Hanukkah, între conflict şi miracol
Sărbătoarea Hanukkah, cunoscută ca „Sărbătoarea luminilor” sau „Crăciunul evreilor”, se sărbătoreşte timp de 8 zile, la începutul lunii decembrie. În ebraică, „Hanuka” înseamnă „dedicare”, şi ea este simbolizată de o menoră cu nouă braţe, numită din secolul al XIX-lea „hanukiya”.
Evenimentele care au inspirat sărbătoarea de Hanukkah au avut loc într-o perioadă întunecată a istoriei iudaice. În jurul anului 200 î.Hr., Iudeea, cunoscută ca „Pământul lui Israel”, a fost condusă de regele seleucid al Siriei, Antiohie al III-lea, care le-a permis evreilor practicarea religiei iudaice. După moartea sa, la conducere a venit fiul său, Antiohie al IV-lea, care se pare că nu i-a moştenit bunăvoinţa tatălui său:sursele antice relatează faptul că noul lider seleucid a interzis iudaismul şi le-a impus oamenilor să venereze zeii greci. În 168 î.Hr., soldaţii săi au invadat Ierusalimul, omorând sute de oameni şi profanând Celui de-Al Doilea Templu Sfânt al oraşului, ridicând un altar închinat lui Zeus şi sacrificând porci în incintă. Conduşi de un preot numit Mattahias şi cei cinci fii ai săi, un număr mare de evrei s-au răzvrătit împotriva lui Antiohie şi monarhiei seleucide. Când Mattahias a murit în 166 î.Hr., fiul său Iuda, cunoscut ca Iuda Macabeul, a prelua conducerea şi în numai doi ani evreii au învins dominaţia elenă, bazându-se în mare parte pe tactică de gherilă. Rebelii conduşi de Iuda Macabeul au curăţat Cel de-Al Doilea Templu de prezenţa păgână, au reconstruit altarul şi au aprins menora, lumină care era menţinută aprinsă în fiecare noapte, simbol al creaţiei şi cunoaşterii.
Conform Talmudului, unul dintre textele de bază ale iudaismului, Iuda Macabeul şi alţi evrei au fost martorii unei minuni. Se spune că în candele era suficient ulei de măsline pentru a menţine flacară pentru o zi, dar cu toate acestea, focul a rămas aprins timp de opt nopţi, lasându-le timp suficient să găsească provizii. Acest eveniment a inspirat înţelepţii evrei să proclame un festival de opt zile. În schimb, Cartea Întâi a Macabeilor are o altă versiune, conform căreia sărbătoare de opt zile era dedicată redobândirii templului, nefăcând nicio referinţă la miracolului candelelor.
O interpretare modernă
Istoricii moderni oferă o interpretare total diferită a sărbătorii de Hanukkah. Conform teoriei lor, în Ierusalimul lui Antiohie al IV-lea a izbucnic un război civil între două tabere iudaice:cei care au asimilat cultura impusă, adoptând religia şi cultura siriană, şi cei care doreau să impună reîntoarcea la vechile credinţe iudaice, chiar şi prin forţă. Tradiţia a ieşit învingătoare prin dinastia Haşmoneilor, condusă de fratele lui Iuda Macabeul şi descendenţii săi. Oamenii de ştiinţă evrei au sugerat, de asemenea, că primul Hanukkah, se poate să fi fost o sărbătoare tardivă de Sukkot, pe care evreii nu au avut ocazia de a o observa în timpul revoltei macabeene. Sukkotul este una dintre cele mai importante vacanţe ale religiei iudaice, formată din şapte zile de ospăţ, rugăciune şi festivităţi.
Tradiţii de Hanukkah
Tradiţiile de Hanukkah se învârt în jurul aprinderii celor nouă lumânri ale menorei. La sfârşitul fiecărei din cele opt zile, încă o lumânare se adaugă menorei, cea de-a noua, shamash, este folosită pentru a le aprinde pe celelalte. Evreii spun rugăciuni în timpul acestui ritual, şi pun menora la geam, pentru a le aminti şi altora minunea care a inspirat sărbătoarea. O altă tradiţiei este aceea ca mâncarea să fie prăjită în ulei. Plăcinta de cartofi sau gogoşile umplute sunt unele dintre felurile de mâncare prezente pe fiecare masă de Hanukkah. De Hanukkah se oferă cadouri. În ultimul secol, în special în America de Nord, sărbătoarea a devenit un fenomen comercial, în special pentru că este în aproprierea sau chiar se suprapune cu Crăciunul. Din perspectiva religiei, Hanukkah rămâne totuşi o sărbătoare care nu restricţionează munca, mersul la şcoală sau alte activităţi.
Sursa:History.com
