voit să scape si sub impulsiunea aceasta a produs tulburarea pentru a putea să fugă.Antecedentele sale, zice d. Dissescu, dovedesc că din nastere el nu este sănătos la minte.Apoi, un om sănătos la judecată, poate să creadă că fiind atâtia jandarmi, magistrati, public, să mai poate să scape, ori cu câtă  fortă fizică ar fi înzestrat.Apărarea conchide că Mărăcineanu, când a tras focurile de revolver, era într-un moment de tulburare mintală si roagă să nu i se dea maximum pedepsei, Presedintele întreabă pe acuzat, dacă mai are ceva de spus.Mărăcineanu cere indulgenta Curtii si se roagă să-i mai slăbească putin mâinile căci e strâns prea tare.HotărâreaCurtea, după o scurtă deliberare, condamnă pe G.Mărăcineanu, conform art.188, la muncă silnică pe viată, Hotărârea se va pune imediat în executare, fiind dată în ultima instantă.Fata legală a lucrurilorTrecând peste descrierea ziaristului, plină de parfumul epocii, să vedem cum s-au reflectat aceleasi fapte în documentele oficiale.Astfel, după incident, Curtea si-a revenit rapid din starea de panică astfel creată si în urma procesului-verbal încheiat (conform art. 518 din procedura penală) în aceeasi zi, în continuare s-a constituit, din toti judecătorii care luaseră parte la judecarea recursului, cu exceptia judecătorului C. Economu care, rănit fiind, s-a retras din sedintă, fiind înlocuit, prin tragere la sorti, de consilierul G.N. Bagdat, în instantă criminală pentru cercetarea si judecarea celor întâmplate.Dar iată descrierea sedintei asa cum a fost ea înscrisă în decizia nr. 590 din 1 octombrie 1904 a Înaltei Curti."Acuzatul prins, a fost adus de forta publică înaintea Curtii;D. presedinte a delegat pe d. avocat C. Dissescu să apere pe acuzat din oficiu;S-a dat lectură procesului-verbal încheiat asupra faptului de întreaga Curte;S-a luat interogatorul acuzatului constatat prin osebit proces-verbal;D. Dissescu a cerut să se asculte gardianul Enache Ion, dela care acuzatul pretinde că a căpătat revolverul, cu scop de a se sinucide în caz de a i se respinge recursul, iar de fel de a atenta la viata judecătorilor.CurteaDupă deliberarea urmată, A admis ascultarea martorului propus;S-a prezentat gardianul Enache Ion, care după depunerea jurământului depus a tăgăduit cu desăvârsire cele pretinse de acuzat; d. Dissescu a cerut a se asculta si sora acuzatului spre a se lămuri provenienta revolverului.D. procuror s-a opus.Curtea, Considerând că în privinta faptului imputat lui Mărăcineanu, si petrecut în audienta Curtii, si asupra căruia urmează a fi judecat, nu importă întru nimic de a se sti de la cine si cum Mărăcineanu si-a procurat revolverul. Că dacă mai sunt si alte persoane care i-a înlesnit comiterea acestui fapt, de acestia Curtea nu se poate ocupa astăzi, rămânând ca ei să fie urmăriti si judecati după dreptul comun.Pentru aceste motive, Curtea, respinge cererea d-lui avocat Dissescu ca inutilă.S-a ascultat d. procuror St. Stătescu în concluziuni, conchizând la aplicarea art.188 din codul penal.D. Dissescu, în apărarea acuzatului, a sustinut că acesta n-a avut uzul ratiunii sale în momentul comiterii faptului, referindu-se la dispozitiunile art. 57 codul penal. Mărăcineanu având ultimul cuvânt a cerut indulgenta Curtii.Deliberând, Văzând că Constantin Mărăcineanu este adus înaintea acestei Curti spre a fi judecat conform art. 518 din procedura penală pentru faptul că în audienta de astăzi după ce i s-a respins recursul îndreptat în contra deciziunii Curtii cu jurati din Ilfov, cu nr. 31 din 1904, a descărcat mai multe gloante de revolver în incinta Curtii si în directiunea consilierilor si a procurorului din sedintă, rănind pe unul din consilieri anume d. Ciru Economu.Considerând că, acest fapt se stabileste prin procesul-verbal încheiat asupra faptului chiar de completul Curtii, care face proba deplină prin sine înses;Considerând că, atât din împrejurările faptului cât si din instructiunea făcută în sedintă rezultă că, intentiunea lui C. Mărăcineanu a fost de a se răzbuna contra judecătorilor, omorând pe unul sau mai multi din ei în timp când acestia se aflau în exercitiul functiunii lor; că el însă n-a izbutit decât a lovi si a răni pe unul din acesti judecători;Considerând că scuza invocată de apărare, că adică acuzatul n-ar fi avut uzul ratiunii sale, în momentul comiterii faptului, nu se întemeiază pe nimic, ci din contră, atât din pregătirile ce Mărăcineanu a făcut cu multe zile înainte spre a-si procura revolverul, din atitudinea sa calmă în timpul judecătii si din modul precipitat cum a intrat în incintă, după ce s-a respins recursul si a tras întâi în consilieri, si apoi în procuror, si urmând drumul spre camera de chibzuire, pe unde stia că poate găsi o iesire pentru a fugi, rezultă că el îsi avea în acel moment toată ratiunea, si prin urmare, responsabilitatea lui e întreagă;Văzând art. 188 din codul penal, care s-a citit în sedintă publică, în următoarea coprindere:"De s-a urmat lovirea ori rănirea cu cugetul de a omorî, asupra vreunuia din functionarii citati la art.184 si 185 (functionar administrativ sau judecătoresc), "în timp când acestia se aflau în lucrare sau cu ocaziunea functiunii lor, culpabilul se va pedepsi cu muncă "silnică pe toată viata".Pentru aceste motive:Curtea, în unanimitate, de acord cu D. procuror St. Stănescu, în numele legii, condamnă pe Constantin Mărăcineanu la muncă silnică pe toată viata".Dincolo de spectacolul faptelor, în paginile Buletinului Curtii de Casatie au rămas două decizii din aceeasi dată, 1 octombrie 1904;prima, cu nr.589 prin care se respingea recursul "făcut de Constantin Mărăcineanu contra deciziunei Curtii cu jurati din judetul Ilfov, nr. 31 din 1904";cea de-a doua, cu numărul 590, purta următorul subtitlu explicativ."ULTRAGIU - Acte de violentă săvârsite în sedintă - .Degenerarea lor în crime. - Pedeapsa ce are a se aplica. Dreptul Curtii de casatie de a le judeca de îndată si fără întrerupere, când ele se săvârsesc în audienta Curtii de casatie si când sunt îndreptate asupra complectului Curtii. Cerintele legii în privinta aplicatiunei pedepselor - (Art. 518 si următorii procedura penală si 184, 185 si 188 din codul penal)" si se încheia cu "condamnă pe Constantin Mărăcineanu la muncă silnică pe toată viata".Iar concluziile creau jurisprudentă:"Oricine loveste or răneste cu cuget de a omorî, pe vreunul din functionarii judecătoresti în sala sedintelor unei curti sau unui tribunal, când acestia se aflau în lucrare, sau cu ocaziunea functiuni lor, culpabilul se pedepseste cu muncă silnică pe toată viata.Asemenea acte de violentă săvârsite în audienta Curtii de casatie, sau a unei Curti apelative, se judecă de aceste instante de îndată si fără întrerupere, aplicându-se pedeapsa prescrisă de lege, prin deciziune motivată, fără a se preocupa de celelalte persoane cari ar fi înlesnit săvârsirea crimei, persoane cari rămân a se urmări si judeca după dreptul comun. În asemenea caz, condamnarea nu se poate pronunta decât cu unanimitate de voturi".Nu putem a încheia fără a mai remarca înaltul profesionalism al avocatului C. Dissescu, care a făcut tot ceea ce era posibil spre a apăra pe inculpat, inclusiv pentru fapte evidente, dar care puteau avea multiple explicatii, precum si situatia paradoxală, acceptată de jure,  dar îndoielnică din toate celelalte puncte de vedere, în care cei care au fost atacati si puteau să fie victime au judecat pe autor.