Istoria olăritului la românii din sudul Transilvaniei
Informațiile despre olarii români din sudul Transilvaniei sunt relativ târzii, deoarece majoritatea lucrau în sate și nu erau organizați în bresle.
Olarii din Făgăraș, atestați ca breaslă în 1614, sunt menționați în urbariile Țării Făgărașului, conscripții și inventarele curții princiare de la Făgăraș și ale celor domeniale de la Porumbacu și Comăna de Jos. Aceștia erau fie aserviți domeniului, fie angajați la curte și plătiți, având posibilitatea să vândă la târgurile săptămânale și anuale surplusul de vase produse. Se lucrau vase pentru ornamentarea caselor, cancee, blide sau farfurii, smălțuite, decorate, cu cornul pe angobă albă, cu motive florale și fitomorfe, în culorile brun, verde și albastru, scrie Muzeul de Etnografie Brașov, pe pagina de Facebook a instituției.
La mijlocul secolului al XVII-lea, apar menționați în documente olari în sate precum Bucium, Breaza, Arpaș, Porumbacu sau Comăna, iar în secolele XVIII - XIX și în Cuciulata, Toderița, Șercaia, Cârța și Noul Român, acesta din urmă fiind cel mai renumit.
Prin așezarea sa la jumătatea distanței dintre Sibiu și Brașov, ceramica produsă în Noul Român (străchini mari, adânci, castroane, cancee și farfurii), prezintă influența acestor două centre, păstrând totuși caracterul motivelor românești: central, buchete de flori, stele lucrate cu cornul în culorile albastru și verde pe fondul alb al angobei, iar pe margine, frunze de brad.
Olarii români din Țara Bârsei sunt menționați pentru prima dată într-un document al breslei olarilor sași din Brașov din 1564, în care apare menționat numele unui olar din Tohan; documente mai târzii menționează meșteri olari și la Zărnești. Se produceau vase de uz gospodăresc: vase pentru murături, oale pentru sarmale, ulcioare cu gât îngust sau „ulcele cu chisc”/cioc de turnare, obiecte cumpărate, mai ales, de locuitorii din zonele Bran și Săcele. Potrivit literaturii de specialitate, un cuptor de vase a mai putut fi văzut în Tohanul Nou până în 1955.
Caracteristice acestor vase erau smalțul roșu sau verde și decorul din humă albă, constând în cercuri de linii paralele, motive florale stilizate, poziționate sub gâtul vasului sau brâuri sub formă de palmete, poziționate pe corpul acestuia.
Trebuie menționat faptul că în Țara Bârsei, la Cristian exista o „baie de humă”/carieră, de unde se extrăgea humă albă, de calitate bună, care se vindea în cantități considerabile olarilor din Țara Oltului și Țara Românească.
Puteți admira piese ceramice de excepție la Muzeul de Etnografie Brașov în cadrul expoziției temporare „Meșteșugul olăritului. Centre de olari din sudul și centrul Transilvaniei în secolele XVII – XIX”. Program vizitare: miercuri-duminică între orele 09:00 și 17:00.
Mai multe pentru tine...
