Grivița 1933 - O grevă confiscată de comuniști

Comunismul s-a strecurat cu ușurință în mediul muncitoresc român. Se adresa unor oameni care trăiau la limita supraviețuirii și cărora le promitea egalitate socială și prosperitate. În plus, le alimenta frustrările și ura față de populația high-life a marilor orașe, aristocrați, burghezi, negustori, moșieri, funcționari cu avere. Cum era de așteptat, grevele muncitorești reprezentau prilejul perfect pentru comuniști de a desfășura planurile lor subversive. Majoritatea doreau distrugerea regimului politic democratic, destructurarea României Mari și transformarea țării noastre în stat socialist, afiliat Internaționalei Comuniste.

Într-un final, au și reușit. De altfel, și greva de la Atelierele Grivița a fost confiscată rapid de comuniști. Totul a început cu agresiuni și atacuri asupra muncitorilor sindicaliști. Mai apoi au urmat tot felul de stratageme pentru a declanșa revolta. Așa cum preciza și istoricul Alex Mihai Stoenescu, erau răspândite tot felul de zvonuri despre muncitori arestați de Siguranță, despre unii concediați fără plata retribuției și multe altele. În cele din urmă, grupul comunist s-a impus la negocieri.

O delegație din care făceau parte și Gheorghe Ghiorghiu Dej, Chivu Stoica, Ilie Pintilie sau Constantin Doncea au început tratativele, în numele muncitorilor, cu administrația Atelierelor. În tot acest timp, peste 4000 de muncitori au oprit lucrul și s-au baricadat în ateliere.

Stăteau în jurul unor cazane în care se făcea focul și așteptau rezultatul negocierilor. Muncitorul Negrea trăgea sirena din oră în oră. „Foametea a iscat distrugerea. Lângă podul Grant, am fost întâmpinaţi de poliţişti, care au deschis focul asupra noastră. Pe data de 2 februarie 1933, am ieşit din nou în stradă, de această dată în faţa atelierelor, dar nici atunci nu am rezolvat nimic. În 9 februarie am decis să declanşăm o grevă. Am fost de acord să ne baricadăm în interiorul atelierelor şi să tragem sirena la fiecare oră în semn de protest”, preciza Negrea pentru publicaţia ”Railway Journal”

Măcelul de la Uzinele Grivița

Pe 16 februarie, după o săptămână de grevă, cei 4000 de muncitori baricadați în Ateliere au fost atacați de armată și poliție. Autoritățile și-au pierdut răbdarea, mai ales că în comitetul de negociere se aflau mulți comuniști. Armand Călinescu, subsecretarul de stat de la Interne, a coordonat represaliile. Forțele regale, spune Constantin Negrea, au apelat la un șiretlic pentru a intra în Atelierele Grivița.

„Având doar 21 de ani pe acele vremuri, eu am fost cel ales să trag sirena şi să fiu de serviciu la poarta nr. 5. Ne-am construit singuri două tribune de la care ne-am ţinut discursurile pe la ora 11 noaptea. În tot acest timp, eu am fost atent ca să trag sirena din oră în oră. Oricum, lemnul şi cărbunele care-l foloseam pentru a acţiona sirena ni s-a terminat în jurul orei 1 noaptea. Am luat cu mine 20 de băieţi ca să cărăm lemne şi cărbune de la liniiile de testare, pentru ca sirena să sune din nou.(..) În jurul orei 2, forţele regale au cerut să se deschidă poarta, chipurile, pentru a permite intrarea a trei vagoane regale. Noi ne-am opus şi aveam dreptate, pentru că cele trei vagoane erau pline cu poliţişti, iar dacă le deschideam, intrau şi ne măcelăreau. Poliţia a reuşit să intre în ateliere, iar pe la ora 6 fără un sfert, au început să tragă la poarta nr. 5”, povestea pentru aceeași publicație muncitorul Negrea. Șapte muncitori au căzut secerați în urma focului declanșat de polițiști și soldați, iar alții au fost răniți. Greva a fost spartă iar Atelierele ocupate de Poliție. Peste 4000 de muncitori au fost arestați și târâți prin Tribunale. Mulți dintre ei au fost condamnați la închisoare, iar printre ei au fost și comuniștii implicați în revolte.

De ce greva de la Grivița i-a convenit de minune lui Carol al II lea

Sunt păreri care indică faptul că, de fapt, greva de la Atelierele Grivița din 1933 a fost o diversiune a regelui Carol al II-lea. Motivele erau multiple. La începutul lui 1933, apar tot mai multe scandaluri legate de amanta sa, Elena Lupescu, alimentate de profesorul Gheorghe Forțu, dar și de Iuliu Maniu.

Profitând de greva muncitorilor ceferiști, dar mai ales de toată dezordinea provocată de comuniștii infiltrați printre muncitori, regele putea impune starea de asediu. Prin intermediul stării de asediu erau interzise adunările publice, inclusiv protestele împotriva Elenei Lupescu.

Totodatǎ, puteau fi cenzurate articolele de presă. În plus, prin spulberarea în forță a grevei, regele își arăta duritatea și descuraja și alte revolte ale lucrătorilor din cauza măsurilor de austeritate.

Greva s-a dovedit extrem de benefică și pentru comuniști

De cealalată parte, deși au ajuns prin pușcării, comuniștii au ieșit foarte bine din povestea grevei de la Atelierele Grivița, reușind sǎ aducă în atenția publicului un partid obscur. Au creat impresia unei forțe de temut capabile să determine instaurarea stării de asediu.

Mai târziu, după 1948, greva de la Atelierele Grivița a fost folosită în scop de propagandă. Au apărut și personaje mitologice ale comunismului românesc, precum Vasile Roaită, care devenise un erou comunist ce a murit cu mâna pe mânerul sirenei chemând muncitorii la luptă.

Constantin Negrea a spulberat și acest mit, menționând cǎ, de fapt, el a tras sirena. Vasile Roaită avea 19 ani, era cazangiu și a murit după ce a fost împușcat accidental în atacul declanșat de polițiști.

Citește mai multe amănunte pe adevarul.ro

_{Foto sus: 30 de ani de la greva de la Atelierele Grivița. Timbru din 1963 (© Wikimedia Commons)}