Împărăteasa-copil de pe tronul Romei : Furia Sabinia Tranquillina

Tranquillina apare în scurte referinţe în Historia Augusta şi la Zosimos[1]. După moartea senatorilor Pupienus şi Balbinus, armata îl proclamă împărat pe Gordian al III-lea, un băiat de numai 13 ani care se bazează îndeosebi pe prefectul pretoriului, Timesitheus[2], cu a cărui fată se şi însoară, probabil în mai 241, domnind împreună până în 244.

Gordian alege o propagandă diferită de cea a militaristă şi lipsită de succes a predecesorilor, neacceptând în totalitate stilul veristic şi completându-l cu o tentă clasicizantă, o apariţie proaspătă, rezultat direct şi al vârstei sale fragede. Amintirea unei ere augustane se reflectă şi în imaginea Tranquillinei, care surprinde tot aspectul tradiţional al poziţiei imperiale feminine.

Tranquillina deţine recordul în materie de inscripţii ale împărăteselor-soldat, expresie a unei încercări de păstrare a puterii şi stabilităţii care părea să se contureze pe parcursul celor şase ani de domnie a lui Gordian, mai degrabă decât a promovării popularităţii sale. Inscripţii întâlnim în :Italia, Germania, Pannonia, Dacia, Moesia, Grecia, Thracia, Asia, Africa.

Titlul cel mai frecvent asociat cu Tranquillina este acela de Augusta. În secolul al III-lea nu mai avea aceeaşi însemnătate ca în imperiul timpuriu, fiind acordat foarte des după Antonini ca o formalitate. În afară de Augusta, Tranquillina mai primeşte doar un singur epitet :sanctissima, epitet ce apare cu precădere în inscripţiile din Roma şi sensul este iarăşi uşor deteriorat :dacă în timpul republicii târzii se punea accent pe ideea de legătură cu divinul[3], în secolul al III-lea conotaţia este mai mult lumească, de ‘bună’ sau ‘onestă’.

Un aspect original în epocă caracteristic surselor epigrafice este asocierea dintre Tranquillina şi zeiţa Hera. O inscripţie din Ainos o numeşte Nea Hera[4], fiind ultima împărăteasă identificată în mod explicit cu o zeiţă[5]. Inscripţia se află pe un miliar, iarăşi un lucru mai rar întâlnit, datorat probabil faptului că împărăteasa l-a însoţit pe Gordian în campaniile din regiune, stabilind o conexiune mai deosebită cu populaţia locală[6].

Miliarii vor constitui de acum încolo o sursă epigrafică importantă pentru împărătesele-soldat, făcându-le mai vizibile şi importante în ochii unei armate care se deplasa foarte des.  Dincolo de profilul său conservator în propagandă, prezenţa Tranquillinei în zone foarte militarizate exprimă necesitatea creării unei relaţii stabile între casa imperială şi armată, relaţie construită şi prin intermediul expresiei vizuale a împărătesei. Gordian al III-lea încearcă să se distingă de ceilalţi împăraţi care au eşuat şi prin propaganda bogată pe care i-o face soţiei ;în ciuda limitărilor impuse de absenţa copiilor din mariaj, legătura sa cu armata doreşte a compensa această carenţă.

Tranquillina nu este interesantă doar prin epitetele prin care le poartă, ci şi prin cele care îi lipsesc. Odată cu Iulia Domna sunt popularizate titulaturile de mater castrorum, materAugustorumşi mater senatus ac patriae, pe care soţia lui Gordian nu le primeşte, fapt datorat în mare măsură absenţei calităţii materne care juca un rol fundamental într-o epocă în care succesiunea era atât de incertă.

În ceea ce priveşte numismatica, este de menţionat că la întoarcerea lui Gordian al III-lea din est unde îi înfruntă pe sasanizi, sunt emise foarte multe monede în onoarea sa, probabil cea mai cuprinzătoare serie pe care o avem din timpul anarhiei militare[7]. Din puţinele rămase s-ar deduce două tipuri. Unul dintre ele o prezintă, ca şi în celelalte cazuri, cu aceleaşi trăsături ca ale împăratului, cei doi împărtăşind nasul drept şi scurt, bărbia ascuţită sau expresia gurii[8]. Se observă că tendinţa care se generalizează în acest secol este ca împărăteasa să imite trăsăturile împăratului pentru a crea impresia vizuală a deplinei concordii imperiale. Este posibil să fi fost vorba şi de o explicaţie mai pragmatică, bunăoară absenţa unui model pentru meşteşugari, dar ideologic compatibilitatea vizuală exprimă armonia maritală ca simbol al liniştii şi securităţii din imperiu.

Al doilea tip de monede aminteşte de reprezentările Iuliei Mamaea, în special din cauza nasului mic şi uşor arcuit[9]. Nu este surprinzătoare recurgerea la acest model din moment ce Tranquillina era prima împărăteasă după soţia lui Severus Alexander care a şi domnit efectiv. În afara trăsăturilor lui Gordian pe care le încorporează în portretul său, monedele Tranquillinei prezintă atribute imperiale comune, menite a accentua rolul său de soţie a împăratului. Din imagini nu lipseşte aproape niciodată cununa (stephanus) care indică statutul imperial, dar fără vreo semnificaţie aparte[10]. Apar apoi virtuţile şi personificările imperiale tradiţionale, care s-ar reduce la două teme principale :armonia familială şi prosperitatea[11].

Devotamentul reciproc se observă cel mai bine în legenda concordia, sub care adesea cei doi au mâinile împreunate, simbolul iconografic tradiţional al concordiei[12]. Dacă pe monedă apare doar împărateasa, aceasta este adesea deasupra unei luni în creştere, simbol al puterii şi prosperităţii casei imperiale[13]. Altă legendă destul de intâlnită este felicitas temporum, care se înscrie tot în tema prosperităţii şi armoniei. Din monedele pe care le deţinem putem deduce că Gordian al III-lea nu a dorit ca împărăteasa să iasă din sfera tradiţională feminină, promovând cu precădere rolul de soţie.

În afara celor câteva inscripţii din Germania şi Britannia nu avem dovezi cum că Tranquillina şi-ar fi asumat un rol politic direct[14], iar absenţa de pe monede a unor virtuţi folosite de mult în propagandă, precum pudicitia, sugerează că ar fi avut un rol secundar, axat pe ilustrarea conceptului de armonie în condiţiile în care maternitatea lipsea.

Emisiunile din Roma pun accent pe mariajul însoţit de personificarea concordiei, iar reversul varia de la Diana Lucifera, Venus Victrix, la pietas Augusti, securitas Publica, Felicitas Publica[15]. Împărăteasa este reprezentată şi pe monedele din provincie, care pun accent tot pe concordia Augg.[16].

În ceea ce priveşte portretistica sculpturală, Gordian al III-lea şi Tranquilina au un stil sincretic, cu aspecte atât veristice, cât şi clasicizante[17]. Este dificil din această cauză de dedus dacă împăratul încerca să se separe sau să se apropie de tradiţia realismului milităresc. Gordian are o aparenţă geometrizantă, pentru că toate componentele faciale sunt bine definite, comportând o severitate care îl diferenţiază de portretele precedente situate într-un stil mai natural, mai organic[18], şi apropiindu-se oarecum de clasicismul augustan.

Furia Sabina Tranquilina este una dintre puţinele împărătese din secolul al III-lea căreia putem să-i atribuim în mod cert portrete. Stilul nu poate fi încadrat cu precizie. Pielea fină este specifică şi pentru cel veristic, şi pentru cel clasic. Pleoapele grele sunt uşor exagerate chiar şi pentru stilul veristic. Are o coafură de tip Scheitelzopffrisur, adică părul împletit este adunat la ceafă şi ridicat apoi spre coroană, iar restul părului este împărţit în două şi lăsat în valuri pe ambele părţi pornind din creştet. Şi alte trăsături precum obrajii înguşti sau bărbia ascuţită o individualizează, fiind destul de neobişnuite pentru această perioadă.

Am putea spune că este vorba despre un stil semi-veristic, pentru că împărăteasa este înfăţişată într-o manieră realistă, dar trăsăturile amintesc şi de maniera clasică. Şi Tranquillina îl integrează pe Gordian în propria imagine. Similitudinile apar mai ales la forma buzelor, bărbiei şi direcţia privirii. Amândoi au gura mică, buzele drepte, privesc spre dreapta, au pleoape bine definite, obraji oarecum cărnoşi, nas prelung, iar încreţiturile sprâncenelor şi răsucirile părului par similare[19].

Totodată se remarcă forma geometrică similară a capului, aproape triunghi, realizată prin reducerea trăsăturilor din jurul axului central. Tranquillina este asemănătoare lui Gordian, prezervându-şi totuşi individualitatea. Armonia vizuală care rezultă din portrete o completează pe cea creată prin concordiade pe monede, comunicând un mesaj al unităţii şi stabilităţii.

Tranquillinei îi sunt în prezent atribuite imagini statuare care se găsesc la Ny Carlsberg Glyptothek, Copenhaga (cap de marmură), Staatliche Skupturensammlung, Dresda (cap de marmură pe un bust străin), Galleria degli Uffizi, Florenţa, Liverpool Museum, British Museum, Londra (cap de marmură pe bust modern), Museo Vaticano, Museo Chiaramonti, Roma (cap de marmură pe bust antic dar nu original), Museo Torlonia (cap de marmură pe bust modern), Musee Saint Raymond, Toulouse (bust de marmură)[20].

[1]HA, Gord., 23-26;Zos., 1-17.

[2]Kienast 1996, 195-197.

[3]Von Hesberg-Tonn 1983, 106-107.

[4]SEG1984, 699.

[5]Klein 1998, 58.

[6]Klein 1998, 56.

[7]Delbrueck 1940, 70-78.

[8]Felletti-Maj 1958, 163.

[9]Delbrueck 1940, 78.

[10]Klein 1998, 17.

[11]Klein 1998, 16;Delbrueck 1940, 74-75.

[12]De ex. RICIVc, 340, nr. 4.

[13]Klein 1998, 17.

[14]Klein 1998, 18.

[15]RICIVc, 27-28, nr. 121-131.

[16]RICIVc, 41-42, nr. 249-53.

[17]Bracker 1966, passim;Wegner 1979, 13-29.

[18]Wood 1986, 38.

[19]Wood 1986, 62.

[20]Mai multe portrete sunt incă subiect de dezbatere pentru că şi Otacilia Severa, soţia lui Filip Arabul, poate fi un candidat al identitaţii acestora. Vezi Bergmann 1977, Bernoulli 1882-1894, Felletti-Maj 1958, Poulsen 1953, Wegner 1979, Wood 1986.