Graffiti in Bucuresti (Copyright Getty Images)

Graffiti: artă sau vandalism?

📁 Istoria unui tablou
Autor: Nicoleta Zaharia

De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul? Iată întrebarea la care încearcă să răspundă oamenii obișnuiți, curatorii de artă și artiștii deopotrivă.  În unele țări, această formă de artă care își revendică rădăcinile din Preistorie, conform descoperirilor arheologice, este considerată de către instituțiile statului drept vandalism, fiind tratată ca o infracțiune. Există însă voci puternice care îi iau apărarea, considerând-o pe nedrept blamată și neapreciată la adevărata valoare.  

Semne ale nevoii omului de a comunica, de a face publică starea de spirit, sentimentele sau emoțiile sale, de a povesti, de a-și exterioriza gândurile și ideile, au fost descoperite de către arheologi și cercetători în peșterile locuite de Homo Sapiens. Poveștile scrijelite sau pictate cu pigmenți pe pereții acestor peșteri de-a lungul miilor de ani sunt precursoare ale limbajului primitiv.

Arta parietală (reprezentată în special de picturile rupestre ale omului preistoric) a fost descoperită pe toate continentele. O mărturie în acest sens sunt și desenele în cărbune descoperite în peștera Coliboaia (din Munții Apuseni) reprezentând un bizon, un cal, o felină, două capete de urs și doi rinoceri, alături de câteva gravuri datând de-acum 23.000-35.000 de ani. Trecând prin Grecia și Roma antică (unde nemulțumirile populare se manifestau și sub forma scrierii unor poeme pe pereții cetății), graffiti-ul de azi continuă să reflecte necesitatea omului modern de a protesta / transmite un mesaj societății fără a-și declina identitatea (prin artă și mesaj). 

Înainte de toate, să ne dumirim care este originea acestui cuvânt și de unde pornesc rădăcinile acestei manifestări artistice controversate.

Scrieri incipiente pe pereții peșterilor și mormintelor 

Specialiștii în arheologie și artă au gândit următoarea definiție: „Graffiti este un gen de artă care presupune scrierea sau realizarea unor desene pe un perete sau pe altă suprafață, de obicei fără permisiune, în spațiu public. Graffiti variază de la simple cuvinte scrise la picturi murale elaborate și a existat din cele mai vechi timpuri, cu exemple care datează din Egiptul antic, Grecia antică și Imperiul Roman”. În Antichitate, graffiti-urile erau fie scrijelite pe pereți cu un obiect ascuțit, fie marcate cu creta sau cărbunele. Cuvântul în forma lui actuală provine din limba greacă, graphein, care înseamnă „a scrie”. Se referea inițial la inscripțiile, desenele unor figuri și alte manifestări artistice asemănătoare, găsite pe pereții mormintelor sau ruinelor antice (în Catacombele Romei sau la Pompei). 

În deșertul din sudul Siriei, estul Iordaniei și nordul Arabiei Saudite, au fost descoperite inscripții zgâriate pe suprafața stâncilor și bolovanilor din secolul I î.Hr. până în secolul al IV-lea d.Hr. Ba mai mult, picturile rupestre descoperite în peștera Lascaux din Franța, datând din Preistorie, ar fi tot o formă de graffiti.

Oamenii de știință cred că imaginile respective au fost menite să glorifice victoriile la vânătoare din trecut sau au fost folosite ca parte a ritualurilor care celebrează succesul vânătorilor. De-a lungul istoriei, cei doi termeni, „graffiti” și „artă stradală”, au fost folosiți pentru a descrie diversele instalații de artă publică. Există totuși vreo diferență între ei? Conform definițiilor din dicționar, există atât asemănări, cât și deosebiri între cele două manifestări artistice, pe care le vom explora împreună în acest articol.

Începem prin a spune că diferența majoră dintre cele două este că arta stradală se realizează de obicei cu permisiunea autorităților, să zicem că se află în „legalitate”. Graffiti-ul este, de obicei, artă bazată pe cuvinte (fie ele și desenate), în timp ce arta stradală constă în special în picturi elaborate realizate în spațiu public. Fiecare exprimă un sentiment, o emoție, o stare. Cineva a avut ceva de spus în acel moment și a făcut-o, legal sau nu, pe fugă sau în tihnă, ziua, de față cu toată lumea, sau pe ascuns, noaptea, cu gluga trasă pe cap și cu ochii în patru. 

Grafferi contemporani notorii

Popularitatea graffiti-ului a crescut în Statele Unite ale Americii în anii 1960, cu artiști precum Cornbread și TAKI 183, iar această mișcare de artă stradală a influențat tot mai mulți artiști, care s-au reinventat constant și au produs un stil propriu, inconfundabil.

Banksy este unul dintre cei mai celebrii artiști stradali din lume, care are grijă să-și ascundă foarte bine identitatea. Este cunoscut pentru arta lui politică, cu mesaj anti-război, în special pe zidurile din Bristol (Anglia), dar opera sa poate fi văzută peste tot în lume, din Los Angeles până în Palestina. În Marea Britanie, Banksy este considerat cel mai reprezentativ artist al acestei mișcări cultural-artistice, care-și păstrează secretă identitatea, pentru a nu fi arestat. O mare parte din operele de artă ale lui Banksy pot fi văzute pe străzile Londrei și în suburbiile acesteia, chiar dacă picturi semnate de el pot fi găsite pe tot mapamondul, inclusiv în Orientul Mijlociu.

Pixnit este un alt artist care alege să-și păstreze identitatea secretă. Munca ei se concentrează pe aspectele de frumusețe și design ale graffiti-ului, spre deosebire de mesajul anti-guvernamental a lui Banksy. Picturile ei sunt adesea cu modele florale.

Jean-Michel Basquiat a apărut pe scena artei urbane la sfârșitul anilor 1970, lucrând cu alți artiști ai subculturii graffiti în locuri precum Harlem și Bronx. Basquiat a început cu mesaje scurte, vopsite cu spray, dar în cele din urmă a trecut la picturi pe pânză care descriu imagini religioase sau istorice. De asemenea, a colaborat cu alți artiști, printre care Andy Warhol și Keith Haring.

Blek le Rat este cunoscut ca „părintele graffiti-ului cu șablon”. Artistul francez și-a pus amprenta în istoria artei graffiti-ului când a pictat cu spray imagini cu șobolani în tot Parisul. Pentru Blek, șobolanii simbolizau cetățenii marginalizați și mediul urban; și-a răspândit arta în tot orașul „ca o ciumă”. După arestarea sa, pentru că a pictat în stradă în 1991, Blek le Rat a apelat la imagini pre-stencil pentru a face procesul mai rapid și mai puțin probabil să fie prins din nou.

Blek le Rat  (copyright Getty Images)
Blek le Rat în faţa lucrărilor sale, expuse la Târgul de Artă de la Paris în aprilie 2018

Shepard Fairey a folosit un mediu diferit pentru graffiti-ul său: autocolante. Scopul artei sale era de a forța oamenii să acorde atenție mediului lor și să pună la îndoială lucrurile pe care le vedeau.

Lee Quiñones, cu origini portoricano-americane, este cunoscut pentru lucrările sale încărcate din punct de vedere politic și cu elemente de cultură pop. Deseori, mesajele vopsite de Quiñones cu spray pe vagoanele de metrou – aproximativ 125 în total – erau atât de respectate în lumea artei, încât alți scriitori de graffiti nu pictau peste ele. Arta sa include mesaje poetice, împreună cu o versiune pe scară largă a numelui său, „LEE”.

Os Gemeos, în portugheză „gemenii”, este numele fraților gemeni Gustavo și Otavio Pandolfo. Picturile lor murale prezintă figuri îndrăznețe, de desene animate, cu fețe gălbui.

Tracy 168 a devenit unul dintre cei mai influenți artiști stradali ai tuturor timpurilor, pe măsură ce variațiile scrisului Wild Style s-au răspândit în întreaga lume. Mentor pentru mulți alți artiști stradali, inclusiv Keith Haring și SAMO, Tracy și-a prezentat lucrările la Muzeul Brooklyn.

FOTO: GETTY IMAGES

Fragmentul face parte dintr-un articol publicat în numărul 244 al revistei Historia, disponibil la toate punctele de distribuție a presei, în perioada 13 mai - 14 iunie, și în format digital pe platforma paydemic.

Historia 244
Cumpără acum!